Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bors’


Iar Paste, iar miel, iar oua, iar slagare cu „Hristos a-nviat”, iar balanganeli de clopote, petreceri si bautura. Nu-i rau! Si pentru ca Juniorul a-nviat de doua ori, eu, ca sa nu ma pun rau cu Barosanu,, celebrez amindoua invierile, si p-aia ortodoxa si p-aia catolica, ca o petrecere-n plus nu strica niciodata. E adevarat ca celebratul asta inseamna si niscai bucatareala-n plus, dar asta nu face decit sa-mi sporeasca pofta de bairam.

Si uite cum, ieri, inainte ca Barcelona sa-i „rastigneasca” pe Manchester U, care se pare ca mai au de asteptat pina sa invie, am dat fuga sa-mi ridic mielul comandat de-acum o luna. Eu as fi vrut sa comand si-un Hristos, sa-l pun in capul mesei la cina, ca s-arate mai de taina, dar n-aveau. Asa ca mi-am tras doar bestia care speram sa fie simpatica. Ei bine, n-a fost, ca macelaru-i uitase capul pe nu stiu unde si fara cap, cum era sa-i evaluez fizionomia? Nici alt cap n-am vrut pentru ca prea-mi suna a Frankenstein.

Asa ca, jumatatea stinga o voi gati pentru invierea cu numarul 1. Iar jumatatea dreapta pentru invierea cu numarul 2. De ce nu invers? Pai daca vreti pot sa schimb, ca nu e o hotarire definitiva, dar ma gindeam ca daca „ortodox” inseamna drept, probabil c-aia-i partea care trebuie gatita la-nvierea #2. Drob n-am sa fac, anul asta, pentru ca l-am insarcinat pe un amic, dar nu cum a insarcinat-o Duhul Sfint pe Maria, sa-l pregateasca. Ratiunea ar fi ca nu voiam ca mielul meu sa aibe motive sa spuna, „minca-mi-ati drobul!”. Asa, fiind drobul altuia, nu se va putea deda la mahalagisme mioritice.

Eu planuisem si-un stufat, dar cum aici e inca iarna, ce draci de usturoi sa-mi rasara in gradina. Ceapa verde iau din aprozare, ca se gaseste, dar cu usturoiul verde e o problema. Se pare ca la Canada nu se stie ca si asta e comestibil, drept pentru care in magazine gasesti numai uscat si-mbatrinit de vreme. Totusi, n-as putea spune ca duc lipsa stufatului, nefiind vreunul din preferatii mei culinari, dar l-as fi gatit, doar asa, de-o fita.

Deci #1 va fi la noi, #2 urmind sa-l petrecem la unii din prietenii care vor veni la #1. Clar? Clar! Dar desi vom merge noi la ei, acelasi miel va fi servit, asa dupa cum spuneam. Cum voi cara borsul, nu stiu, dar sper sa nu-l dau de mincare portbagajului. Cu friptura nu-mi fac griji, ca desi sunt pulpe, cum dracu sa fuga doua picioare rumenite si ambele pe partea dreapta?

In incheiere, daca tot e sa facem bors, vreau sa-mi exprim convingerea ca incendiul din Paris a fost un atentat si nu un scurtcircuit asa cum s-a vehiculat prin presa. Adevarul oricum nu-l vom afla niciodata, pentru ca minoritatile trebuiesc protejate. Minoritatile si Monarhia Britanica, ca-n cazul Dianei.

Paste Fericit! indiferent pe care-l sarbatoriti, ca oricum, nu conteaza.

Reclame

Read Full Post »


Ieri am fost invitati la un bridge de cei cu care jucam canasta. MmmmDa!  Dar cind sa pornesc masina, tirrrr! Cin-sa fie, cin-sa fie? Ei bine, erau cei la care eram invitati miine. Si ce aflam? Ea, adica tipa, a cazut bolnava, motiv pentru care ne-a sunat sa ne spuna ca este in imposinbilitate …”-nu-mi spune ca oricum nu mai venim daca esti virusata!” Adica, nene, zaiafet, nezaiafet, mi-a ajuns cite droguri am bagat in mine. Si plecam.

Ajungem, luam o gustare, ne bla-bla-bla si eu, ca ma durea capul, intreb: ati luat miel? Raspunsul a fost „nu”, la care replica sotiei m-a lovit in timpla ca baltagu pe Nechifor Lipan. „Pai atunci ce faceti duminica, nu veniti pe la noi?”. Aha! E pusa, gatesc. E si dupa ce invitatia a fost acceptata cu bucurie, ca cine dracu refuza miel de Pasti, ne-am jucat, am mincat, am baut si-am plecat.

Pe drum zic, „aduci lamb dinners de la magazin?”. Zice, „pai n-ai spus c-ai luat miel?” Zic, „ba am spus c-am luat, dar n-am spus c-o sa-l gatesc miine”, adica azi. „E, asta e”, spune sotia chicotind de bucurie ca mi-a gasit de lucru. Ca nu stiu bai, dar are un talent sa nu ma lase sa ma plictisesc, ceva de speriat.

In fine, azi pun pulpa la marinat (a mielului, nu a mea), pun jumatate din cap la fiert si ma apuc de drob. Fierb organele, exceptindu-l p-ala de reproducere, dupa care pun ouale la fiert (nu p-ale mele, p-alea de la gostat) si ma duc sa vad meciul lu’ Man U, pe care nu pot sa-i sufar. Si ai dracu, ca sa vezi fatalitate, parc-au stiut ca am oua pe foc, ca m-au tinut legat de televizor pina am auzit un buum! Aoleu, vin rusii! Cind ma duc in „office-ul” meu, nu erau rusi, dar era un fum de nedescris si ouale incepusera sa sara din oala ca floricelele de porumb. Adica o facusem nu de miel, de oaie. Dai, aeriseste, deschide geamurile in toata casa, curata, spala, sterge. Eram intr-o viteza de-ai fi zis ca-s din desene animate. In sfirsit, reusesc sa termin, dar 12 oua se dusesera dracu. Asa ca am dat fuga la gostatul din colt si-am mai luat doua duzini. Si pentru ca era in vecinatate, am luat si un whisky, o slibovita sirbeasca si fo doua fiole de Amarone din 2012.

Bun, acum vopseste Papa oua. Nu multe, dar asa, de-un pamplezir traditional. Problema e ca ouale trebuiau vopsite in poloneza, limba pe care nie rezumish sau cam asa ceva. Si cum in dulap aveam doar doua plicuri poloneze cu vopsea galbena, le-am facut pe toate opt din amintiri si mai hepatice. De fapt e un galben pai spre alb murdar. Dar stiti cum e in bucatarie „important e sa-ti iasa ce ti-ai propus” Si exact aia era culoarea pe care mi-o propusesem. Mmm da-da!

Capul, nu al meu, l-am scos din oala, dupa ce a fiert si l-am dat dracu, ca-l pusesem pentru ca da un gust mai violent zemii, nu pentru halit. Urmeaza ca miine sa fierb, in zeama care a ramas, bucatile de carne si zarzavatul pe care l-am ciopirtit deja. Pe urma am s-o dreg cu bors magic si smintina frecata cu galbenus de ou. Cam ca la ciorba de burta, dar fara usturoi si otet.

Si-am incalecat pe-o sa, si-a cazut calu cu mine.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Iar acum, dupa atita smotru si culinareala, mi-am tras un whisky si-mi umplu blogul cu nimicurile pe care le-ati citit. Iar daca va pune dracu sa rideti de ouale alea galbejite, ati pus-o de-un scandal cu mine.

Paste Fericit!

Read Full Post »

Paste, a la Papa


Tuturor celor care celebreaza in aceste zile, functie de religia pe care au adoptat-o, si care trec pe aici, le urez

Happy Easter!, crestinilor ortodoxi si catolici,

 Happy Passover!, evreilor,

Happy Vesak!, buddhistilor.

Happy life! ateilor

                   Si acum, poftiti la masa! Ei bine, noi am pus-o, inainte, dupa ora Romaniei. Asa ca, simbata la 5 PM, cind la voi batea de miezul noptii, am pus masa de Paste. Evident ca va mai fi una si duminica, dar intrucit vom minca in deplasare, am facut poze menu-ului pregatit de mine.

Am inceput cu aspicul, la care am bagat un mustar cu hrean:

Apoi am executat traditionalele oua fierte cu ceapa verde, bocconcini si ridichi. Tot acum am aflat ca sfeca inroseste doar degetele si tricourile, nu si coaja de ou, care iese de-un cacaniu depresant. Asta-i si motivul pentru care va prezint oul deja  dezbracat si cu pete de sfecla pe el, ca sa fie mai sexos.

Dupa aperitiv,  a urmat borsul de miel, care a iesit, ca sa zic asa, dumnezeiesc(!) De data asta l-am dres cu galbenus de ou si smintina, ca pe ciorba de burta. Yummyyyy! Evident, la asa bors, nu putea lipsi un paharel de slibivita.

Iar in incheiere, o pulpa de miel la cuptor, cu cartofi si salata verde. Precizez ca eu mielul il fac ca acasa. Il las in cuptor pina cade de pe os. Astia aici, il maninca in singe. In fine, imi place si asa si pe dincolo, dar de Paste il fac ca la mama.

Stiu ca fiecare din voi aveti un menu asemanator pe masa, dar al meu e la 10k km departare.

Pofta buna si Paste Fericit!

 

Read Full Post »


                   

                    Vine Pastele. Ce-o avea asta cu mieii, nu stiu si nici nu ma preocupa foarte tare. Dar in “pozele” timpului n-am vazut nici o turma de miei pasunind pe Golgotha si nici n-am auzit de vreun parastas cu bors de miel. Probabil ca-i doar o traditie care, ca si religia, nu trebuie inteleasa, ci urmata…daca vrei. Iar eu cu belitul acestei fiare sunt de acord. Nu ca as beli-o eu. Eu doar ii aplic ceva ingrediente si-o bag la fiert, ca sa nu mai rinjeasca fasolea la mine. Ba mai mult, imi scoate si limba, asa printre dinti, ca bag sama e si prost crescut. Desi, sa stiti,  la inceput, animalul mi s-a parut chiar simpatic si plin de umor mioritic. Acum insa, fata asta obraznica, care se holbeaza in permanenta la mine de parca as fi berbecul de tac-su, a inceput sa ma calce pe nervi. Tot am impresia ca-mi spune “minca-mi-ai drobul!”

                    Ei si atunci, asa-mi vine sa dau cu el de pamint, dar cum nu se cade sa-mi iau singur mielul la trinta, il las in damblaua lui basedoviana. In schimb am sa-l dau in … clocotul ma-sii, de rinjit. Dupa aceea, isi va da singur seama ca a cam belit prazul pentru stufat. Evident ca parte din el nu va intra la fiert, ci la cuptor in vederea bronzarii. Am sa-i musc si citeva prafuri, sa ma tina minte, bestia

                    „E lasa bai, nepotu’ lu’ Becali, cind te-oi vedea intins pe masa, printre oua, ridichi si fire de ceapa verde, cu organele tocate-n prapure si cu capul plin de bors, atunci sa vezi ce-am sa mai rid eu de tine! In hohote.” Si daca oaspetii vor crede ca-s nebun, am sa rid si de ei cind vor incepe sa-si ciocneasca ouale. Ca n-am ajuns sa-si bata joc de mine, un belit, Pastele ma-tii de oaie proasta!

Read Full Post »