Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘barcelona’


                    Tiki taka este spectaculos, ca stil de joc, atunci cind iti cistiga meciuri. Cind nu, aduce a labareala unui impotent. Ce-a jucat Barcelona aseara, a fost o demonstratie de frecangeala inutila si care n-a ajutat la nimic. Si colac peste frecangeala atacului, au mai beneficiat si de-o aparare de tip dinamovist, prin care numai cine nu vrea, nu trece. Milanul, in schimb, s-a dus chitita pe aparare si contraatac. Si uite cum, din doua ocazii mari, au reusit sa se aleaga cu doua goluri si mai mari. De ce mari? Pentru ca e un egal la care nu sperau, fiind date absentele din atac, Ibrahimovic si Robinho.

Revenind la tiki taka Barcelonei, as spune ca taka tiki taka chiliencei din clipul de mai jos, pare mult mai eficient, ca stil de joc.

                    In cealalta partida, pe care am vazut-o eu, Chelsea s-a cam scremut pina sa faca pleosc. Torres asta, pe care stiti ca nu-l inghit, este singurul atacant excelent care nu baga goluri(!?!) Si daca va veti intreba „cum adica?”, am sa va spun ca toata lumea-l considera vedeta, iar el, saracu’, n-a mai bagat-o-n ate de vreo 22 de meciuri.  Cel putin asa spuneau comentatorii. Asta e atacantul pe care s-a platit cit pentru toata Liga lui Mitica. In fine, a dat doua pase de gol, pe final, cu care si-a mai spalat rusinea de joc de pina atunci. De fapt, mie personal, mi-au placut doar Sturridge, Luiz, Anelka si cam atit.

                    Va urma…

Read Full Post »


                    Nesuferit mi-a fost de cind a cistigat CL cu Porto. Nu spun ca nu-i bun ca antrenor, dar latura umana lasa mult de dorit. Pe atunci era insa doar figurant, acum a ajuns idiot si neam prost. Cind am auzit ce imbecilitati a putut debita, dupa meciul pierdut in fata Barcelonei, mi-am dat seama ca-l are la decetul mic pe Becali, ca mitocanie. Maurinho asta, a ajuns de-o obraznicie care te umple de sictir, oricite circumstante i-ai acorda. Toti am vazut meciul si toti am vazut ca Barcelona a meritat victoria si ca eliminarea lui Pepe a fost absolut meritata. Chiar daca nu l-ar fi atins pe Alvez, intrarea a fost de cartonas galben, care impreuna cu galbenul pe care deja il luase, tot la rosu ajungea.  Iar Jose, ar fi trebuit sa stie ca ironiile si sarcasmul nu-i vor fi acceptate de oricine, oricind si doar pentru ca-l cheama Jose. Idiotul ar trebui sa-si dea seama ca prin actele lui demente se inJOSEste pe el, nu pe ce-i pe care-i trateaza fara pic de respect. „Well done, well done!” facind smechereste cu ochiul arbitrului, cu alte cuvinte, „ati fost aranjati sa le dati meciul, bravo, v-a iesit pasenta!” Actioneaza ca o primadonna trasa pe linia moarta. Sare la gitul lui Guardiola, care-i finut si cu bun simt, jignindu-l ca un imputit de portughez din fundul Azorelor. „Mi-ar fi fost rusine sa cistig CL asa cum a facut-o Barcelona” zice lusitanul. Zau Praleo! Io-te cine vorbeste de rusine, ala care habar n-are ce-i aia. Omul asta ar trebui sa o ia rau, ca sa-si dea seama ca talentul de antrenor nu-ti dau dreptul sa jignesti in stinga si-n dreapta ca o javra turbata. Sper ca UEFA i-o va trage cu simt de raspundere, sa-l usture si-n cont si-n cur.

                    Ia auzi la el, nu intelege cum de au luat-o-n bot, tocmai ei, galacticii? Pai sa se uite ce-a facut Messi din patru galactici si poate va intelege, desi nu m-ar mira sa spuna ca arbitrul le-a interzis madrilenilor sa-l deposedeze.

inJOSEste-te JOSE, inJOSEste-te!

 

Read Full Post »


Incitat de postarea psipsinei, la Duzina de cuvinte, m-am hotarit sa bag si eu un jurnal de calatorie, mai ales ca vizitam Spania pentru prima data, ceea ce era, teoretic, similar cu o dezvirginare.

Sangria, por favor!

Spania! De cind imi doream s-o vad si uite ca tot apareau parisuri si italii, care-mi incurcau planurile. Si poate ca nici de data asta n-am fi ajuns sa vizitam Madridul, daca nu ne-ar fi stricat furtuna de gheata voiajul spre Buenos Aires. Renuntind la Argentina, am ajuns in Spania. Dar nu avea sa ne para rau si iata de ce: 

16 Apr. Ar fi trebuit sa plecam. Aminam plecarea cu o zi, intrucit la New York e un vij de te ia pe sus, iar noi, in mod normal, ar fi trebuit sa aterizam in jos.

17 Apr. Profitam de-o gaura-n nori si decolam.

18 Apr. Ajungem dimineata in Madrid si-o taiem rapid spre hotel, din motive de Toledo.

18 Apr. La 3PM excursie organizata la Toledo. Vizitam Catedrala, o sinagoga si o manufactura de sabii si alte chestii din otel, cu insertii de aur si care aveau niste preturi de parca ar fi fost din aur cu insertii de otel. Oricum, interesanta ciocaneala mesterilor. Apoi ne plimbam, mincam si pa, ca ni se inchideau ochii iar creierul nu mai asimila nicio informatie.

19 Apr. Vizitam Palatul Regal. Superb! Pe Juan-Carlos n-am reusit sa-l gasim, iar regina-si epila mustata. Mergem la Cibeles Fountain, Porta del Sol si unele puncte de atractie vestimentara, pentru sotie. Nu-si gaseste nimic de cumparat si intra in starea melomanului pe care-l pui s-asculte manele.

20 Apr. Prado. Nu ne cade fata. Goya, Greco, Velaschez, vreo trei Rubens, patru Titieni si in general (80%), teme religioase. L-am vazut pe Hristos pictat in zeci de feluri si cu zeci de fizionomii. Pina la urma Hristos-ul dintr-o pictura ajunsese sa semene cu Sf. Gheorghe-le din alta. Or fi fost din aceeasi mama? La Rubens am zabovit cel mai mult. Aveam impresia ca ma mai intilnisem, cindva, cu nudurile respective. Dar ce-i drept, cam luasera-n greutate. In alta aripa si cu alte bilete, intram la un Tintoretto. Aici ne-am delectat. Oamenii aratau a oameni si pomii a pomi. Ba mai mult, aratau a oameni si a pomi de pe planeta asta. Dupa amiaza ne rupem picioarele pe la cumparaturi. Si iar nu gasim nimic care sa ne excite vizualul, ci doar intr-o masura oarecare, sistemul nervos. Asa ca ne oprim si noi unde stiam ca putem gasi ce cautam. Intr-o piateta, la un restaurant.  Comandam tot felul de spaniolisme si traditionalisme, care ne-au incintat papilele si ne-au uns la pipote, vinul ne-a uns si la vezici, dar putin mai tirziu.

21 Apr. Plecam la Avila si Segovia. Doua orasele intr-adevar unice si deosebit de placute. Daca ajungeti la Madrid, nu uitati de ele, nu veti regreta. Ne pozam pe zidurile imprejmuitore la Avila si cu viaductul roman din Segovia, mai vizitam ceva catedrale, ca bag seama, fusesera construite mai mult din ratiuni turistice decit religioase, ne plimbam pe stradutele alea strimte si pitoresti pe care daca nu esti atent, te poti propti cu dintii-n caldarim, intram prin magazine si ne oprim, cu rezervorul gol, intr-un restaurant din Avila. Eu comand specialitatea locului, purcelus de lapte, caruia i-am tras si fo doua poze, ca-mi devenise simpatic. De fapt cred ca ma indragostisem de-a binelea, ca-l mai visez si acum.

22 Apr. Luam avionul spre Barcelona. Ajungem, ne cazam si-o pornim sa vizitam Plaza Spagna si Palau Nacional. Tot acolo-n piata, fosta arena pentru coride se renoveaza si va fi transformata intr-un mall imens, in care se vor inghesui altii tauri, dar la cumparaturi. In fata muzeului Cataloniei, asteptam pret de-o ora ca fintinile arteziene sa-si inceapa show-ul. Canci! Show-ul se petrece numai vinerea si simbata. Ce-om fi crezut noi, ca suntem la Bellagio in Las Vegas? Dar piata si turnurile, asemanatoare celui din San Marco, sunt interesante si placute retinei. Mai tragem si ceva poze pentru posteritate. Seara, o cina stropita cu ceva vinisor, dupa care o retragere strategica spre hotel, unde ma astepta o fiola inca virgina de sangre de toro. Prevazator cum sunt, o luasem in caz ca se opreste apa peste noapte.

23 Apr. Plecam la Monserat. O manastire sus pe stinci la 60km de Barcelona. Am ajuns acolo cu autobuzul, iar sus pe creste, cu cremaliera. Trenuletul asta, urca neica niste pante abrupte, ca daca nu stai bine cu muschiul, te poti stropi pe tine de frica, in drum spre culmi. Cind am ajuns sus, unde doar capra neagra mai poate spera sa ajunga, ne-am dus sa vizitam…ce credeti? O alta, ca-te-dra-la, ce altceva! A fost, insa, o experienta unica si care a culminat cu doua cintece, pe care le-am inregistrat, cu corul de copii al Catedralei. O traditie care se pastreaza de pe la 1300.

Vizitam bineinteles si Muzeul de Arta, in care gasim citeva Picasso-uri minunate. Astea nu apucasera cubismul. Ne mai minunam noi asa, pe noi, pret de doua ore, de cum au reusit astia sa construiasca ditai manastirea in creierul cataroaielor si apoi o luam la vale cu autobuzul.

24 Apr. Modernismul lui Gaudi. Interesant e faptul ca si dupa o suta de ani, unul ca Gaudi inca mai poate fi considerat un excentric, mai ales cind vine vorba de arhitectura. Casele pe care le-a construit bogatasilor spanioli, au devenit simbolurile Barcelonei, ca si Sagrada Familia la care se tot construieste de pe la inceputurile secolului al XX-lea. Am vizitat-o si ne-a cam lasat masca, atit igeniozitatea si talentul architectonic, cit si inutilitatea monstrului de beton. Este o imensitate al carui principal rol, e sa-l faca pe om sa se simta mic si neajutorat. Inaltimile din interiorul acestui templu sunt ametitoare. Turnurile care-i reprezinta pe cei 12 Apostoli au intre 90m si 112m apoi vin inca sase dedicate Arhanghelilor (4), Mariei si cel central de 170m ( ?!?) simbolizindu-L pe El, Sefu’. Asa de multe as avea de spus, ca mai bine tac. (maxima imi apartine)

Dupa Sfinta Familie, urmeaza Districtul Gotic cu Catedrala Santa Maria del Mar si Catedrala (alta?), ca sa zic asa, principala, care era ascunsa toata dupa schele. Cu aceasta ocazie am reusit sa scapam si de ceva bani care ne prisoseau. Nevasta-mea si-a gasit tot ceea ce-si dorea, ba chiar mai mult decit atit. Am incercat sa-i tin piept, contribuind si eu la gaura bugetara. Intr-o oarecare masura am reusit, iar seara am luat masa-n oras. Si sa vezi ce mincare curioasa au ibericii astia, ca nu aluneca fara lubrefiant. Asa ca, “Sangria, por favor!” Sotia s-a dat batuta dupa primul paharel, asa ca am ramas, ca Don Quijote, sa ma lupt de unul singur cu toata vaza aia plina.

25 Apr. Urcam la Sagrad de Cor (in catalana) care in spaniola ar fi Sagrada del Corazon, adica un fel de Sacre Coeur adica, alta catedrala. Linga lacasul respectiv, e Turnul de Telecomunicatii. Tot muntele e de un pitoresc fascinant. Dupa ce vizitam catedrala si tragem citeva poze, bem un expresso si o luam inapoi pentru o promenada pe malul Mediteranei. Ne plimbam pe faleza pina la monumentul lui Columb de unde urcam pe Rambla. O strada interzisa autovehiculelor, plina de bistrouri si terase. E misto de nu-mi vine sa ma mai intorc. Dar va trebui, ca de atita paella, m-a luat burta.

26 Apr. Desi nu ne dorim, totusi ne intoarcem. Vacanta s-a terminat. Dupa ce ajungem acasa, mai stam pe ginduri vreo doua zile, digerind periplul spaniol, apoi incepem planurile pentru Viena, gindind inca la:

Sangria, por favor!

Read Full Post »