À la Bac, comme à la Bac

„Pe o stinca neagra, …”, undeva prin Rahova, se afla liceul Dimitrie Bolintineanu. De ce-l aduc in discutie pe acest machedon? Pentru ca fiind perioada bacalaureatului si avind o discutie cu un vechi amic, am depanat si niscai amintiri legate de bacul nostru. Evident ca al nostru a fost, cumva, special, pentru ca nici noi nu dusesem o viata obisnuita de liceeni. Si pentru a va improspata memoria, voi aminti faptul ca Bolintineanu era al saselea liceu in care mi-am ingropat adolescenta, inainte de a-mi ingropa si parte a tineretilor in F.U.T. Puritanilor le voi explica abrevierea, „Facultatea de Utilaj Tehnologic”, ca nu cumva sa ma acuze pe nedrept de oarece vulgaritati.

Asadar, mergem noi, ieri, la un restaurant prin spatele Ateneului si din vorba-n ciorba, ajungem sa discutam si de nivelul rezultatelor la Bac. Si atunci intreb: bai, tu-ti mai aduci aminte bacul nostru la Dimitrie Bolintineanu? Zice: cum dacu sa uit ceva ce nu poate fi uitat?

Da, asa e, ne inscrisesem la bac in acelasi timp si la acelasi liceu. De fapt ajunsesem acolo printr-o pila, ca altfel nu cred ca ne-ar fi inscris careva. Motive sa nu fim primiti ar fi fost cam cit sa umpli o basculanta, dar pila s-a-ngrijit sa le bagatelizeze si sa ne strecoare pe liste.

La drept vorbind, prea multe detalii nu ne-am amintit noi, dar un lucru, unul singur, ne-a ramas intiparit in creieri, ca un stigmat. Ei bine, eu la matematica  eram tarisor spre tare. De fapt era cam singura materie la care-mi iesea in evidenta duritatea. In rest, eram un fel de cosmar parintesc. Si pentru ca amicul imi comunicase ca la scris facuse cam de 3, am hotarit, de comun acord, c-ar fi o expresie a amicitiei daca l-as ajuta sa treaca matematica. Dar pentru ca n-aveam cum sa i-o bag in cap, capul lui fiind incompatibil cu materia respectiva, a trebuit sa ma prezint la oral in locul lui. Da, nu-i vreo erore de dactilografiere, am intrat si m-am dat … el. Cum profesorii habar n-aveau cine suntem si care-i care, noi avind o fizionomie aproximativ asemanatoare, trucul a tinut si nu numai c-a tinut, dar i-am obtinut si un ditai 10-le care rotunjit cu „scrisul”, i-a asigurat nota de trecere.

La mine nu se punea problema, desi nici eu n-am trecut cu coronita. Numai ca noi nu eram acolo pentru a intra in cartea recordurilor, ci pentru a bifa si testul asta nenorocit. Si l-am bifat.

De fapt eu am ajuns sa bifez si alte examene nenorocite, unele din prima, altele in „re”, in timp ce el a luat-o in directia afacerilor si n-a dus-o rau deloc, ba dimpotriva.

Si uite cum ne-am petrecut o intreaga seara in lumina faradelegilor savirsite in tinerete. Si sincer v-o spun, asa cum ne-am distrat facindu-le, tot asa ne-am amuzat rememorindu-le.

Read Full Post »

Duzina de Cuvinte – Ce mi-e Boc-ul, ce mi-e Bac-ul

                    Nu, nu e doar un joc de cuvinte. E un siaj. Ei da, o dira lasata de Boc-ul guvernamental  si corabia lui avariata, pe cale sa se scufunde. Veti spune ca Boc nu-i capitan. Pai nu e, dar daca matelotul prezidential e zdrobit de acea licoare fermecata doldora de grade, Boc a ramas sa scoata castana incinsa din foc, cu mintea-i goala. Altfel spus, sa scoata tara din criza, pentru ca pe matelot n-are cum sa-l scoata din alcoolemia lui proverbiala, nici daca-l leaga de catarg. In concluzie, tara e in picaj liber. Colac peste pupaza, acest Boc, dobitoc, incearca redresarea cu un manej intreg de dobitoace, de parca ar conduce Arca lui Noe, nu o tara si o natiune.

                   Dar sa ne intoarcem la Bac. Situatia de fapt, e ca de la ultimul Bac incoace, toata lumea a ajuns la apogeul indignarii din cauza rezultatelor, spun ei, dezastruoase. E foarte adevarat ca ne confruntam cu o oarece penurie de absolventi si de aceea, poate, toata lumea a dat-o pe statistici, calcule, previziuni, dar n-am auzit pe nimeni sa spuna si lucrurilor pe nume. Adica, in ce consta diferenta grosolana intre generatiile precedente si cea actuala? Ca in fond, generatia parintilor este imprimanta generatiei actuale de bacalaureanti. Oare aveau generatiile precedente mai multi absolventi de Bacalaureat? Ei si? Ce draci de semnificatie poate avea acest procentaj, atita timp cit absolventii de universitati ai acelei generatii duc acum tara de ripa, cu tupeu si nonsalanta? De pilda, Boc. Pai asta nu-i licentiat? Ba este si cu toate astea, atirna ca un liliac de tavanul guvernului, luind decizii cu capu-n jos sau de-a-ncurulea. De ce ne trebuiesc, atit de mult, absolventi de Bac ca Boc? Care-i diferenta intre un mafiot cu studii superioare si unul fara de ele? Care-i diferenta intre ce face Boc si ce face un Borcea sau un Becali?

                    De ce se ignora oare puterea exemplului? V-ati intrebat cita scoala au VIP-urile la un loc? In marea lor majoritate sunt oameni fara bacalaureat sau cu el luat pe bani, pe copiat sau pe „hop, top, hai ti-o-ndop”.  Si atunci va intreb, ce asteptati de la noua generatie? Sa fie geniala? Pai cum si de ce? Ce va face sa credeti ca pot scapa de acest virtej vicios, inotind contra sensului?

                    Nu cumva la baza esecului la Bac, sta esecul lui Boc, care-i in raport direct cu esecul electoratului in alegeri? Ce a facut actualul guvern pentru institutia invatamintului romanesc, care a ajuns o cosmelie nenorocita? Poateee…canci? Dar pe astia din conducere, cine i-a ales acum sase ani? Im mod sigur, nu elevii dintr-a sasea, care acum pica Bac-ul pe capete? Conducerea actuala, in frunte cu exponentii ei sunt repetenti in privinta invatamintului si, de fapt, in toate privintele. Pentru ei, imbunatatirea invatamintului consta in maghiarizarea lui si nimic altceva.

                    O alta cauza fundamentala, e ca intreaga mass media romaneasca e aservita si propulseaza numai agramati si inculti, ale caror averi, tite si figuri, invers proportionale cu numarul de diplome, frizeaza logica si bunul simt. In acelasi timp, ingineri, doctori si profesori, fac greve si se jelesc de mama focului, pe la toate forurile incompetente ale acestei tari, sperind ca vor gasi intelegerea vreunui titrat cu functie. Culmea ironiei este ca la mai multa intelegere se pot astepta de la unul ca Becali, decit de la vreun erudit din Senat, ales de ei sa-i reprezinte. Si atunci va intreb, ce sa-i motiveze pe copiii si adolescentii de astazi, bogatia, puterea si incultura sau saracia, diplomele si somajul? Onestitatea si nevoia sau coruptia si bunastarea? Care exemplu sa-l urmeze-n viata si din ce motive?

                    Mai tineti minte lozinca: „Invata mama, s-ajungi si tu cineva in viata!” Pai cum credeti c-ar suna acelasi indemn, actualizat? Poate : „invata mama, s-ajungi si tu un amarit in viata!” ? Credeti c-ar mai avea acelasi efect?  Lozincile perimate ale trecutului au ramas undeva in urma. Realitatea e ca si atunci erau la fel de artificiale, exprimind mai mult o normalitate dorita, decit una existenta. Cam cum te-ar privi copilul cind tu, inginer sarac, (expresia cred ca a devenit pleonasm), i-ai spune, aratindu-i-o pe Bianca sau pe Moni, „cine are carte, are parte”? Sau si mai si,  pe parlamentarul european, Gigi? Dar daca ati vrea sa-i formati copilului, caracterul, i-ati putea da ca exemplu un Boc sau un Videanu? Sau poate pe Udrea, Eba sau Basescu? Veti spune ca fiecare clasa sociala-si are vreascurile ei, dar problema e ca, in societatea actuala, daca nu esti vreasc, n-ai ce cauta in livada bunastarii. Nu cumva rezultatele Bac-ului se aliniaza rezultatelor Guvernului, Presedentiei, Parlamentului si in general, intregului sistem?  Si atunci ma intreb, cit de surprinzatoare pot fi rezultatele Bac-ului, cind rezultatele Boc-ului sunt dezastroase?

Read Full Post »