Canada are patru coaie. Stiati?

Nu stiati? Vai di mini si di mini! Cum si poati ase siva? E foarte adevarat ca din ultimile relatari rezulta ca si Australia sau Rusia ar avea vreo trei in loc de doua, dar noi, aici, in leaganul civilizatiei pe cale de disparitie, suntem piua-ntii in lume in privinta organelor genitale interne si masculine. Stiu ca nu pare verosimil, dar cind tu, Canada, aplici restrictiilor draconice o extradraconerie, iti demasti anomalia genitala de care vorbeam. Si nu spun ca a iesi in evidenta e un lucru rau. Noooo! Dar cind te evidentiezi prin timpeala, incompetenta si absurd, coaiele in plus nu fac decit sa te traga in jos.

Stie cineva cam ce inseamna sa te ritornerezi in Canada dupa o vacanta in … oriunde? Daca stiti, stiti, dar daca nu stiti, va spun eu, Stan Patitul. Si n-o fac sa ma dau stiutor, ci doar asa, sa va curm pofta de calatoreala spre actualele meleaguri Justiniene.

In primul rind, in Europa fiind, trebuie sa-ti faci testul PCR (abreviere cu rezonante regretabile care incep sa devina regretate) cu 72 de ore inainte. „Inainte de ce?” veti intreba. Ca si asta e important. Ei bine, inainte de-a ateriza in CAN. Asa ca bine ar fi ca testul sa fie facut numai cu vreo 48 de ore inainte de plecare pentru a include zborul, stationarile si eventualele intirzieri neprevazute. Ca daca te trezesti ca e 72 trecute de fix cind ai aterizat, vei suporta rigorile legii canadeze care sunt pe cit de drastice, pe atit de demente si abuzive. Bun. Deci ai facut testul, ti-a venit rezultatul si e negativ. Ca daca e pozitiv, nema ritornereala. Dar noi mergem pe premiza ca e negativ. In acest caz, intri online il scanezi si-l ataseszi cereri de intrare in CAN pe care o trimiti autoritatilor incompetente de la Ottawa.

Pina aici cred ca ies clar in evidenta cele patru coaie de care vorbeam, intrucit nicio alta tara din lume nu-ti pretinde asa ceva. Dar asta nu e tot. Dupa ce primesti aprobarea, tii de ea cu dintii, ca daca n-o fluturi in toate aeropoartele lumii, nu zbori spre CAN. Asta pentru ca toata lumea a fost instiintata de anomalia genitala a Canadei. In aeroportul din Viena, par exemple, cu vreo trei ore inainte de zbor se deschide un ghiseu special pentru Canada, care-ti verifica pasaport, rezultatul testului si aprobarea de intrare in CAN, scaneaza si aproba inbarcarea. Asa ca dupa coada asta, stai la aia de imbarcare. O placere.

Dar cum zic, asta nu-i tot. Ajunsi in CAN, te debarca in grupuri, asa ca poti petrece alte clipe fericite in avion, asteptind sa-ti vina rindul. Iar cind ti-a venit, te duci frumusel si-ti expui din nou rezultatul testului, aprobarea intrarii impreuna si pasaportul la alta coada. Dupa aceea, ofiterul care ti le verifica, stampileaza si iti aplica sau nu, o bulina pe dosul pasaportului. Daca o ai, esti liber ca pasarea cerului. Daca n-o ai, te-ai belit la putulica intrucit trebuie sa treci din nou pe la testare. Care sunt criteriile de aplicare a acelei buline, nu stiu, intrucit o prietena care s-a ritornerat cu o saptamina mai devreme si care avea un statut identic cu al meu, n-a fost bulinizata, asa cum am fost eu.

Mai departe. Indiferent de rezultatul testarii, carantina de 14 zile e musai. In decursul acestei carantine vei primi zilnic un chestionar online pe care trebuie sa-l completezi, cu simptome si alte cacaturi. Intr-a opta zi trebuie sa-ti faci de unul singur un alt test PCR, supravegheat online de o balaoachesa din medicina guvernamentala. Testul il ridica „UPS” sau „Purolator” pentru a-l duce la vreun laborator. Daca iese pozitiv, desi nu cred ca s-a-ntimplat vreodata, o iei da capo. Daca iese negativ, mai stai restul de 6 zile in care vei continua sa dai rpoarte zilnice online. Te poti astepta si la vizite inopinate sau apeluri telefonice prin care guvernul se asigura ca iti ispasesti prizonieratul si nu zburzi ca iezii pe pajiste.

Si pentru a demonstra o data in plus idiotenia canadeza, voi spune ca in loc de toata cheltuiala, tevatura si pierderea asta inutila de timp, austriecii iti impun doar purtarea mastii de tip FFP2 pentru a zbura cu ei. Masca mai eficienta decit cirpa de spalat vase pe care o impun canadienii si nu numai ei.

Asa ca, „Welcome to Canada!”

P.S. De ce scriu la acesta ora din noapte? Pentru ca n-am somn, fi-le-ar fusu-al dracu. Ca daca soarele asta nu e de jur-imprejur si nici n-a fost prevazut cu intrerupator, trebuie sa ne adaptam noi dupa unde i se scoala lui sa se pozitioneze.

Read Full Post »

Dintr-una-ntr-alta si din alta-ntr-una

Nu fugiti ca nu-i vorba de penetrari succesive. Nu ca n-as sti sa le descriu, da’ nu-s convins ca vor fi apreciate la adevarata lor valoare artistica. Si atunci, le ce bun?  Asa ca, intrucit voi sari de la un subiect la altul, ca lacusta, nu prea aveam ce alt titlu sa aleg.

Miine mergem la un parastas. De fapt e o petrecere, dar din alea la care intepenesti la masa, cam ca la parastas. E adevarat ca gazdele fiind ardeleni, au tot felul de afumaturi si palinci, pregatite chiar de ei, numai bune sa-ti amintesti de toti mortii din familie si sa nu-ti doresti sa te dezlipesti de masa. Dar daca nu s-o dansa, ca nu se va dansa in mod sigur, am sa propun cite un stretch break, din ora-n ora. Ca asta-i alt motiv pentru care urasc avioanele. Statul pe loc. Stai, neica, incoltit de scaune, cam ca ala cu merele de aur, de-ti amortesc si bucile si nervii. Si cum avioane cu promenada n-au fost inventate, le urasc cu pasiune, desi paradoxal, ele-mi asigura existenta sau o parte din ea.

In fine, pina la parastasul respectiv mai e o zi si ca sa nu ma plictisesc, mi-am propus niscai sarmale. Zic „mi-am”, pentru ca eu le propun, eu le execut. Dar niciodata nu le maninc singur. Totusi, nu ma deranjaza. Nooo! Pentru mine bucataria e ca un al doilea dormitor, in care ma relaxez si unde-mi petrec multe clipe de extaz … culinar. Singura diferenta ar fi ca in „dormitorul” asta, eu sunt fututul. Dar avind in vedere ca la sarmale merge un scotch, (nu bai, nu cind le maninci, cind le faci) ba chiar si doua, accept abuzul.

Mai departe, refereindu-ma la procesul de productie, va voi divulga secretul pe care nu-l veti gasi nici in Larousse. Cum varza am pus-o la murat acum fo luna, care va sa zica e inca bita. Adica nu e chiar ca tabla galvanizata pe care o cumperi de la Longos sau Metro, dar cum era sa se fi murat complet in doar treizeci de zile? Complet-incomplet, pofta mi-a inundat cutia craniana, cavitatea bucala si mi s-a oprit direct in mate.  In consecinta am recurs la un siretlic, mic, mic, mic ca un lin…pitic. Am taiat foile, care sunt deja acre, le-am bagat in zip-lock si le-am azvirlit in congelator. Ei bine, dupa doua zile si dupa dezghet, vor fi numai bune de sarmaluit. De fapt, daca le vei tine vreo saptamina, poti sa-ti rasucesti si tigari, nu numai sarmale, atit se-nmoaie (urit cuvint!) de bine. E si dupa ce reusesc sa-mbrac toata carnea, le bag la cuptor pentru vreo 12 ore, pina le iau toti dracii si transpiratiile de pe lume. Dupa care, dai si maninca. Da nu asa, oricum. Ca mai fac si-o ciorba cu zeama de  varza care, pe bune, o poti bea si nefiarta, intrucit a iesit de-ai zice … cu multa indulgenta, ca-i sampanie. A propos, multi spun ca trebuie sa pui 50gr de sare la un litru de apa. E, eu am pus cam jumatate, motiv pentru care zeama e un deliciu si-ti provoaca tot felul de placeri, mai ales daca ti-ai dat flotorul peste cap cu tuici si sprituri. E adevarat ca-ti masturba (sau perturba?) si presiunea in artere, dar asta poti s-o treci la distrugeri colaterale neglijabile.

Dar sa revin. Cum ziceam, mie bucatareala-mi place. Nu spun ca nu mi-ar placea sa mi se bucatareasca, dar intrucit sotia a pasat, potul mi-a revenit mie, in totalitate. In fine, o fac cu placere, motiv pentru catre mi-am mai tras o bucatarie. Nu ca dihania pe care o am n-ar fi fost suficienta, dar m-am cam saturat s-o tot mentin in ordine si disciplina. Asa, avind-o p-asta mica, pe care am botezat-o „kosher kitchen”,  ca da bine la cumparatori, cind o fi sa fie, imi va fi mult mai usor sa o mentin curatica si cochetica si scutesc si restul casei de mirosuri. Pun si vreo doua poze ca sa aveti idee cam cum si ce fel, desi sunt convins ca nu va intereseaza.

SONY DSC

 

 

 

 

Si pentru c-am deschis subiectul „constructii” sa mai spun ca labele de la guvern, care nu au contribuit la construirea casei asteia cu nici un centulet, ba mai mult, au pretins tot felul de biruri pe fel de fel de aprobari absurdo-mosieresti, mi-au trimis o jalba prin care ma anunta ca in conformitate cu mama dracu, taxa pe preprietate mi-a crescut (simtitor, nu spun suma ca sa nu va ia ameteala) din cauza ca am ridicat valoarea proprietatii. Si atunci mi-am zis: „pai sa nu-i futi?” Ba sa-i futi pentru ca ei, adica guvernul local, n-a contribuit cu nimic la aceasta apreciere a proprietatii. Banii au fost strict ai nostri, numai ca ale dracu capuse, vor sa-ti suga si viata din tine, suge-mi-ar… ca daca ar fi schimbat vreun felinar pe strada sau ar fi ingropat sirmele alea care brazdeaza cerul, ca la Dilga, as fi zis, dar cind ei nu fac altceva decit sa te fure cu legea in mina, nu-ti vine s-o dai in pizda ma-sii de Canada, cu frunza ei de artar, cu tot, si sa te intepenesti undeva prin Monaco? Ca doar nu s-or buluci cu totii in rahatelul ala de principat, asa, de timpiti. Ca si aia au taxe de fentat, nu se duc acolo ca le e drag sa-si tina un milion inchis in banca. Si d-asta nici nu-i condamn, pentru ca in fond, nu fac decit sa preintimpine un furt, nimic mai mult.

Gata, ca m-am aprins si-mi cauzeaza la sarmale.

 

Read Full Post »

Sex for Safety

Iata propunerea lui Obama pentru un zbor cit mai safe. Se pare ca teroristii vor trebui sa-si ascunda bomba-n cur ca Papillon sau in vagin, pentru cele supradimensionate.  Cu mentiunea ca pentru depistarea lor nu se vor mai folosi ciini ci p#l@, iar in locul aparatelor de depizdare a metalelor, se va introduce futul. Pasagerii circumspecti putind, in mod arbitrar, perchezitiona pasagerii suspecti, chiar in timpul zborului. Viitorul ne suride!

Read Full Post »

Vac’09 – Burebista

Cum necum s-a terminat si vacanta lui ’09. De fapt, cum s-a terminat mi-e greu sa uit. 8 ore si 45 de minute de zbor, dintre care vreo doua ore de vibromasaj. Masajul mi s-a aplicat fara sa-l solicit, fiind inclus in pret. Pina la masaj bausem deja un scotch si doua pahare de vin rosu pentru atingerea starii de nepasare care insa intirzia s-apara. Sotia fiind abstinenta, le-am baut si pe ale ei. Dar cum masajul a imprastiat efectul alcoolului in toata masa mea corporala, am simtit nevoia de un surplus pentru creier, care era mult prea limpede pentru nevoile mele imediate. Asa ca am mai luat un vin pentru sotie si un scotch pentru mine pe care le-am dat pe git, asteptind timpeala. N-a venit. E si uite asa am ajuns la Toronto vibratizat, alb si treaz.  Spre deosebire de mine, femeile din avion erau toate numai  zimbet. De, se pare ca lor le fac bine vibratiile, mai ales cind vibratorul e cit avionul. Dar sa revin la vacanta. Ajuns in Bucuresti, am intrat pe mina familiei. Maica-mea cind m-a vazut a exclamat „Vai mama ce te-ai ingrasat! Ce-ti dau sa maninci?”  Asa ca mincatul si bautul au fost indeletnicirile de baza. De obicei mincam pe la restaurante, dar cind ajungeam acasa sau in vreo casa, trebuia sa ne asezam din nou la masa pentru a nu jigni parintii sau ma rog, amfitrionii lacasului respectiv. Pe linga familie si prieteni de familie, eu m-am mai intilnit si cu blogger-i. Well, au fost doar doi, ce-i drept, Jean si Mara carora le si multumesc pentru efort si interes. Ceilalti au fost fie foarte ocupati, fie foarte raciti, fie foarte plecati din tara, fie foarte tirziu ca sa mai iasa din casa. A propos, Shmeny si Jim, sper ca totul e OK la voi and I realy mean it. Ne vom intilni next time around. AG, coane eu ti-as fi recomandat aspirina saracului, dar n-aveau la farmacie, ca ti-as fi trimis prin Jean. Man, sa te fut! Diana, next time cauta si tu un campus prin Frankfurt, ca tot Germanie e si aia. Dar despre blogger-i ar fi mult mai multe si mai suculente de povestit. Cum insa n-am de gind s-o fac, voi trece la alte evenimente la fel de orgasmice. De pilda, restaurantul Burebista, care de fapt avea un pronuntat caracter… medieval. „Mai Burebista,  tu chiar crezi ca eu ling p!#&a ?” Wellllll!!! Poate-o ling, dar in mod sigur Burebista, care era mai mult leat cu Hristos n-avea legaturi cu evul mediu.

La restaurantul respectiv am avut de serbat o zi de nastere, dar nu oricum. Era un surprise party. Sarbatoritul a fost incintat peste masura de surpriza pe care i-o facusem, noroc ca statea bine cu inima, care-a rezistat destul de bine emotiei. Totul a decurs according to plan, el constituind centrul atentiei, asa cum ne-o dorisem cu totii. Dar asta a tinut pina am terminat aperitivele si sticla de Green Label. In acel moment a aparut taraful si dansatorii. Nimic neobisnuit si pentru mine, nici macar atragator. Dar dupa ce-au interpretat vreo doua bucati, ce sa vezi? A aparut o alta bucata, naista. E, din acel moment centrul atentiei masculine s-a mutat de la sarbatorit direct pe gaoaza si decolteul naistei pe care v-o prezint in poza de mai jos.

Evident ca eu faceam exceptie de la regula, fiind mai mult cu ochii in menu si asta nu pentru ca as fi un gurmand, dar nu agreez femeile care sufla. Pe celelalte in schimb, le ador. Cred ca am suflet de menestrel, ca de la un timp visez numai cetatui, creneluri si castelane lasate-n grija centurilor de castitate de soti preocupati de turnirurile cotidiene.  Offf, cind ma gindesc la acele domnite care-si folosesc buzele lor divine, fara a sufla in fiare, trestii si alte chestii, dar cu atita maiestrie, ma trec fiori prin toate sirele si extremitatile. E foarte adevarat, ca orice menestrel, am si o trusa de speracle cu mine pentru lacatelul subabdominal, dar la care apelez doar in ultima instanta. Cum spuneam, deschid menu-ul si de ce credeti ca dau cu ochii?

Pai de asta eram deja satul si oricum nu s-ar fi facut s-o pun la masa, de fata cu toata familia. Asa ca mi-am tras o salata de verdeturi, de m-a tinut varu-meu-n onomatopee, cam cum il tine galeria Stelei pe Becali. In acelasi timp, paharul mi se tot umplea iar eu simteam ca devin din ce in ce mai simpatic, motiv pentru care m-am supus unui tratament balnear cu ape minerale, ca la Tusnad si Sovata. Asa ca am ajuns acasa mai treaz decit plecasem, ceea ce nu e chiar rau, dar nici de dat exemplu.

Next, Maneciu.

Read Full Post »