„Valoarea” dupa Papa

Lumea, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, e intr-o continua transformare. In ce directie se petrece transformarea respectiva e greu de spus, intrucit una spune realitatea si cu totul alta spun multi dintre semenii nostri. Realitatea spune ca ce e bun astazi, nu mai e bun miine, cu exceptia vinului,  iar pe de alta parte „ehe, the old good days!” e pe buzele tuturor, de parca zilele pe care le traim ar fi jalnice.

Si atunci ce sa intelegi? Si tinind cont ca si acum 30 de ani, aceeasi fraza nostalgica „the old good days” flutura pe buzele parintilor, se pune intrebarea, „oare am luat-o la vale spre nimicul absolut?”.

Ei bine, parerea mea e ca fiecare intelege ceea ce-l aranjaza si de aceea nu putem pune o stampila pe prezent sau pe trecut, ca viitorul e oricum o speculatie si alea nu se stampileaza. Dar totusi, hai s-o punem de-o opinie, ca oricum e gratis. Si intrucit Nina, dottoressa de la Romania, a adus vorba despre „valoare” intr-un post recent, m-am gindit ca n-ar strica sa abordez si eu acest subiect, dar ceva mai nuantat.

Spun unii,  „nonvalorile au ajuns sa fie considerate valoare”. De acord, numai ca asta se intimpla inca de pe vremea Imperiului Roman. Nu e ceva nou, inventat de Becali, de Minune sau de vreo Bianca. Nu stiu de ce se spune ca „pai pe vremea mea nu era atita….d-asta si d-aia” Zau? Pai pe „vremea noastra”, Ceausescu si dascalestii lui au constituit o intreaga pleiada de nulitati cocotate-n virful cel mai VIP al viaipiurilor. Ba si cind era mama fata, VIP-ul dobitoc era en vogue si la mare pretuire. Iar despre scrierile caragealeiene referitoare la impostori si nulitati sus puse care populau a doua jumatate a secolului XIX, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Ba mai mult, ce-or fi gindit sclavii despre faraonii denaturati, dar romanii despre destrabalatul Caligula sau francezii despre desfriul de la Curtea Frantei si degeneratii ei regi?

Asa ca, ce vedem ca se intimpla astazi, nu e cu nimic mai dezolant si degradant fata de ce-a fost acum 10, 100, 1000 si chiar mai multe mii de ani in urma. Pe „vremea mea” Beatles era o trupa de descreierati, pantalonii evazati erau decadenti, rock’n roll-ul sau swing-ul erau expresia depravarii si toate astea in ochii parintilor, nu ai tineretului din acele timpuri.

Si asta nu-i tot. Unii chiar se incumeta la oarece pronosticuri, afirmind ca viitorul arata din ce in ce mai sumbru, privind la tinerii de astazi. Ei, si acestor domni si doamne tin sa le amintesc faptul ca tineretul  a fost considerant „decadent” in toate timpurile. Numai ca decadentele au devenit, invariabil, normalitate atunci cind tineretul respectiv a luat locul fostilor „arbitrii”. Dar tot pe atunci a aparut si noul tineret cu noile decadente, care pe cei ajunsi arbitrii, in mod natural, ii oripilau. Si uite asa, din decadenta-n decadenta si din nonvaloare-n nonvaloare am supravietuit citeva zeci de mii de ani. Si nu numai ca am supravietuit, dar am si evoluat iar calitatea vietii in general s-a imbunatatit de citeva zeci de ori, datorita celor care au fost cindva tineri decadenti.

Valoarea si nonvaloarea sunt notiuni abstracte si relative. Vor depinde intotdeauna de scara valorica a fiecaruia, nu a vreunei majoritati, desi sunt si cazuri in care o majoritate il aduleaza pe Minune, dispretuind un Ratiu sau un Moisil. De fapt de ultimul nici nu cred c-au auzit.

Dar daca e sa ne referim strict la noi, astia dotati cu inteligenta, cine reprezinta „valoarea” si in functie de ce se masoara ea? Functie de avere, de talent, de cit esti de citit, de cit produci, de cit esti de umblat, de cit esti  de filantrop, de cit esti de modernist, de cit esti de inteligent, de cit esti de cultivat, de cit esti de cinstit, de cit esti de bine crescut, de cit esti de religios sau de cite valori perene ai creat umanitatii? Ca om sa le aibe pe toate bune nu exista si cu asta cred ca suntem cu totii de acord. Iar daca esti o valoare fotbalistica, de exemplu, asta nu inseamna ca nu poti fi o nonvaloare in privinta inteligentei. Sau daca esti o somitate in stiinte, nu inseamna ca nu poti fi o nulitate in comportament sau mentalitate.

Si atunci, ce-nseamna „om de valoare”? Pai logic vorbind, ar fi orice om care produce valore. Si aici e buba, ca sa-i zic asa. Ca la urma urmei cam toti producem sau generam valoare, fie ca suntem santieristi, doctori, muzicieni, ingineri, tractoristi sau agricultori. Problema e, in ce sens folosim aceasta expresie. Chiar ne referim la un lacatus cind spunem „om de valoare”? Nu prea cred. Personal cred ca expresia e folosita in mod eronat si discriminatoriu, intr-un sens modificat. Cred ca multi inteleg prin „om de valoare” un carturar, un profesor universitar, un chirurg celebru sau un orice cu una sau mai multe facultati care s-a facut remarcat. Oare la asta sa se rezume acea etichetare?

Read Full Post »

Room to the Top

                    Sau noua BB. Brooke Burke. Stiu, numele suna ciudat si nu prea suna a femeie, dar dupa cum va puteti convinge singuri, e si foarte femeie si foarte sexoasa. Unde mai pui ca fata, care tocmai a implinit 40, are si patru copii, ai ei cu doi barbati. O sa spuneti ca pozele sunt facute inainte de copii. Da, poate, dar clipul de la coada blogului e facut dupa, asa ca era firesc ca Burke sa fie numita  „the hottest mother of four, known to man”. Dar sa lasam sexul si sa ne ocupam de sexapeal. E foarte adevarat ca fata nu e vreo bita de Roxana sau Bianca. A facut doua licee, nu ma intrebati de ce, si a ars-o si la universitate, UCLA, cu niste cursuri de jurnalistica tv. Dar, dupa cum e usor de imaginat, banii si imaginea si le-a facut cu sexapeal-ul. A inceput prin a poza pentru Play Boy si Staff, ca mai apoi sa fie cooptata de companiile de televiziune in prezentarea mai multor show-uri. Mai tirziu, adica prin 2007, participa si cistiga Dancing with the Stars si nu pe sex, ci pe bune. De fapt din clip va puteti da singuri seama. Iar din 2010, a devenit coprezentatoarea acestui show de succes din care v-am prezentat in trecut ceva fragmente.

                    In concluzie, pot spune ca sexapeal-ul vinde si vinde bine, chiar daca multi inca mai sustin ca frumusetea interioara conteaza mai mult sau ca nu haina-l face pe om. Uite ca nu e chiar asa si ca atit frumusetea exterioara, cit si haina te pot propulsa in inalta societate. Cusurgii ma vor intreba in mod inevitabil, „care-i ba, dupa mintea ta, acea societate inalta?” Pai e simplu, dragalasilor, aia cu bani multi, de fapt, cu bani foarte multi, in care se invirt artistii, sportivii, politicienii, afaceristii si scriitorii. Cei de succes, evident, nu rasuflatii. Asa ca, ne place sau nu, ceea ce gindea Joe Lampton in „Room to the top” sau „Drumul spre inalta societate” este exact ceea ce definim a fi inalta societate in epoca actuala, in care titlurile de noblete zac prafuite prin cotloane, disparind din peisajul monden. „He notices, shortly after arriving, a young man with an expensive car and a pretty girl friend and he realises that this lifestyle and appearance is what he aspires to” (El a observat, imediat dupa ce a ajuns (in orasul respectiv), un tinar cu o masina scumpa si cu o prietena frumoasa, realizind ca ala era modul de viata si prestanta la care aspira.)  E insa la fel de adevarat ca in inalta societate poti patrunde pe mai multe cai, dar indiferent ca acea cale se numeste inteligenta, smecherie, talent, risc, sansa sau sexapeal, permisul de intrare se numeste tot „avere” Si nu uitati, badaranul, neamul prost si prostul gust sunt vazute ca atare, doar la poalele muntilor, sus spre piscuri ele se numesc excentricitate si sunt considerate de bon ton.

                    Bun, acum iata o exemplificare foto, a modului sau unuia dintre ele, prin care se poate ajunge in inalta societate actuala:

***

Read Full Post »