Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘aventuri’


by papa

Aho, aho voi blogger-asi

De la sat, de la oras,

Scoateti tuicile din beci,

Sa bem sa ne facem terci,

Sa cinstim si sa cintam,

Anu’ in care intram.

Ia mai minati mai!

N-aveti boi? Dar zurgalai?

Uitati tot ce v-a durut

Ca ce-a fost, e mort, trecut.

Suferind atunci s-acum,

Nu veti schimba rau-n bun,

Capul sus si luati aminte,

Binele, de noi depinde.

Ia mai minati mai! 

Ca v-am dat si zurgalai. 

Va urez la mic, la mare,

Printre ciorbe si sarmale,

Fericire, sanatate,

Libidou, virilitate,

Masculi tari, gagici mortale,

Si contacte sexuale!

Ia mai minati mai!

Nu din boi? Din zurgalai.

Conturi cit o magazie,

Pline, ochi, da’ ochi sa fie,

Sa va loveasca norocu,

Cu dolari s-aprindeti focu,

Prin vacante si concedii,

Ca doar alea sunt remedii.

Ia mai minati mai!

V-am mai spus, din zurgalai.

Cica munca-nobileaza!

Zau? Poate c-o metastaza.

Si de-aceea sugerez,

Sa urmati si al meu crez,

Sa o dati dracu de munca,

Cu anu care-i pe duca.

Ia mai minati mai!

Sunteti boi? DIN ZURGALAI. 

Sa iubiti, sa fiti iubiti,

Sa fiti calzi, ba chiar fierbinti,

Ca dac-o frecati la rece,

Futi, nu futi vremea ei trece,

Si te vei trezi c-o tii,

Seulement pour un pipi.

Ia mai minati mai!

Ala-i bici, nu zurgalai!

Copiii sa va fie buni

Si cei mici si cei batrini.

Sa va bucurati de viata,

Ca nu-i bun sa-l vinzi in piata.

„Astazi” e ceea ce prindem,

„Miinele” doar il pretindem,

Traiti clipa, fiti golani,

Hai noroc si La Multi Ani!

Ia mai minati mai!

Cu sau fara zurgalai!

***

 

Read Full Post »


Liceul a fost pentru mine o oaza de cunostinte, intr-un desert arid in informatii.  De fapt, daca stau sa-mi aduc bine aminte, a fost mai mult gaoaza, decit oaza, pentru ca studiul nu s-a axat pe programa comunista, ci pe alte programe mult mai atractive, pe care, ca autodidact ce eram, le concepeam cu truda si sacrificii. In fine, nu mai lungesc introducerea intrucit ma impinge cuprinsul de la spate.

Eram prin clasa a XI, cind, fiind proaspat exmatriculat din Liceul #33, pe motiv de absente, m-am vazut nevoit sa ma transfer, cu ajutorul unor „telefoane”, la Liceul #32, de care v-am mai povestit. Ce nu v-am povestit, e ca eram o gasculita de vreo citiva fosti colegi de scoala generala care in fiecare dimineata calatoream din Drumul Taberei, cu autobuzul 37, pina la Berzei, de unde unii urmau sa ia tramvaiul 20 spre 1 Mai, iar alti o ardeau pe jos spre Balcescu. Asa ca Berzei fiind punctul terminus al calatoriei in grup, cam aici se hotara programul zilei si cam de aici incepeau aventurile.

„Ce facem, bah, astazi? Eu am chef de baut” zice Ovi

„Pai atunci ce mai asteptam aici? Ca 20-ul ne duce la balamuc, nu la bautura” adauga Papa

„Citi bani avem?”

Si ne apucam de scotocit. Pina la urma stringem vreo 40 de lei. Bani insuficienti pentru dorintele noastre dionisiene. Numai ca Ovi avea un plan „B”

„Bah, uite cum facem. Luam un taxi, mergem la mine, luam cojocul lui taica-meu, il vindem in Lipscani si ne-nvirtim de vreo 500”

Bun, planul fiind aprobat de citiva musterii, Ovi, Cuti, Anda si Papa opresc un texiu si dusi au fost. Luam cojocul, pe care probabil ca Ovi cel batrin tocmai il acontase, ca prea arata nepurtat, si ne oprim in Gabroveni. Ovi, in costum de scoala, cu matricola pe un brat si cu cojocul pe celalalt, intreba trecatorii daca-i intereseaza chilipirul. Evident ca-i intreba p-aia care aratau a chilipirgii. Ei bine, in cincispe minute cojocul a fost maritat iar noi ne-am trezit cu vreo 550 de lei in cont. Asa ca, uite-ne in drum spre aeroport. De ce tocmai la aeroport, nu stiu, dar asta a fost propunerea si cum n-au existat obiectii, a fost adoptata. Ajunsi acolo, ne-a oprit potera la bariera sa ne intrebe ce treburi aveam noi la aeroport. Ovi, care era mai tupeist si care greu se pierdea cu firea, zice : „tov plutonier, avem o lucrare despre maretele realizari ale socialismului”

Otopeni-1969

Nu stiu sigur, dar cred c-am avut noroc, intrucit politistul i-a facut semn taximetristului sa treaca. Ajunsi in aeroport, ne-am dat seama ca nu era rost de baut, decit poate doar vreun Pepsi, preturile fiind total neprietenoase. In concluzie, am ars un suc si am sters-o. Ajunsi din nou in Berzei, nebauti si cu banii injumatatiti, dam navala in prima alimentara si ne luam citeva fiole pe care le ardem intr-un parc pe-o banca. Am baut cam pina s-a muiat banca sub noi. Anda, care doar s-a pupat de vreo doua ori c-o sticla, fiind cea mai treaza.

In acel moment Cuti preia initiativa. „Haideti bai in Cismigiu sa ne dam cu barca” Evident ca nici propunerea asta n-a intimpinat vreo contra, asa ca direct la debarcader ne-am oprit, dar dupa un drum extrem de anevoios si serpuitor. Luam barca si dai la visle. Cind ajungem pe linga un mal, aproape de Monte Carlo, tot Cuti, ca bag sama asta avea cele mai multe idei, zice: „Bah, eu as face baie” si pina sa ne opunem noi, il vedem sarind in apa, imbracat si cu capul inainte, ca la concursurile de inot. In apa n-a reusit sa intre complet, apa fiind doar pina la genunchi. Noi credeam c-a ramas lat, dar dupa doua secunde de confuzie, se ridica, cit era de-nalt si c-o mare pizda in frunte de unde i se scurgea o suvita considerabila de singe. Noi, vazindu-i fata plouata si la propriu si la figurat, plus tinuta flescaita, ne-am pus pe un ris sincer si zgomotos de dirdiia barca sub noi.”Bah, da’ ce bine-noti!” „Lu’ asta i-a venit ciclul la cap” „Sa-ti imprumut tamponul meu?” si multe alte comentarii urlate printre lacrimi de ris.

Da’ vezi ca beat, beat, ud, ud, cap spart, cap spart, dar de idei tot nu ducea lipsa. „Bah, sa va fut! Mai bine mergeam in Herastrau. Hai la scoala sa ma spal” Noi mai aveam putin si cadeam din barca de ris. Mistourile s-au tinut lant, cu atit mai mult cu cit ii crescuse un cucui  care-i schimonosea fata intr-un fel aparte. De aici avea sa i se traga porecla „unicornul'”

In fine-l urcam in barca, ne-ntoarcem la debarcader si plecam spre Balcescu unde tanti-sa era un fel de directoare adjuncta sau nu-s ce mama dracu era si aia. Intram in liceu si urcam scarile printre elevii care le coborau si care se uitau la noi ca la urs, mai ales la el care inca mai siroia de apa insingerata.

Cum-necum, ajungem la infirmerie si aia se sperie cind vede in ce hal arata. Eram cu totii binedispusi, duhnind a tutun si bautura. Nu stiu cum, nu stiu cind si de catre cine, directorul a fost informat si-l vedem deschizind usa infirmeriei, in timp ce gagica-l pansa pe Cuti. Cind ne vede in ce hal aratam, ne invita politicos „Treceti in cancelarie imediat. Voi doi cine sunteti?” ii intreaba pe Ovi si Papa. „Pai eu sunt mama ranitului si el e sotul meu” spune Papa aratind spre Ovi. In momentul ala, am izbucnit toti in ris, inclusiv infirmiera si bandajatul care gemea, „mama, mama sa nu ma lasi sa mor!” „Sunteti niste derbedei” mai urla directorul care nu gustase gluma. „Putiti a bautura si tutun. Las ca v-aranjez eu! De la ce liceu sunteti?” „Don director, sa stiti ca noi am baut doar ceai, putoare vine de pe hol si sa va spun drept, n-am vazut asa debandada ca-n liceul asta. Se fumeaza si se bea ca la meci. A propos, fumati? Doamna infirmiera, dati-i un Kent si lu’ don director, ca e suparat.” mai zice Ovi si plecam agale spre cancelarie. Cuti purta un mare turban alb  pe cap si cum era mai masliniu „bah, tu esti ala cu „rapirea din serai?” „Nu e bah, ca ala avea s-un cal intre picioare” „Pai el o fi fost modelul. Ia zi bah, tu le-ai pozat?”  si tine-o-ntr-un ris.

Ajunsi in cancelarie, lucrurile s-au derulat cu repeziciune. Directorul a pus-o de-o morala. si le-a promis o eliminare lui Cuti si Anda, iar pe Ovi si Papa i-a pirit directoarei de la „32”

Nu stiu voi, acum, dar noi, atunci, ne-am cam cocosat de ris. Pina la urma vestea, cum ziceam, a ajuns si la urechile lui Bughici, directoarea noastra care ne-a spus, a doua zi: „sa nu va mai prind ca va duce beti prin alte licee. Trebuia sa fi venit aici, nu sa ne faceti de ris prin tot Bucurestiul?” Si cam asta a fost tot.  Va spusesem deja ca liceu ca „32” nu cred sa fi existat pe undeva prin tara. Este c-am avut dreptate?

Read Full Post »


 

o banca, o alee, un parc

O stiam din priviri si n-as putea spune ca nu mi se lipisera ochii de gaoaza ei, dar asta era un fel de fisa postului, in discoteci. Cum noi, Pete si cu mine, obisnuiam sa deschidem dansul, in special sus la bar, era imposibil sa fie vreo seara in care sa nu avem fete din gasca cu care sa ne zbenguim dirty, dar platonic, pentru ca ne erau doar partenere de dans, nu si de babardeala. Si de aceea poate,  dansam cu ochii iesiti din cap, ca periscoapele submarinelor,  cautind prospaturi dornice de aventuri sexualizante. In general eram agatati, intrucit asa era cind faceai parte din „corpul de balet” si erai, cumva, centrul atentiei, dar uite ca mai dadeai si de cite una  care parea dezinteresata de nureevi si baleshnicovi ca noi.

In fine, n-o mai zbat cu introducerea, ca se termina povestea si n-am intrat inca in parc. Bun deci, fiind cu ochii pe gaoaza roscatei, si vazind-o iesind la bar, o las pe colega sa se onduleze singura si tusti linga cirliontata. Iau un Pepsi, ia un Pepsi, le iau pe amindoua si o conduc la una din mesele scunde de pe linga bar. Ne-am aprins cite-o tigara si din vrajeala-n vrajeala aflu ca si eu eram tinta periscopului ei, numai ca ea n-avea un periscop atit de evident ca al meu. Cum in acea perioada eu eram ceva mai timid, dupa citeva texte, eram deja cu mina-n tite si limbi in gura.

Locuiam amindoi pe Brezoianu, dar la capete diferite. Eu la Ministerul de Interne, dar nu in Minister, ea la intersectia cu Narciselor, dar nu in intersectie. Asa ca, plecind din discoteca (Universitas, de pe Schitu Magureanu), traversam si intram in Cismigiu, pe linga Liceul Lazar, pentru a o conduce acasa. Din limba-n limba, trecem de Monte Carlo si de lac, luind-o pe aleea care ducea spre iesirea Fintinilor, unde locuia paralizanta. Cum becurile erau scumpe si electricitatea putina, am profitat de obscuritatea comunista si ne-am asezat pe-o banca. Bai, ce eram eu ud de la dans, da’ ce era ea, din cauza de frecus. Asa ca futul era iminent, mai ales ca natura n-avea nimic impotriva. Cum avea fusta flu-flu si pina la cur, problema era ca si rezolvata. Evident ca nu ne-am dezbracat si bine am facut, pentru ca la un moment dat, cind vibram ca diapazoanele, vad un cuplu venind pe aceeasi alee. Evident ca ne-am oprit din vibratii, fara a abandona ideea. La cit eram de pornit, putea sa treaca si demonstratia de 1 Mai, ca n-as fi renuntat la scurtcircuitul care urma sa se petreaca si dupa care, linistiti si mult mai ponderati, ne-am indreptat spre casa ei, de unde am plecat cu un prosopel ud, pentru o igienizare sumara, dar absolut necesara.

In sfirsit,  a fost un fut, pe cit de inedit, pe atit de misto si de care ne-am adus aminte in hohote, ori de cite ori treceam prin locul respectiv. Asa ca, se poate trage concluzia, fara echivoc, ca in tinereturi am fost si boschetar, undeva pe o banca, pe-o alee, intr-un parc.

Iata cladirea fostei discoteci Universitas, actuala Facultate de Sociologie si Asistenta Sociala, de pe Schitu Magureanu.

Read Full Post »


Primii ani de facultate, Papa i-a petrecut, printre altele, si la piscina Lido. Situata in buricul Bucurestilor, piscina si terasa restaurantului, devenisera locul preferat al protipendadei, in timpul verii si-n lipsa aerului conditionat. Cum preturile erau foarte piperate, pentru vremurile respective, era absolut imposibil sa te ciocnesti de sindicalisti pe marginea piscinei. Artisti, scriitori, VIP-isti, odrasle de nomenclaturisti, bisnitari si  straini, cam asta era clientela obisnuita a asezamintului.

Cum amicul si colegul de grupa a lui Papa,  locuia la o aruncatura de bat de Lido, zilnic, pe la 10, Papa trecea, il salta de-acasa si “piscina” ii chema tot restul zilei.

Intr-una din zile, cum stateau ei tolaniti la soare, urmarind bronzul gagicilor, in zonele de contrast, observa el ca una cam la fo 45, se uita cu insistenta la ei.

“O stii p-aia?” intreaba Papa, putin descumpanit de interesul fetei.

“Nu, ba, de unde dracu s-o stiu? Dar vad ca i s-au lipit ochii de slipul tau”

“O fi fo prietena de-a maica-mi, ca profesoara, sigur nu ne e.”

“Prietena pe dracu, mai degraba fo prietenoasa de virsta maica-ti. Baga-te, ca-i loc gramada!”

“Ce sa-i zic, ba, ca sa mor daca-mi vine fo vrajala. Creierii mei sunt programati pina-n 25. Hai, 30, dar fata e sarita bine de limitele mele″

“Ba, asta-i dilema ta? Nu vezi ca-i deja vrajita?”

Papa era totusi retinut de-o singura chestie, virsta, ca de buna, era buna-n draci. Tipa avea si-o figura distinsa, de doamna, nu de borfet, ceea ce-ti taia oarecum din dezinvoltura abordarii. Basca faptul ca era cu inca o pereche cam de acelasi leat cu ea. Adica ce sa faca Papa? Sa se duca la ei si sa spuna “va rog sa ma scuzati ca va deranjez, dar as dori s-o fut pe doamna” si s-o si arate cu degetul pentru a nu crea confuzii?

E si cum se gindea Papa cu intensitate la tot felul de strategii, numai ce zareste subiectul ridicindu-se de pe chaise longue si indreptindu-se spre dusuri. Dusurile si garderoba erau, daca priviti poza de mai sus, in gaua aia neagra si patrata din spatele piscinei. Papa, hop si el dupa ea, dar numai cu ochii, ca picioarele parca-i paralizasera. Noroc ca din capul scarilor, care coborau spre dusuri, gagica se intoarce si se uita insistent si semnificativ la el. Devenise clar si pentru un nevazator ca e pusa si ca fata n-avea loc de perechea cu care venise, pentru a declansa atacul nimicitor de cugar…versat.

“Minca-ti-as, e pusa!” exclama si papa, la rindul lui, indreptindu-se catre obiectiv cu tupeu si prestanta de matador. Drept rasplata, primeste un numar de telefon si un mesaj verbal

“Buna, ma numesc X. Din pacate  nu putem sta acum de vorba, dar ne-am putea intilni, sa zicem pe la 4, jos la Sala Palatului”

“Iar eu ma numesc Papa si-mi pare extrem de rau ca nu putem „intra in mai multe detalii” chiar acum. La Sala, unde!?”

“ In fata filateliei, daca bineinteles nu ai alt program. Uite, asta-i numarul meu de telefon, daca te razgindesti”

Alt program? Razgindit? El ar fi plecat, inca din clipa aia…

“Ce-a zis ba?”

“Ce sa zica? Diseara i-o trag. Ne intilnim la 4, jos la Sala”

” La 4? Ce dracu ora de babardeala-i aia? Esti nesanatos, la ora aia puteti traspira si fara fut”

“Mmmda, la asta nu m-am gindit, da’ chiar daca ma gindeam, tot as fi acceptat. O avea si ea vreun dus prin casa”

„Ce-as mai ride sa te duca pe-o banca-n parc, ca pe militari in termen” mai zise el si incepu sa rida ca boul.

In fine, oricare ar fi fost ora, Papa era macinat de dorinti. Si nu era vorba de fut in sine, ca d-asta nu ducea lipsa, ci de faptul ca tipa era prima lui purie. Doamne, cit isi dorise una! Mai avusese el cugari, pe litoral, dar toate in jur de 30.

Cind batu de patru fix, Papa deja trecuse-n revista toate colitele din vitrina filateliei.

Apare piesa. Wow! Imbracata arata si mai paralizant. Papei ii intrase si limba in erectie. “Cred ca ti s-a parut ciudata ora”

“Depinde unde mergem” zice el, vadit incomodat de limba, dar totusi cu tupeu.

“La mine”

“In cazul asta, n-ai fi putut alege o ora mai potrivita” Ea a ris insinuant, insinuarilor lui, l-a luat de brat si-au plecat in jos spre Cismigiu.

Statea in blocurile cu 3 sau 4 etaje de pe Victoriei, chiar la intrarea-n parc. L-a servit cu un cognac, cu doua si apoi i-a tras-o cit pentru o sticla intreaga, de-a plecat saracu’ impleticindu-se spre Athene Palace, dar cu un zimbet larg, aproape de jur imprejurul capului. Fata era de filme porno, fara discutie. Adica nu avea niciun fel de reticenta. L-a futut si s-a futut cam in tot ce se putea si pe unde se putea, incluzind dusul, ca de acolo au inceput. As putea sa va dau multe detalii, dar sunt convins ca nu va voi spune vreo noutate.

In Athenee Palace,  toti aflasera de aventura papala si-l asteptau ca pe Vlahuta, sa le povesteasca impresiile de calatorie si cit de pitoresti au fost peisajele si declamatiile doamnei. Dupa ce a terminat de raspuns tuturor intrebarilor, a fost rugat sa le prezinte si lor ” Romania Pitoreasca”. Cum Papa era un tip generos, nu i-a putut refuza. Din pacate, ”Romania” a refuzat categoric grupurile de turisti, ceea ce i-a dezamagit profund pe amicii lui,  dornici sa viziteze si ei Pestera Muierii.

Read Full Post »


Patul este fara niciun dubiu, cel mai interesant obiect de mobilier. Restul „lemnelor” sunt banale si usor de uitat, dar patul, patul e simbolul pasiunilor carnale. Pe asta n-ai cum sa-l ignori.  Fie ca ti-e somn, fie ca esti beat, fie ca esti singur, fie ca esti excitat, fie ca esti in compania unei femei, fie ca dansezi, fie ca visezi, fie ca-i fut, fie ca iubesti, fie ca esti obosit si fie ce-o fi, ni-l dorim zilnic, in el petrecindu-ne o treime din viata. Oricit ar parea unora de ciudat, eu mi-as dori sa citesc amintirile unui pat. Asta-i cartea dupa care tinjesc. Dar ale unui pat de hotel. Sunt convins ca amintirile oricarui pat de hotel vor fi de zece stele, indiferent cite stele ar avea hotelul respectiv. Nu contest, si amintirile patului unui apartament ar fi interesante, dar exista riscul sa dai si de pasaje care te-ar plictisi de moarte sau scirbi pur si simplu. Dar cind vine vorba de hotel, totu-i hot. Asta poate pentru ca patul de hotel iti da senzatia trupeasca de libertate, sugerindu-ti fara echivoc, pacatul. Cam cite cupluri or fi trecut prin patul vreunui hotel parizian sau barcelonez de-a lungul timpului? Dar prin patul vreunui hotel venetian? body-bliss-hear494V-ati gindit vreodata? Ati vrea sa stiti? Cred ca apa din canalele Venetiei e suprasaturata cu hormoni, poate de aceea are o tenta sidefie. Cam cite aventuri galante, altfel bine ascunse, ar putea povesti patul acela? Cite gesturi tandre, cite miscari repetate, convulsive, necontrolate, cite gemete, cite strigate descatusate de orgasme electrizante, cite declaratii soptite, gifiite, fierbinti, cite inversiuni, perversiuni, penetrari si cite si mai cite lucruri pe care le facem cu totii, doar la adapostul intimitatii? Da, mi-ar place o astfel de carte, dar cred ca m-ar atrage, poate in egala masura si amintirile unei mese de bar dintr-un hotel select. Acolo unde se nasc preambuluri si unde irationalul pune stapinire pe dorinti. Acolo unde arta conversatiei e determinanta. Acolo unde barbatul isi etaleaza talentul de cuceritor iar femeia, vulnerabilitatea voluntara. Acolo unde conversatiile aluneca intr-o singura directie, stiuta, acceptata, desi nerostita. Acolo unde un genunchi atige alt genunchi, unde-o mina atinge alta mina iar mai apoi genunchiul, impingind sansa spre zonele fierbinti ale fiintei. Acolo unde inima-ti palpita la orice atingere iar atingerea unei respiratii iti infioara pielea. Acolo unde atentia iti e incordata pina la durere pentru a sesiza acea privire tandra, acele buze intredeschise frematind de dorinti si chinuite de pofte, acel abandon delicios pe care nu-l poate inlocui nimic pe lumea asta.  Evident ca la aceleasi mese ar avea loc si trazactiile sexuale, care desi poate la fel de vinovate, sunt lipsite de acel dans al seductiei. Dans fara de care, sexul nu e decit un fut platit si-atit, dar care povestit de acel pat, ar putea avea si el un farmec anume. Si nu numai ca mi-as dori aceste carti, dar sunt convins ca ar putea deveni bestsellers peste noapte. Voi ce credeti, le-ati cumpara?

Read Full Post »

Fute-ma bade s-adorm!


La prima vedere, expresia pare plina de farmec, dar lipsita de orice sens, ca multe alte expresii romanesti. Cum care? Pai „o suge mai bine ca Mos Gerila” sau traditionalul contact sexual, dar cu cruci, cu morminte, cu Pasti sau si mai inventiv, „in cur pe unde bei apa”. Dar ce va pot spune, e ca expresia aceasta nu e de loc o aberatie, ci reflecta o reactie absolut posibila, desi ciudata.

Locuiam pe la dracu, prin Drumul Taberei si fo doua blocuri mai alaturi, locuia o gagica pe care din obisnuinta, am incercat si reusit s-o agat. N-as putea sa spun ca era vreo bijuterie de care sa nu te fi putut dispensa, dar in mod cert iti rasucea capul cind trecea pe linga tine. Fata avea un trup de-o calitate incontestabila si stia sa-si aranjeze vitrina  cu mult bun gust si pe multi bani.

Ma rog, trec peste texte, preambuluri, sarutari patimase, palpari febrile si ajung la ea in apartament. Nu era nici pe departe o figuranta cu texte de Camin Cultural, asa ca dezechiparea a decurs firesc si fara pudori adolescentine. Eu, desi cimentat ca blocul, poate si de la cele doua pahare de cognac care-mi scaldau creieri, am procedat totusi cu rafinament, nu ca santieristii care-o ardeau in roaba de moloz.

Asa ca, dupa ce n-a mai ramas nici un centimetru patrat de lins si cind, de incins ce eram, incepusem sa fumeg ca un balaur, dau sa intru. Ce sa intri, neica! Nu era loc nici de-o grisina, da’ pai de-un baton. Si asta nu era sigurul impediment de ordin tehnic, duduia era uscata ca posmagul, ca tot am dat-o pe produse de panificatie. Dai iar mozoale si frecusuri de incepuse sa mi se irite limba si rabdarile. Iar incerc. Iar canci. Deja incepusem sa ma inhib si sa fiu dezamagit de propria-mi performanta premergatoare penetrarii, cind fata ia hotarita o fleasca de Nivea si rezova problema.

Dupa ce reusesc si eu sa navighez, cu greutate, prin strimtoarea lubreficata, de ajunsese sa ma doara corabia, ne aprindem cite-o tigara si „vrei sa te amuzi?” „cu?” „cred ca ai observat ca sunt frigida” „aaa!!!” „ei stai ca asta nu-i totul.  odata facind dragoste cu ex-ul, simt ca ma scutura zdravan” „???” „da’ n-ai sa crezi, adormisem” „cum dracu sa adormi cu dinsa-ntr-insa?” „nu stiu cum, dar de la un moment dat mi s-a rupt filmul, iar el mi-a spus ca incepusem sa respir regulat si…” „si ce-a mai spus?” „ce sa mai spuna? sa consult un psihiatru. ce altceva era de spus? ha, ha, ha! ”

Asa ca stau si ma intreb, oare se poate bea apa, anal?

Read Full Post »