Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘atitudine’


Ma trezesc ca huhurezii. Ma uit la ceas. Joaca Cirstea. Timpit de somn cobor la televizor. Ii dau drumu. Ecranu-mi arata numai picioare. Pe moment am crezut ca s-a bulit unealta. Dar nu. De vina erau „transperantele” care-mi acopereau ochii pe jumatate. Reusesc sa le ridic cit sa vad tot ecanul. Meciul incepuse si Cirstea juca de parca era #1 across the nations. Dar vai, excelenta-n tenis a tinut-o pina la 2-2, dupa care s-a mutat la nivelul gurii, orificiu pe care a-nceput sa se discute foarte animat cu antrenorul care n-avea nicio vina ca ea nu mai vedea fileul si nici limitele terenului. Basca faptul ca facea niste fete de parca mesteca algocalmin pe care il inghitea cu zeama de lamiie necoapta. Ca urmare a penibilului spectacol, mi-am tras ceva nervi in cap, i-am urat si ei una-alta si mi-am vazut de programul matinal. Cum inviorarea era deja facuta, am trecut la cafele si alte sporturi mult mai atragatoare.

Da, dar apoi a aparut, pe ecran, gazela. Nu stiu daca exista o fiinta mai delicata si mai suava in tenisul mondial. Dar ce sa vezi? Gratia si frumusetea-i de basm i-au fost eclipsate cu brutalitate de superba costumatie mulata pe curul cit un siloz abandonat si numai pe una din cele doua stalactite care-i strajuiesc „Pestera Muierii”. Femeia era grotesc de diafana. Basca lipitorile de deasupra ochilor care-i dau un aer intelectual de grota. Imi imaginez, asa in treacat, ca plateste multe pagube pe la hotelurile pe unde se aciueste. Ca ce oglinda poate rezista unei asemenea frumuseti, fara sa crape de oftica? Dar cum nu sunt vreun Tiriac sau vreun Nastase sa ma agat numai de splendorile ei fizice si fizionomice sau de data nasterii, ma voi referi si la costumatiile mulate in care se prezinta de cind s-au extins intrarile in teren ca sa poata si ea sa treaca. Ei bine, sunt de domeniul oribilului, penibilului si prostului gust. Ca daca ar avea corpul Mladenovicioaei, sa mor daca as scoate vreo soapta. Dar asa, cind ea e cit Sabalenka la patrat, cum dracu sa nu cad intr-un dezgust galopant? Si cind o vezi cum gifiie ca o locomotiva pe abur dupa fiecare minge, te-ncearca un sentiment tripolar. De sila si de mila si de teama sa nu dea coltu. Si stiti ce cred eu fara sa mi-o ceara careva? Cred ca don’soara executa aceste aparitii dezgustatoare in mod constient si ostentativ. Adicatelea: ‘stiu ca sunt penibila, dar ma doare in „siloz” de disconfortul vizual pe care vi-l produc. Va place, nu va place, haliti-o, eu sunt Serena si voi, nimeni!” Acum, c-o fi asa sau nu, nu bag mina-n foc, ca nu-s timpit, dar tinind cont ca n-am auzit pe nimeni sa-i aprecieze tinuta de balerina, tind sa cred ca sunt in concordanta cu realitatea.

Mai tirziu, in noapte, a aparut si Kyrgios ale carui iesiri in decor nu le mai apreciaza nici ciinii Dingo, oricit simt al umorului ar avea ei. Grecul sufera de-o infatuare extrema care-l impiedica sa renunte la penibil. Ca daca ar juca cu gindul la tenis, nu la mistocareala, asta ar putea ajunge #1 cu talentul care zace-n el. Dar el prefera circul si probabil ca va ramine un circar cu dese incursiuni in penibil.

Aceasta dorinta de penibil, chiar daca nu ne lovim de ea zilnic, reprezinta o permanenta in toate cercurile VIP din lume. Si nu e vorba doar de extravaganta, desi de la extravaganta la penibil e doar un pas pe care multe vip-uri il fac absolut constient, ci de o goana nebuna dupa falsitate, teribil si penibil. Pe linga atitudini si costumatii mai sunt operatiile estetice, botox-ul, silicoanele si infometarea benevola. Toate fiind la mare pretuire chiar daca rezultatele sunt in multe cazuri oribile, penibile si periculoase. Cele mai notorii exemple, dar nu singurele, fiind Donatella Versace, Michael Jackson si unele prezentatoare de moda.

Read Full Post »


Ieri am apucat sa vad si eu, pe You Tube, cele doua „intrevederi” Ponta-Johannis.

„Si acum, pe bune”, Johannis a fost de-a dreptul jalnic. Ma doare s-o spun, dar ceea ce prevedeam, s-a intimplat. Ponta a sters cu nemtalaul prin studiourile teveurilor. Johannis, sarac la vorba si la minte, a avut un singur raspuns la toate intrebarile. Raspuns pe care-l repeta obsesiv, de-mi venea sa plesnesc televizorul. „Hai s-o punem ca-ntre barbati!” Bai, Santa Klaus, barbat esti intre picioare si noi nu ti-am pus la indoiala barbatia, numai ca aici era vorba de altceva. N-ar fi fost mai normal sa dovedesti niscai atribute de presedinte, in locul barbatiei, ca noi nu suntem vreo Helga sau Ingrid? Ca esti beteag sau nu, jos, nu-i bai, dar daca esti beteag sus, no ala-i bai si-am vrea sa-l stim!  Asa ca, ce s-a vrut a fi o dezbatere, a fost de fapt un lung sir de eschive executate de Santa Klaus, cu multa stingacie. Nu zic, eschivele sunt bune si-si au rostul lor, dar nu s-o tii langa, ca asta nu era vreo competitie de arte martiale.

„Si acum, pe bune”, uitatul ala-n craci, in timp ce Ponta i se adresa, mi s-a parut de neam prost si de un penibil incalificabil. „Pai la ce dialog sa ne asteptam de la tine, mai Ioane, daca tu te prezinti nepregatit,  si-ti tratezi interlocutorul cu sictir si indiferenta?  Nu stiu altii, dar cind te vedeam privind alaturi, mi-l aminteam pe Ponta cu ochii-n tavanul Cotrocenilor, sa nu-i cada-n cap. Mi-ai lasat aceeasi impresie de neputinta si incercare esuata de a-ti masca impotenta (aia de sus)”

„Si acum, pe bune”, daca afirmam ca Ponta si-a batut joc de o intreaga diaspora prin dezorganizarea alegerilor, atunci si in cazul lui Johannis putem vorbi de o bataie de joc fata de noi toti. A te prezenta in fata electoratului, care doresti sa te aleaga Presedinte, cu doua fraze si complet nepregatit pentru o dezbatere pe problemele Romaniei si a romanilor, mi se pare o lipsa crasa de respect. Si uite ca iar imi vine-n minte dialogul de la Cotroceni, de data asta intre BaSecu si Mimoza de la Finante.

„Si acum, pe bune”, daca Ponta n-ar fi facut-o lata cu diaspora, sunt absolut convins ca astazi ar fi fost Presedinte, la distanta mare de Johannis. De aceea , dupa ce am urmarit cele doua confruntari, mi-am dat seama ca diferenta de voturi dintre cele doua „reprize” nu a fost dedicata lui Johannis, ci o contra data lui Ponta, chiar si de catre asa zisii aliati. Johannis a fost doar un afis electoral, in capania care tocmai s-a incheiat. De fapt el n-a facut campanie, in adevaratul inteles al cuvintului, el a pozat. E adevarat ca a marcat si el doua goluri cu :”nu cumpar voturi prin aliante” si „decit mirlan, mai bine pierd alegerile”, dar care ar fi fost insuficiente pentru a acceda la jiltul Cotroceniului.

„Si acum, pe bune”, sa nu credeti cumva ca ma bucur sau ca-mi convine ceea ce spun, ca tare mi-as dori sa n-am dreptate, dar sincer, atitudinea, din cele doua confruntari, a noului Presedinte, m-a cam golit de entuziasm, placere si incredere. Si pentru ca tot acest rahat sa aibe si un mot, si pentru ca se apropie Craciunul, ce-ati spune daca  Santa Klaus n-ar fi confirmat de Curtea Constitutionala?  Nu-i asa ca am deveni singura tara africana, fara africani, a Europei. Pe bune!

Read Full Post »