Condamnarea condamnarii

Am citit cu atentie un post. Si pentru o analiza cit mai obiectiva, am citit si comentariile. Ce pot spune in replica este ca exista o divergenta de opinie intrucit eu nu am nimic impotriva aratatului cu degetul, a judecarii unora si a condamnarii lor, chiar daca, dupa cum spune postul respectiv, n-ar fi treaba mea. De ce comentez aici si nu acolo, e pentru a nu se interpreta ca doresc sa fac pe desteptul in „casa” altora, mai ales ca si musafirii impartaseau punctul de vedere al gazdei.

Iar raspunsul la inevitabila intrebare „care ar fi motivul pentru care tin sa raspund in loc sa-mi tin gura?” ar fi faptul ca gazda a scris acel post la persoana intiia plural, ceea ce ma vizeaza, inevitabil, si pe mine, ca fiind parte din acel „noi” O afirmatie care, recunosc, e in deplina concordanta cu conceptul biblic prin care toata umanitatea e pacatoasa, ceea ce este o strategie binecunoscuta pentru ca individul sa se simta vinovat si cind doarme. Religia fiind, dupa cum se stie, o manipulare abjecta a mentalitatii. Si daca nu sunt crezut, sugerez o analiza sumara a talibanismului.

In deschidere am observat o inadvertenta si anume ca „noi”, oamenii planetei, suntem invariabil nemultumiti de prezent, regretind trecutul. Si nu spun ca nu e asa, mai ales ca formula „the good old days” e folosita cu o frecventa comparabila cu „love you!” sau „fuck that!” Problema e ca in fraza urmatoare se afirma ca „noi”, adica si eu, ne consideram mai destepti, mai buni, mai gigea decit inaintasii. Si aici e problema. Ca avem un bagaj de cunostinte mult mai bogat, e clar, dar ca ne consideram superiori, regretind trecutul creat de acei „inferiori” mi se pare absurd. Mie logica imi spune ca in „superioritatea” noastra ar fi normal sa dezavuam trecutul unor „inferiori”.

Pe de alta parte, nemultumirea pe care o simtim fata de prezent este antidotul plafonarii. Omul tinde la mai mult, mai bun si mai bine, iar asta genereaza progresul unei societati. Si cum nu putem compara prezentul cu viitorul, recurgem la trecut. Ca viata era mai simpla cind eram 3 miliarde pe Planeta, e adevarat, dar asta nu inseamna ca n-am progresat. Si exemple ar fi destule, incepind cu drepturile omului si terminind cu tehnologia. Multumirea de sine, inchistarea in trecut si habotnicia nu pot sa aduca decit talibanisme.

Da, dar aceasta „superioritate” nu se rezuma doar la inaintasi, conform articolului, ci si la toti cei din leatul nostru. Altfel spus, toti ne simtim superiori tuturor celor care se simt superiori. Aaaaa, da! Si de aici ar rezulta aratatul cu degetul, judecarea si condamnarea celor care nu gindesc ca noi. Dar, pentru a clarifica din capul locului, aratatul cu degetul, critica si condamnarea nu consider a fi apanajul vreunei superioritati, ci mai degraba a discernamintului si a bunului simt. Ca suntem diferiti, o stiu, dar cum as putea sa ramin indiferent la crimele talibanilor? Cum as putea sa tac cind libertatile ne sunt incalcate de guvernanti? Si, la modul general vorbind, cum am putea indrepta lucruri si oameni fara a le combate si a-i combate? Cam ce s-ar intimpla daca toti „ne-am vedea de ale noastre”? Nu cumva ne-am transforma intr-un cird de struti? Cum sa nu condamni monstrii care decapiteaza oameni si se distreaza jucind un fel de fotbal sinistru cu capatinile respective?

Si mai e un aspect interesant, atit articolul cit si comentariile condamna aratatul cu degetul, aratind cu degetul. Pentru ca atunci cind critici folosind persoana intiia plural, automat ma arati cu degetul si pe mine si pe toti ceilalti. Ba unul dintre cei care au comentat nici nu s-a obosit sa se mai includa si pe el, a dat direct in „altii”, desi aderase la blamarea aratatului cu degetul.

In incheiere as spune ca, nici futut, n-as reusi sa inteleg condamnarea unei atitudini prin adoptarea ei.

Read Full Post »

Rica

Din cind in gind, dar si in fapt, mai arunc un ochi pe blog, ca doar e-al meu. In acelasi timp, celalat ochi, ca am doi, il odihnesc. E si astazi, cum zic, mi-am aruncat ochiul si vad ca un post mai vechi, mult mai vechi, mi-a fost accesat. Curios din fire, ca asa sunt de cind ma stiu si ma stiu de ceva vreme, am dat fuga sa vad despre ce era vorba in postul respectiv. Si ce sa vezi? Postul se referea la alt post. Un post anost si fara rost al unui „prost”. Bun! Cine era acel Rica Venturiano, n-am sa mentionez pentru ca nu el e subiectul. Dar ce combatea Rica, e alta mincare de peste sau de conceptii.

Si poate ca n-as fi abordat subiectul daca Rica ar fi fost singurul, dar cum nu e, imi voi expune opinia care vine in contra celei vomitate de Rica.

I-am citit pe unii afirmind ca un sportiv de Nationala, sau un Busuioc (in cazul lui Rica) sau un Johannis (in cazul a milioane) sau o Halepa (in cazul unora ca Banciu) sau un tigan de Romania sau … s.a.m.d., nu-i reprezinta. Si sunt convins ca astfel de afirmatii ati auzit sau citit cu toptanu. Si la asta as dori sa ma refer intrucit mie mi se pare a fi o afirmatie, pe cit de ridicola, pe atit de puerila si plina de acnee.

Din pacate inca exista indivizi cu mintea bramburita care nu inteleg notiunea de reprezentare, folosind-o anapoda. A fi reprezentat, tu ca persoana, ar insemna ca ai delegat, imputernicit cu parafa notariala, o alta persoana sau o companie (ex: de avocatura) sa te reprezinte in anumite circumstante prevazute in contractul incheiat sau specificate in procura acordata acelei persoane.

Asa caci, e absolut evident ca o persoana publica nu ne reprezinta in mod exclusiv, pe mine, pe tine sau pe Popa Ilie. Ca daca li s-ar atasa steagul meu si daca li s-ar intona imnul familiei mele, atunci as intelege. Dar vai, lor le este asociat steagul Romaniei si Imnul acestei tari, asa ca ei reprezinta tara si poporul, indiferent daca Rica e de acord, au ba.

Ca acum, pe bune si pe Tirnave, de ce oare eram cu totii oripilati cind o Eba sau un Becali ajunsesera europarlamentari? Pentru ca lucrau afara si faceau o roaba de bani? Nu, ci pentru ca reprezentind Romania, ne reprezentau, implicit, pe noi toti, ceea ce era degradant si chiar odios, scabros si calare si pe jos. Dar faptul ca milioane de cetateni romani deplingeau aceasta prostitutie politica, nu-i impiedica pe acei prostituati si prostituate sa ne reprezinte (jalnic) si pe noi, ca cetateni ai Romaniei, in Consiliul European. Ca nu i-am ales eu sau tu sau altii nu conteaza, atita timp cit sunt in functiile respective ne reprezinta pe toti. Cum ar fi sa-i scrie pe ecuson „Romania, exceptindu-l pe Rica”? Sau si mai tare „Romania, exceptind populatia”

Tot asa si o Halepa sau un Busuioc care, chiar daca nu sunt trimisi sa reprezinte, sunt perceputi ca reprezentanti, oficiali sau neoficiali, ai tarii de provenienta. nu ai mei personal sau ai vreunui Venturiano. De ce oare strainiilor daca le spui ca esti roman se gindesc invariabil la Ceasca, Halep, Nastase, Nadia? Dar aia care ne considera tigani, asa la gramada, doar pentru ca cersetorii lor pretind a fi „romani”? Exact din acest motiv.

Exista o mare diferenta intre o reprezentare globala si una individuala. Si asta pentru ca in plan global sportivii, artistii, politicienii si unele minoritati conlocuitoare, pe care nu le mai amintesc, reprezinta Romania, cu tot cu cetatenii ei, in competitii, in politica, in furt, tilharit si cersit international, pe cind in plan individual, se reprezinta doar pe ei insisi, ca doar ei iau medalii, diplome sau sunt arestati.

E adevarat, poti sa spui, ca acel reprezentant al tarii din care faci parte si tu, are convingeri, idealuri, educatie, cultura, logica, mentalitate … etc, diametral opuse de ale tale, ceea ce e absolut posibil si chiar firesc. In fond un Johanis, care este hulit de milioane de romani, neavind aceleasi opinii, vederi, conceptii, educatie, comportament, samd cu ale intregului popor, luati unul cite unul. Dar de reprezentat ne reprezinta, reprezentind Romania, fie ca ne face de ris sau ne face cinste.

Asa ca, as sfatui personajele carageliene de prin toate formele de dezinformare si socializare sa puna mina pe dex inainte de a-si expune gindurile.

Venturiano-ul respectiv era ziarist si poate ca mai e, daca n-o fi intrat in Parlament, ca acolo se aduna prostimea si tilharimea. „Ghita, nu mi-o lua in nume de rau, ca tu sigur nu esti tilhar”

Read Full Post »