Foamea ratiunii naste … canibali

Stiu ca expresia e putin diferita fata de cea originala, dar avind in vedere ca si canibalismul e monstruos, zic ca poate fi adaptata.

Ieri am avut alta zi de canasta. Si cum eram gazde, am pregatit chestii de papica. Nimic nou, pentru voi. Mai intii am bagat, ca aperitiv, o pizza cu ciuperci de toate natiile. Apoi am oferit ringhamburgari. Numai ca de data asta umplutura am executat-o cu carne de vitel si ciuperci cu usturoi, tocate si calite. La main dish am executat un osso bucco, ca ei nu-l mai incercasera pe cel facut de mine. Si pe asta-l puteti gasi prin posturile mele, daca va intereseaza. Poze nu pun pentru ca am mai pus si oricum, postul de fata nu se refera la culinareala de ieri, ci la culinareala in general. Culinareala cu un „daca”. Adica, cu un mare „DACA”

Deci, cum jucam noi destinsi, cu fiolele linga noi si-n acordul muzicilor, decid sa bag folder-ul cu muzica folk romaneasca. Si evident ca in folder-ul asta down load-asem o multime de piese ale Cenaclului Flacara. Asa ca, amintirile au inceput sa ne napadeasca si citeva peripetii au insotit fondul muzical. La un moment dat, a urmat Mircea Vintila cu

N-as putea sa spun ca bucata asta m-a dat vreodata pe spate. De fapt mi s-a parut chiar enervanta din cauza repetitiei celor trei acorduri care parca nu se mai termina. Dar de data asta problema a fost diferita, intrucit am intrebat, asa, intr-o doara. „Bai, daca am putea comunica cu animalele, asa cum rezulta din cintecul lui Vintila, le-am mai minca?” Evident ca in momentul de fata, prezumtia pare neverosimila, dar daca admitem ca animalele sunt dotate cu inteligenta, poate ca intr-un viitor indepartat, n-ar fi, totusi, exclusa comunicarea prin viu grai. Ei bine, daca am presupune ca traim acel viitor, le-am mai consuma?

E foarte adevarat ca cele mai inteligente animalele sunt cele de prada si cu exceptia pestilor, ele nu intra in dieta noastra, a romanilor. Spun a romanilor pentru ca sunt semintii care o ard cu ciinuti, pisicute, serpi, sopirle, gindaci si mortii ma-sii. Da’ facind abstractie de cine, ce maninca actualmente, ce-am face daca am putea comunica prin viu grai cu absolut toate animalele, pasarile, pestii si reptilele? Oare s-ar duce dracu osso bucco-ul meu de vitel? Dar fileul mignion? Si ala?

Bai, sa v-o spun drept, eu n-as putea minca un miel care-mi vorbeste si poate nici voi. Sau n-as putea in prima faza. Creierul meu ar refuza sa asocieze animalul cu haleala. Cred ca ratiunea ar invinge foamea. Dar pentru cit timp? Am da-o strict pe vegetale sau cind foamea ne-ar ajunge la os (expresia asta sigur nu exista) atunci am uita de ratiune si am reinstaura meseria de macelar? Brrrr! Nu cred c-as putea, chiar daca in momentul de fata, pentru mine, masa fara carne e ca scotch-ul fara alcool. Si n-as putea pentru ca, desi ar fi clar ca halcile din macelarii n-ar fi de om, tot as considera ingurgitarea lor drept canibalism.

Abatoarele ar arata ca niste lagare de concentrare cind toate vacile ar urla „ajutor! criminalilor! nu ne ucideti!” sau „nu-mi ucideti copilul” sau „mama, ajutor!”

Dar in gospodariile taranilor cind ar vrea sa taie porcul? „Ce-ai ba tarane cu mine? vrei sa ma maninci, minca-mi-ai tirbuchon-ul!” sau cind vrea sa mulga vaca „ia, ba, mina de pe tita, obsedatule! n-ai vrea sa mi-o si tragi?” Asta ca sa nu mai vorbim de colectarea oualelor. Atunci ar fi groasa, pentru ca toate gainile ar urla in cor sa-si salveze embrioanele.

Dar ca veni vorba de canibalism, intrebarea mi-a adus aminte de accidentul ala aviatic in care supravietuitorii, dupa terminarea alimentelor si fo citeva saptamini de infulecat zapada, cind pina si ratiunea le gemea de foame, s-au infruptat din decedati. Nu toti. Unii n-au facut-o. Dar altii… Ei bine, as vedea o oarecare similitudine daca am putea comunica cu animalele. Comunicarea cred le-ar umaniza, cel putin in acceptiunea mea, caz in care mi-ar fi imposibil sa le mai consider comestibile. Dar oare ele ne-ar mai minca pe noi? Poate ca, nu, daca ar fi dotate si cu constiinta. Dar intre ele?

Si uite asa am ajuns, cu intrebarile, pina in fund, la taxatoare.

 

Read Full Post »

Inferioritatea superioritatii

Ce ne deosebeste fundamental de animale, in afara aspectului, este ratiunea si comunicarea. De comunicat comunica si ele, dupa cum stiti, dar nu articulat, asa cum o facem noi. Nici articulat si nici „colorat”. Chiar asa, animalele s-or injura? Si daca, da, cum?

Multi sustin si ideea ca animalele actioneaza instinctiv si ca numai noi, oamenii, am dispune de ratiune. Ca numai noi gindim, judecam, analizam, comparam, evaluam si luam decizii in consecinta. Bull shit! Parerea mea e ca si animalele gindesc si citeodata, al dracului de bine. Exemple fiind nenumarate si dupa cum stiti, le-am postat in trecut. Orca atac ar fi unul dintre ele, dar nu singurul.

Bun, asta zic eu, dar hai sa presupunem, prin absurd, bineinteles, ca noi am fi singurele fiinte rationale. Ba mai mult, datorita ratiunii, ne-am autoproclamat fiinte superioare. Dar oare ratiunea asta chiar ne confera acea superioritate de care facem atita caz? Le suntem noi superiori din toate punctele de vedere? Actioneaza cumva ratiunea si in detrimentul nostru?

Ati auzit de vreun animal care sa violeze un alt animal?

Ati auzit de animal sa tradeze?

Ati auzit de animale care sa priveasca cu placere acte de violenta?

Ati vazut sau auzit de animal care sa urasca?

Ati auzit de animal onanist?

Ati auzit de animal masochist?

Ati auzit de animal betiv?

Ati auzit de animal care sa tortureze?

Ati auzit de animale care sa-si omoare semenii fara motiv?

Ati auzit de animale care lupta si/sau omoara din placere.

Ati auzit de animale care sa-si distruga propriul habitat?

Ati auzit de animale care sa priveze de libertate alte animale?

Ati auzit de animale care sa rapeasca oameni si sa-i tina in Gradini Antropologice?

Ati auzit de animale habotnice, extremiste, fundamentaliste, teroriste?

Ati auzit de animale care sa fuga de responsabilitate sau sa dea vina pe alte animale?

Ati auzit de animale care sa birfeasca?

Ati auzit de animale care sa minta?

Ati intilnit animale care se fac vinovate de ipocrizie?

Pe linga toate astea, mai sunt si activitati reprobabile care sunt comune, cum ar fi furtul, misoginia, lingusirea, pedepsirea, egoismul, samd.

Intrebarea de final ar fi, lasind ipocrizia de-o parte, in ce masura le suntem superiori animalelor? Pentru ca excluzind forta fizica, unde le suntem net inferiori, se pare ca nici moral nu ne prea putem lauda. Altfel spus, se pare ca instinctele lor sunt mai morale decit ratiunea noastra. S-au mi se pare doar mie?

Pe aceeasi tema, dar mai altfel

https://v2valmont.wordpress.com/2009/04/07/homo-homini-lupus/

Read Full Post »

Cum ar fi, daca ar fi?

Pe la teveurile canadeze umbla, mai nou, o reclama cu un tatuat care frige un ceva pe BBQ si baga ca garnitura o fasole boabe dintr-o cutie de Bush’s. Linga el e un ciine haios, cu ochelari de soare pe bot si cioc de capra, asteptind ca masa sa fie servita. In fine, tatuatul spune nu stiu ce, ca nu m-am ostenit sa-l ascult, iar ciinele-i raspunde ” dude, I like this wild side”

Pornind de la reclama asta, care sa mor daca am inteles-o, m-a strafulgerat un gind. De fapt au fost mai multe, dar pe unul singur l-am retinut. Si anume, cam cum ar fi daca am putea discuta cu animale, pesti, pasari, reptile si insecte? Ma refer la vorbirea articulata, nu la sunete, tipete si ciripituri. Adica sa presupunem ca toate „necuvintatoarele” ar fi capabile sa vorbeasca-n engleza si ca ne-am putea intelege cu ele si ele intre ele. Oare atunci le-am mai vina? Le-am mai minca? Le-am mai tine in custi, colivii, acvarii si gradini zoologice? Cam cum ar fi sa auzi „ajutor, obsedatul asta vrea sa-mi ia gitul!  criminal nenorocit!” sau  „da-mi ba drumu din colivia asta, alta distractie nu ti-ai gasit, imbecilule?” sau „iar ma scoti ba la munca, fii-al dracu de trintor imputit!” sau ” de ce dai ba cu biciul, dati-as bot si tie si lu nevata-ta? ” sau „ce va zgiti ba, n-ati mai vazut animal, animalelor!” Ar mai fi si altele, dar cred c-ati prins idea.

Care ar fi oare relatia om-animal in eventualitatea ca ne-am putea conversa cu ele, asa cum ne conversam intre noi? Oare animalele de orice fel, ne-ar mai hali sau s-ar mai hali intre ele? Cum ar fi sa asisti la discutia intre o pisica si un soarece, cind pisica si-ar dori sa-l devoreze? „O sa te maninc, focar de infectie ce esti! „; „Minci p#!@, timpito, ce-s prost sa stau!?”

Nu stiu voi, dar eu cred ca ar fi extrem de interesant sa-i aud certindu-se, injurindu-se, balacarindu-se. Cel putin tintarii si mustele, pe care in mod sigur am continua sa-i asasinam, cred ca s-ar vaicari toata ziua cam cum se vaicaresc evreii de holocaust.

Dar oare masculii le-ar mai face curte femelelor dansind ca idiotii, sau ar baga tot felul de vrajeli verbale, asa cum facem noi, ca sa-si asigure si ei o babardeala? Ca de babardit probabil c-o vor face tot pe unde apuca, ca nu vad cum vorbitul le-ar putea genera oarece pudoare comportamentala, ei neavind vreun cod al bunelor maniere.

Si inchei cu o comunicare sexoasa, fara cuvinte, de care si noi suntem capabili, nu doar animalele. Ba as zice ca la cum se misca astia, nici nu cred ca mai au nevoie sa si-o traga.

Read Full Post »

Veni, vidi e soridi (2)

In cadru ciclului aproape menstrual, „7 zile, 7 arte” va prezint urmatoarele fotografii carora va rog sa le gasiti si voi cite un titlu care sa le reprezinte, asa cum am facut-o si eu. Cu cit mai nebunatic, cu atit mai bine.

1. Inalta mai crescusi, bich!

2. Daca te-ai ridica numai putin pe virfuri…!

3. Tertipuri tiganesti

4. Hei, baiatu’, aia nu-i chiar gaura de sarpe!

5. Ah, fa-ma om!

6. M-ai tradat, URSS-ule!

7. Ce stie iedu’ ce-i Islamul?

Read Full Post »

Va iubesc … de fapt pe mine!

                   

                    Animal lovers. S-ar putea crede ca vreau sa vorbesc despre zoofili si zoofilie, dar nu. Cine vrea sa arda capre, n-are decit. Singurul dezavantaj al sexului cu cornute e ca sunt frigide si de aceea, inactive in timpul actului. Cu alte cuvinte, contrele, opturile si celelalte unduiri, sunt excluse din start. A propos, cica el si-o tragea cu o ea si la un moment dat se opreste si incepe s-o pipaie frenetic pe cap. “Ce ai, ce s-a-ntimplat?” intreaba ea, ciufulita si contrariata. “Nimic. Voiam sa vad daca ti-au crescut coarne, ca prea stai ca vaca!”

                    Dar sa revenim la oile noastre, desi, ce mi-e capra ce mi-e oaia? Cum ziceam, nu-i vorba de atractia sexuala dintre om si animal, ci de cei ce pretind a fi iubitorii dezinteresati ai animalelor. Si io-te cum isi manifesta ei dragostea de care fac atita parada. Tin saracile vietuitoare, animale, pasari, pesti, reptile, ferecate in case, custi, colivii sau borcane. Le hranesc cu produse care nu fac parte din dieta naturala a acestor vietuitoare. Le imbraca(!?) cu tot felul de chestii tricotate, ridicole si de prost gust pe care saracul animal nu le-ar purta in habitatul lui natural, nici daca i-ai promite 99 de virgine. Le pune fiare la picioare sa-i recunoasca si in gura sa-i strunesca. Le infig pinteni de metal in burta si-i bat cu cravasa, fortindu-i sa faca, de frica durerii, ce n-ar face in mod firesc. Ii tin in lese, cu botnite ca nu cumva sa faca ce instinctul le cere. Cu alte cuvinte, le educa, ca ce animal e ala, fara o solida educatie umana? Le pun hamuri si-i pun la munca zicind  ca “d-asta-i cal sau elefant”. Ii trimite sa mirosa bombe sau sa prinda infractori, ca daca sar in aer sau sunt impuscati, e doar un ciine, nu un ciine de om. Si ca veni vorba, ce ciini, chiar si Haski sa fie, veti fi vazut voi tragind la sanii, in libertate fiind? Altii iubitori de animale sunt insa mult mai umani. Le infig ace in gura si pe unde s-o nimeri, ca-i doar peste, nu om, si-i lasa sa se zbata pina cind epuizati de vlaga intra jumatate morti in minciog. Mai nou si din dragoste,  le dau drumul dupa ce-i schingiuiesc, ca-i pescuit sportiv la care se pare ca au aderat si pestii. Fratilor, asta-i iubirea Inchizitiei spaniole.

                    Dar stati ca n-am terminat, ca unii le si mutileaza, fie prin castrare, fie prin sterilizare, fie prin imperecheri contra naturii sau pentru ca nu pot intra cu coada, in concursul de frumusete. Tot din motive de concurs de frumusete, la care ciinii dingo din Australia abea asteapta sa participe, ii tund si-i piaptana, de arata saracii ca strigoii, sa ma ierte Laura. 

                    Dar mutilarea fizica si fizionomica nu e singura. Mutilarea instinctelor naturale de supravietuire, este inca si mai crunta. Stiti cum arata o pisica salbatica? Stiti.  Ei bine, a ajuns pisica sa se joace cu soaricele, ciinele cu pisica, lupul cu iepurele si omul cu toate. In fine, le bat de le suna apa-n cap ca sa sara prin flacari sau sa faca tumbe si alte mascari placute si amuzante omului, ca animalul nu cred sa-si fi manifestat vreodata dorinta in acest sens. Ciudat e ca pentru asa zisii iubitori de animale, viata insectelor si a unor animale mici, vertebrate sau nevertebrate, nu conteaza. Pe astea le dau de vii, fara nici o remuscare, pestilor sau reptilelor, care sunt si ele in captivitate. Viata animalului e pretuita functie de marime, raritate si capacitate de domesticire. 

                    Bun, acum trecem la instrumentele cu care sunt iubite animalele de iubitorii lor? Ace de pescuit, botnite, lese, hamuri, zabale, bice, custi, colivii, acvarii, etc. Toate, dar absolut toate, au ca scop ingradirea libertatilor si atrofierea instinctelor. Astfel ca, pina la urma, se pare ca toata dragostea asta gheboasa e de fapt satisfacerea unor placeri si nevoi omenesti si nu are, de fapt, nicio legatura cu sentimentul pretins. A, ca e vorba de atasamentul fata de animalul pe care-l tin pe liga casa sau ca-i mila petru un animal napastuit, e cu totul altceva. Asta nu te face iubitor de animale atita timp cit pe copil il duci, sa se distreze, la circ sau la Gradina Zoologica. Nu? Si ar mai fi un alt aspect hilar. Individul defrisaza habitatul a mii de animale de toate marimile, dar daca-l intrebi, iti spune ca le iubeste de-i sar ochii din cap si-si pupa-n bot o javra de chiwawa cu care defileaza peste tot, ca-i de bon ton. Halal iubire!

                    N-as vrea sa fiu inteles gresit. Nu dau lectii de comportament, cu atit mai mult cu cit nu am nimic impotriva pescuitului, vinatorii, circului, hipismului sau folosirii animalelor drept companioni, pentru carausie, paza, prinderea infractorilor, amuzamentul copiilor, experientelor medicale, pentru coloritul lor, pentru ciripitul lor samd.  Si nici impotriva gulerelor din vulpe argintie, a manusilor din piele de caprioara, a mantourilor de nurca sau a pantofilor din piele de crocodil. Dar nici nu pretind ca sunt vreun iubitor de animale, ca nu sunt. De placut imi plac, vreo citeva specii. Altele-mi sunt indiferente iar de unele chiar mi-e scirba.

                    Dar sa nu credeti ca nu sunt capabil sa recunosc un adevarat iubitor de animale, ca sa stiti, mai sunt si d-astia. Numai ca ei le ingrijesc pe cele ranite sau ramase orfane, dupa care le redau libertatea. Ce sa zic? Bravo lor, eu n-as face-o!

Read Full Post »

Din lumea celor care nu cuvinta

„Will you marry me?”

 

Read Full Post »