Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘angela similea’


Inainte de-a incepe, as vrea sa fac o precizare, pentru scrupulosi. Nu am putut intitula pamfletul de fata, „analiza”, pentru ca nu contine nimic anal. Venal, da, si de aceea, „venaliza”, termen nou pe care-l introduc cu aceasta ocazie, direct in limba romana.

In postul trecut am amintit citeva afectiuni vizuale ale barbatilor, in estimarea doamnelor. Astazi, am luat-o pe ultima si-i voi trinti o venaliza pe text, pentru ca mi se pare a fi un abuz verbal la adresa celeilalte jumatati, ceva mai batave.

Si-o s-o iau ca Aldus, plictisitor de gospodareste.

Zice Similea:

De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
           Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi
Pai bine, Angelo, daca doreai priviri autohtone, de ce ti-ai luat olandez? Pai ce sa faca asta, sa te priveasca romaneste? Transplant de ochi? Si asculta la mine, ochiul nu e gol, contine umoare apoasa. Da’ daca chiuleai de la orele de anatomie, de unde dracu sa stii? Ca si cind nu chiuleai, in loc sa fii atenta la predare, te frecai pe sub banca cu Marius Teicu, ca si alaaa ….
Asa ca nu s-a-ntimplat nimic cu olandezul sau cu voi.  Incearca mai bine „Ce s-a-ntimplat cu mine, de va vreau pe-amindoi?” Ca doar ti-o trageai si cu Piersic, in the same time. Nu c-ar fi ceva rau, dar de ce sa-l bestelesti pe batav cind musca era pe caciula ta?
Ii spui cuvinte tandre? Pai acum, Angelo? Acum? Cit sa te mai rabde, oricit ar fi el de olandez? Ca-ti turuie gura ca teava de esapament. A Trabantului.  Si cu lacrimile las-o mai moale, ca nici tu nu crezi ce spui. Lacrimile erau destinate lu’ Piersic, ca dupa ala erai lesinata, asta o stiu din spusele tale.
E mult de când pe frunte nu mi-ai mai pus cununi
Din stelele pe care vroiai să mi le-aduni
Iar mâna ta fierbinte cu degete subţiri
Prin pletele bălaie tu nu mi-o mai prefiri
Pai daca nu mai esti premianta, ce draci de cununi sa-ti puna? Auzi la ea „cununi de stele”! Pai asta-i vrajeala, tzatzo, da’ uite c-ai halit-o cu galaxii cu tot. „Mina fierbinte”, „lacrimi calde”, hello, duduia, aveai bufeuri sau ai terminat Energetica, in comuna 1 Decembrie? Si aia cu „degete subtiri” sa i-o spui lu’ mutu (adrian), pai ce, Jan al tau era vreun Rubinstein?
Tot timpul îţi e gândul decât la o nălucă
Întoarce-te la mine şi las-o să se ducă
Nălucile-s ca roua care dispare-n zori
Şi pier aşa cum piere mireasma unei flori
Bre, tanti, „decit” se foloseste numai la inceputul frazei sau in constructia unei negatii sau a unei comparatii de inegalitate. Asta daca nu vrei sa se stie c-ai chiulit si la orele de romana.
Si stai sa ne-ntelegem, tu-i spui aluia sa lase dracu naluca, tu fiind o naluca pentru Anna Szeles. Adica cu ce era naluca aia mai naluca decit tine. Ca dupa cum vad, tu erai si naluca si nauca.
Eu sunt copacul tare de care te-ai ţinut
Când vânturile vieţii adesea te-au bătut
Şi vrei să schimbi copacul cu-un mac firav, plăpând,
Pe care orice boare îl scutura trecând
E uite, aici nu te contrazic, doar ca „una-i omu, alta-i pomu”. Si din ce spui, rezulta ca esti rigida, de neclintit si otova, exact ca un trunchi. Pe cind macul… Ehe, macul e si-mbujorat si flexibil, vorba poetului, „mladie-i ca un spic de griu” Pai si atunci, daca tu ti-ai pierdut flexibilitatile, ce vina are macul? Iar in privinta spijinului, cred ca mai mult te-ai sprijinit tu pe el, timp de 17 ani.
Nu vreau să-ţi mai vad ochii acum străini şi goi
Nu vreau să se strecoare o alta între noi
Îmi spui că n-ai puterea nici să renunţi la ea
Şi-mi spui că nici de mine să te desparţi n-ai vrea
Nu vrei, dar ca tu te strecurasei intre Anna si Florin, era OK. Brava, Tantzo, frumos iti sade!
Iar ce-ti spunea Jan, probabil ca-ti spunea si Piersic, da’ pe invers „nu pot sa ma despart de ea si nici sa renunt la tine”. Era ca la Electrecord, stereo.
Dacă-i aşa, iubite, atunci rămâi cu bine
Cu toate c-o să-mi fie nespus de dor de tine
Dar lacrima luminii îmi va topi mâhnirea
Şi voi uita de tine, şi-ţi voi uita iubirea!
Aha, ai pus picioru-n prag. Bun, dar in care din praguri? Exista o „lumina” in viata ta si tu o tot dadeai cotita cu macii. Lacrima ai pus-o la deruta, crezind ca mai prostesti pe careva, dar te-au citit amindoi. Si olandezul si conationalul. Adica ce iubire a fost aia care se uita de cum te-a penetrat „lumina”? Te lamentai ca e strain in priviri, cind tu aveai ochi numai pentru Marele Blond. Cataveanco!
Dar, in pofida acestor inadvertente premeditate, melodia e OK si-o mai cinti si bine, spre satisfactia celor care te-au placut de-a lungul carierei. Si n-au fost putini.

Read Full Post »


Stiu ca nu e prima oara cind o spun, dar ma repet si eu, asa cum se repeta si ei. Cum care ei? Hotii.

Nu stiu cum se intimpla, dar in Romania, atit politia, cit si alte institutii care detin catuse in inventar, aresteaza numai nevinovati. Ba mai mult, pina si Justitia, care intre noi fie vorba, e de risul curcilor frigide, condamna numai hoti cinstiti si onorabili. Pentru ca luindu-ne dupa declaratiile tuturor hotilor, rezulta ca Romania este tara in care numai cinstitii fura. Ei, adica hotii, fiind cele mai curate basmale. Stiu, pare paradoxal, intrucit cei cinstiti nu detin miliardele de euro disparute, dar nefurate nici de hotii la putere,  si de aceea cred ca trebuie luata in consideratie posibilitatea ca banii trimisi de europeni sa fi fost confectionati dintr-un material extrem de volatil, pentru ca au disparut inainte ca omul cinstit sa se poata imbogati.

Pe de alta parte, dar in acelasi context, toti hotii, care-n mintea lor, nu fura, au conturi la care nu te poti uita decit prin sticla afumata, atit sunt de sclipitoare. Conturi care cresc ca Fat Frumos, exponential. Si nu numai atit, dar cresc si-n situatii de criza economica, ceea ce tine de paranormal. Ba multi, pe linga conturi supradimensionate, mai au si vile, lacuri, palate, paduri, ogoare, sate, apartamente in Monaco si mine de marmora in Apuseni. Toate cumparate din salariul lor de slujbasi onesti si din unele mici afaceri familiale cu ciunga, scobitori mentolate si oua.

Nu, sa fie clar pentru toata lumea cinstita, hotii Romaniei nu fura, ei nu pun botu’ la cascavalul public, dar ei pot sa mosteneasca, un socru, o matusa Tamara, un Carol al II-lea sau un sot in urma partajului. Hotii moderni sunt cinstiti, dupa felul in care definesc ei cinstea. De aceea sunt surprinsi de nedreptatile la care-i supune societatea. Si poate de aceea incearca, amaritii, sa se agatate de acea imunitate care-i protejaza de vicisitunile legiilor pe care, culmea, tot ei le-au facut. Numai ca ce nu s-a inteles, e ca ei le-au „compus” pentru altii si ca legea in sine nu li se aplica si lor. E ca-n muzica, unde Ion Cristinoiu compunea muzica pentru Angela Similea, nu pentru el, personal.

Si pentru a pune un colac cit roata de tractor peste amarita pupaza, aceste „persecutii” au un efect de soc septic asupra hotilor. E adevarat ca unii au anticorpi puternici, dar in marea lor majoritate, cum sunt condamnati, cum dau in toate bolile Pamintului. De aici putem conclude ca justitia e boala hotilor. A hotilor cinstiti, evident.

 

Read Full Post »