Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ajutor’


Citeam astazi un articol despre tamiierea vestiarelor FCSB-ului. Da, e absurd, dar se pare ca si adevarat. De inutilitatea acestor gesturi si ridicolul lor nu discut pentru ca e cumva de risul curcilor frigide. Tot in articol mai spunea autorul ca Becali ar fi afirmat ca Tudor are ruga mai puternica decit a lui. Si asta-i si motivul pentru care l-a angajat, ca prin rugi sa-i cistige meciuri. Si despre astfel de gesturi care contrazic pina si invataturile religiei as vrea sa vorbesc. Pentru ca daca divinitatea e o perfectiune, asa cum pretind religiile si credinciosii, e imposibil sa presupui ca va incerca sa influenteze in vreun fel o competitie in care cel mai bun ar trebui sa cistige, fara vreun ajutor exterior.

Asadar, sportivii si nu putini, se roaga cind intra pe teren sau dupa ce reusesc sa inscrie cite un gol sau, ca in cazul Halepei, multumesc divinitatii pentru ajutorul acordat in a cistiga un meci. Ba-i trimite si un mic pupic in semn de inalta recunostinta. Unii multumesc si pentru ocazia „oferita”, chiar daca au ratat-o. Timpeala frizeaza ratiunea intr-un mod imposibil de explicat.

Intrebarea mea e urmatoarea: E normal ca divinitatea sa se amestece intr-o competitie interumana? Pentru ca ajutindu-i pe unii, se cheama ca-i defavorizeaza pe ceilalti si atunci cum ramine cu echidistanta de care e firesc sa dea dovada, atita timp cit, dupa cum se spune, ii iubeste in mod egal pe toti, ei fiind creatia ei?

Dar si mai ciudat mi se pare ca desi o Halepa ii multumeste pentru c-a ajutat-o sa cistige in turul doi, maninca bataie in turul trei. Pai ce-a facut Halep in decurs de 48 de ore de nu mai merita ajutorul divin? Cum de-a parasit-o in favoarea oponentei? Pentru ca daca n-a mai ajutat-o pe ea, e clar c-a ajutat-o pe oponenta, care poate fi atee. Chiar e de domeniul absurdului.

Dar fotbalistii care se roaga atunci cind intra pe teren? De ce sa-i ajute pe ei sa cistige si nu pe oponenti, ca doar si aia se roaga si in general la acelasi demiurg. Dar daca se roaga la demiurgi diferiti? Cine cistiga? Aia al caror demiurg e mai influent sau mai tare? Si atunci, sunt competitiile decise de sportivi sau de divinitati? Sunt rezultatele meritate sau corupte de interventia unor forte imorale, lipsite de cel mai elementar fair play?

Personal mi se pare o prostie. O prostie care contrazice definitia demiurgului. Pentru ca daca divinitatea se ocupa de favoritisme, deja nu mai are tinuta morala care i se atribuie. Iar daca are tinuta morala care i se atribuie, inseamna ca cei ce se roaga sau multumesc pentru un gol, o victorie sau mai stiu eu ce mai poate presupune o competitie, refuza sa gindeasca si sa realizeze ca o divinitate, daca exista, nu-i poate ajuta pe ei in detrimentul adversarilor.

Dar ca de atitea ori in trecut, raspunsul va fi „cu ce te deranjeaza pe tine?” La care as raspunde ca nu ma deranjeaza pe cit ma surprinde lipsa de ratiune a unor oameni care, in general, rationeaza. Oameni care se roaga pentru un cistig desi ar dori ca divinitatea respectiva sa fie un model de corectitudine si moralitate. Nu stiu voi, dar mie mi se pare ca aceste doua notiuni sunt in totala contradictie.

Ca te rogi pentru sanatatea ta sau a altcuiva, mi se pare putin mai firesc, daca presupunem, prin absurd, ca exista acel cineva care sa te ajute. Desi chiar si in cazul respectiv, de ce te-ar ajuta pe tine sa fii sanatos si i-ar lasa de izbeliste pe sutele de mii de copii care mor inainte de-a li se oferi „sansa” de-a pacatui? Nu are nicio logica si nicio divinitate care este asa cum e descrisa de scripturi nu poate oferi un astfel de ajutor.

Ca rugile reprezinta un mod de-a te autosugestiona, ca cel mai cel e de partea ta si nu a celuilalt, e absolut logic, dar ca o divinitate se poate deda la trucaje becaliene, mi-e imposibil sa concep si nu inteleg cum un credincios care crede in corectitudinea acelei divinitati, se asteapta ca acea divinitate sa fie totusi incorecta? Si am sa raspund tot eu. Poate pentru ca nu gindeste. Pentru ca rugaciunea a devenit un automatism lipsit de sens. Un mod comod de-a te autoconvinge ca se poate.

Si in incheiere, de ce prefera credinciosii sa-i spuna ajutor si nu autosugestie? Pentru ca, din punctul meu de vedere, devine degradant sa te tot rogi pentru ajutor atita timp cit esti intreg si in deplinatatea fortelor fizice si mentale. Nu numai degradant, dar si imoral. Pai daca tu te rogi zilnic si de cite ori treci pe linga o biserica, un handicapat de orice fel ce sa mai faca, cind ala ar avea mai multa nevoie de ajutor decit tine?

Read Full Post »


20161102_201149 20161102_201226 20161102_201343  20161103_040726

Ieri am fost multumit si mindru tare, de mine. Nu ca n-as fi si in restul zilelor, dar ieri am fost in mod deosebit. Si uite de ce.

Avem un prieten handicapat, in urma unui accident stupid. E in scaun cu rotile din cauza paraliziei care nu e totusi totala si absoluta. Din acest motiv s-a apucat de pictura, iar pasarea pe care o vedeti in tabloul din stinga e opera lui. Bun. O organizatie a celor cu handicap din care face parte si prietenul nostru, a organizat o expozitie cu vinzare in care exponatele sunt executate in totalitate de membrii acestei organizatii nonprofitabile si care, din nefericire, sunt handicapati. Exponatele au fost surprinzator de reusite, pentru persoane fara o scoala de arte absolvita. Atmosfera a fost destinsa si agreabila, cu atit mai mult cu cit erau si gustari la discretie, bauturi racoritoare si vin de doua culori. Ce am facut? Ne-am plimbat printre exponate, am discutat cu artistii, am cumparat citeva tablouri si am facut o donatie pentru ca ne ardea dorinta s-o facem. Si astea-s motivele pentru care m-am simtit deosebit de bine si multumit cu mine insumi. Spun asta in numele familiei, pentru ca dupa cum se vede, sotia a fost poate mai prezenta decit mine, ea fiind prezenta si-n poze.

E si acum sa vedem ce e cu titlul asta, pe care l-am ales. Evident ca fiecare artist si-a invitat prietenii. Florin, ca asa il cheama pe prietenul nostru, a trimis celor cu care ne tot petrecarim si care nu-s putini, in jur de 40 de invitatii. Oameni care pretind ca-i sunt prieteni si in acelasi timp, prieteni intre ei. Ei bine, din toate cele 40 de invitatii, numai una a fost onorata. A noastra. Va spun drept, m-am simtit ingrozitor cind Florin mi-a spus c-a trimis 40 de invitatii si s-a trezit doar cu noi doi. Nu pentru mine, nu pentru cei invitati, ci pentru el care a sperat ca prietenii sa-i fie aproape la un eveniment ca asta, pentru care el a pus atita suflet.

Ei si atunci am hotarit sa beau primul pahar de vin, dupa care am gindit in mintea mea. Uite cine-mi vorbea mie de prietenie, atunci cind i-am spus unuia dintre ei ca de fapt suntem niste amici, niste cunostinte care o ard la aceleasi petreceri si nimic mai mult. „Adica in ce consta prietenia. In a te invita la o petrecere si in a ma invita si tu la rindul tau? Asta numesti tu prietenie, in pula mea?” Ei bine, respectivul s-a ofuscat pe moment, dar cind l-am intrebat cu ce l-a ajutat pe X cind i-au spart hotii casa, dar pe Florin cind a avut accidentul, dar pe Y cind n-avea cine sa-i vada de casa, el fiind plecat sa-si caute copila pe la dracu cu carti? „Pai le-am spus ca-mi pare rau” a venit raspunsul dobitocului. Ba nu, a mai spus o imbecilitate „pai ce, ba, noi avem banii vostri?” „Cum ba, zic, pina acum ai tot mincat cacat ca faci 70 de dolari pe ora si ca nu ii meriti pentru munca pe care o depui, informatie pe care nu ti-a cerut-o nimeni, si acum imi spui ca n-ai bani sa-ti ajuti un prieten? Si ce are a face citi bani faci, cu prietenia care i-o porti cuiva?” In fine, discutia a fost mai lunga, ca ma luase apa rau de tot. De ce ma luase? Pentru ca asta imi reprosa in alt context, cu care nu ma mai lungesc, ca eu as fi ala care se gindeste doar la el, nu si la prieteni. E si atunci i-am insirat,fara nume si detalii numerice, ce-am facut noi pentru mai multi si ce n-a facut el pentru nimeni. Mai mult decit atit, asta-i unu cu educatie aleasa, scolit, expert si mortii ma-sii, dar care in loc sa-si vada lungul nasului, imi reproseaza mie egoismul de care se face vinovat.

Iar cind am vazut ca din 40 de perechi, doar noi suntem prezenti, mi-am dat seama ca nu e singurul si ca prieteniile sunt doar declarative si de fatada. Si cind ma gindesc ca bolovanul asta fusese deja invitat la noi, de Revelionul care va sa vina, imi vine sa pun mina pe tesla si sa ma autovatamez.

Adica niciunul din mormanul de amici n-a fost in stare sa-i cumpere lui Florin un tablou, asa, ca sa-l ajute. Ca doar vin in casa la el la petreceri si ar fi putut s-o faca. Dar nu, meschinii dracu sunt doar pe luat si imbuibat. In fine s-ar spune ca nu-i frumos sa-i vorbesc. E uite stii ce, sa-i fut. Le sunt prieten in aceeasi masura in care imi sunt si ei mie. Si sa nu va inchipuiti ca n-am sa le-o servesc. Toti se sparg in figuri cu ce bani fac, dar cind e sa ajute un prieten, devin falimentari si se fac ca ploua.

E, asta e cu diaspora. Poate nu toata, dar asta pe care-o cunosc e cumva de cacat din puncul asta de vedere. In rest, poti petrece cu ei, dar nimic mai mult. Si la asta ma voi rezuma si eu de-acum in colo. Imi aleg pe cine merita, iar in rest, „Salut, sa te fut!”

Read Full Post »


                    Multi suntem tentati sa judecam lucruri, oameni si evenimente, dupa aparente. Majoritatea constituind-o cu preponderenta, angajatii mass media. Poate din graba, poate din dorinta de dreptate, poate din prea multa incredere in propria logica,  poate din prea mult zel sau poate din dorinta de a manipula opinia publica. Motivul conteaza mai putin, desi el ar trebui eliminat in primul rind, dar ceea ce conteaza sunt consecintele acestei judecati care pot fi similare sau chiar mai grave decit crima in sine. De aceea e bine sa avem toate probele si informatiile inainte de-a condamna sau de-a arata cu degetul. Evident ca putem lansa unele supozitii, dar acelea trebuiesc insotite de un verb care sa reflecte subiectivitatea, ca de pilda: cred ca…, presupun ca…, as zice ca…, e posibil ca…etc  Din pacate, insa, articolele, in general, se constiuie in adevarate capete de acuzare, generind mult rau persoanelor vizate. Si atunci te intrebi, „oare rolul presei e sa informeze sau sa dezinformeze opinia publica?”

Read Full Post »