Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘agatat’


Acesta pare un subiect cunoscut, la prima vedere. Cunoscut, cunoscut, dar nedezbatut si asta voi incerca sa fac in cele ce urmeaza.

E clar, picioarele ne sunt de mare folosinta. Unora la condus masini, altora la lovit pisici, altora la alergat, altora la jucat sotron, la pedalat, la catarat, la dansat si la inca multe alte indeletniciri bipede, ca de exemplu, ademenirea.

Ei bine, aceasta activitate de pe urma, e cea la care intentionez sa ma opresc.  Tin minte ca prin epoca de „trista amintire”, inainte de-a ne opri in vreun Athenee Palace sau vreo Cina, o ardeam perpedes de la Continental la Salonul Spaniol si invers, pentru o cunoastere mai aprofundata a fenomenului stradal de la acea vreme. Asadar, mergi pe strada si oricit ai fi de docent, de manivela sau calugar, tot intorci capul dupa o pereche de picioare expuse privirilor si imaginatiei, care sigur nu se opreste la ele, ci undeva mai sus,  la confluenta lor.  Ca aceste accesorii si inca vreo doua, atirnate-n piept, ne atrag mai abitir decit gravitatia, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua, barbatilor, ne cam lipsesc. De fapt picioare am avea si noi, dar ce dracu sa te atraga la ele?

Dar paradoxul acum urmeaza, caci ce mi se parea greu de inteles, desi ma straduiam, era atitudine ostila a unor doamne. Acestea sunt cele care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la picioarele lor sau cind incerci prin diferite tertipuri sa le infigi privirea-ntre aceleasi picioare, uitate, ca din intimplare, suficient de departate pentru a-ti excita nervul optic. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape si-n fata si-n spate, iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti “magar” Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa-i inchizi sau sa te uiti dupa avioane?

Si sa nu-mi spuna ele ca umbla cu cracii goi dintr-o pornire intelectuala. Nici ca au decolteul pina-n buric din pasiune pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca te-mbraci provocator ca sa provoci. DAAA!!!  Ceea ce e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul benzinei fara TVA.

Pina la urma fitele cu “vai ce nesimtit!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, insa vai, nu cu tine. Dar asta nu vad cu ce te-ar face pe tine nesimtit. De unde sa stii tu ce-si doreste „piesa”? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” ca sa stii unde te situezi. Si la urma urmei, toti incercam sa ne punem in evidenta ceea ce stim ca socheaza si atrage pentru a suci capul sexului opus. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal, cind incerci sa le…cunosti indeaproape.

Sunt insa altele care nu scoteau o vorba, uitindu-se-n balarii in timp ce le vorbeam, dorind sa ne convinga c-am fi imateriali, din punctul lor de vedere, desi in sinea lor, vanitatea le era absolut satisfacuta. La alea era clar ca nu e loc si chiar daca ar fi fost, atitudinea iti cam atrofia libidoul si cheful de vrajeala.

Existau si multe pe care le-ar fi tras ata si care raspundeau interpelarii, asteptind o performanta mai elaborata din partea noastra, pentru a ne putea evalua. E, astea erau halite. Pentru ca la acel „asa, si?”, noi aveam replicile pregatite. De fapt replici aveam pregatite pentru orice situatie, ca doar trecusem prin toate. Asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti stradali. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa ne reziste, daca erau doar nehotarite.

Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de strimbe. Cind spun strimbe, ma refer strict la fizionomia respectivei. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca eu sunt d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de urita?” S-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se cam rupea de ce trebuia si mai ales, de ce nu trebuia sa facem. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si-o EA pe care am intilnit-o o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementiala.

Ajungem noi in statie si dam cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturele, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate in ordinea marimii, nu cu cite un sabioi iesit aiurea ca-n picturile renascentiste, cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii. M-a mincat din prima clipa. Eram toti cu ochii pe ea ca pe spuma de barbierit, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce ne-am urcat in autobuz, am inconjurat-o si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului nostru, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. Iar cind ne-am dat jos din autobuz ne-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Am ramas toti blocati si indragostiti acolo-n statie. Cred ca a fost singura gagica care a stiut sa ne puna la locul nostru, cucerindu-ne. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasati, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ne refuza elegant, dar nu definitiv.

Read Full Post »


                    Legatura intre crack si crac e ca primul crack se afla la convergenta a doi craci. Mergi pe strada si oricit ai fi de licentiat, de sofer sau de calugar, ochii ti se vor opri pe perechea de craci care-ti defileaza prin fata. Mintea insa, va continua ascensiunea spre mai bine, pina la intersectia lor, exact acolo unde se afla crack-ul, ca de, asa e mintea, scormonitoare.  Ca aceste accesorii, si inca vreo doua care-mpodobesc pieptul, ne atrag ca un magnet, nu-i de mirare, avind in vedere ca noua ne lipsesc. De fapt, ceva picioare am avea noi, dar ce dracu sa te atraga la ele? In mod paradoxal,  oricit ar fi cracii de lungi si crack-ul de strimt, odata ce i-ai avut pe umeri si nu numai, ochii iti zburda dupa altii. Niciodata nu ne multumim cu ce avem. Intotdeauna tindem la mai mult, dar nu totdeauna si la mai bun, ceea ce constituie al doilea paradox. In orice caz, automultumirea nu duce la nimic bun in conditiile economiei de piata. De fapt, nu duce la nimic bun, in nicio forma de economie.

                    Dar ce nu inteleg eu prea bine, desi m-am straduit, e atitudine ostila a unor tipe, care te sictiresc cind te surprind holbindu-te la cracii, curul sau titele lor.  Sau cind incerci, sa le infigi privirea-ntre picioarele departate ostentativ sau din neglijenta. Care va sa zica, ea-ti apare-n fata ochilor cu o rochita pin-la cur, transparenta si care sta sa crape, atit in fata, cit si in spate, iar tu ca-ti belesti ochii, ca doar aia se vad, esti magar. Pai adica ce-ar trebui sa faci? Sa te uiti dupa avioane? Si sa nu-mi spuna ca umbla cu cracii goi, dintr-o pornire intelectuala sau idealist-religioasa. Nici ca-i ies titele din decolteu ca rezultat al pasiunii pentru muzica sinfonica. Realitatea e ca, cine se-mbraca provocator, intentioneaza sa provoace. Cred ca tocmai am enuntat Teorema Provocarii. Ma rog, teorema, neteorema, comportamentul e absolut OK, dar daca te maninca si-o si arati, de ce nu m-ar minca si pe mine si de ce n-as arata-o si eu? Nu, evident ca n-as umbla cu pantalonii-n vine, dar ma cunosc destul de bine si cind ma uit la o cineva care ma incita, ar fi imposibil ca persoana respectiva sa creada ca ma gindesc la victimele razboiului din Irak sau la pretul franzelei. 

                    Pina la urma, fitele cu “vai ce nesimtire!” pot fi doar un mod de-a spune “doar atit?” Asta nu exclude insa posibilitatea ca ea sa vrea sa si-o traga, dar nu cu tine. Totusi,  cu ce te-ar face pe tine magar acest fapt complet necunoscut? De unde sa stii tu ce-si doreste ispita? Ca doar nu scrie pe ea, “Only for blacks” sau “Just Porche” sau „Nu ma fut de-a dracu” ca sa stii unde te situezi. De aceea nu le inteleg pe cele care te resping in mod brutal, cind incerci sa le „agati”.

                    Sunt insa altele care nu scot o vorba si se uita in balarii in timp ce le vorbesti, vrind sa te convinga ca esti imaterial, desi in sinea lor, vanitatea le e satisfacuta de avansurile tale. La alea e clar ca nu e loc. Exista si multe pe care le-ar trage ata si care raspund interpelarii asteptind o performanta mai elaborata din partea ta, pentru a te putea evalua la justa valoare. E, astea sunt halite. Ma rog, erau. In vremurile respective aveam replici pregatite cam pentru orice fel de situatie, asa ca n-aveau cum sa ne surprinda. Basca faptul ca nu aratam nici pe departe a nenorociti. Eram manierati, amuzanti, atragatori, asa ca, era destul de greu sa reziste, daca era doar nehotarita. Citeodata insa, aveam chef de misto si ne luam numai de strimbe. Incredibil, astea erau si cele mai fitoase si arogante. “Ai impresia ca-s d-alea?” sau “cred ca ma confunzi”. “Cum dracu sa te confund simpatico, cind esti inconfundabil de naspa?” si-o tineam pe mistouri pina ne saturam si ne orientam spre alta strimba. Stiu ca nu-i frumos, dar eram tineri si ni se cam rupea de ce trebuie sau de ce nu trebuie spus uritelor, inainte de-a le cunoste frumusetea interioara, care nu interesa pe nimeni. Cert e ca uritele erau cele mai figurante si ciufute. Ei si pe linga toate astea mai exista si cite-o ea, o ea pe care am intilnit-o de fapt o singura data si care era completamente diferita, diafana si dementializanta. 

                    Ajung in statie si dau cu ochii de o bucata de exceptie. Mama ce craci, ce cur, ce tite!!! Pe linga calitatile fizice, naturale, mai era si imbracata paralizant, punindu-si in valoare, fara stridenta, toate atuurile. Eu aveam o boala si-o mai am si acum, ca bag seama, s-a cronicizat. Degetele de la picioare. Asa ca ochii mi s-au oprit pe sandale. Bai avea asta niste degete de revista. Fara contorsiuni si excese. Frumoase, aranjate dupa marime, ca la raportul de seara, nu cu cite un sabioi iesit aiurea, ca-n picturile renascentiste. Cu pedichiura impecabila, nici slabanoge sa le iasa incheieturile in evidenta, dar nici umflate ca polonezii din alimentare. Ce sa va mai spun, am fost halit din prima clipa? Eram cu ochii pe ea, ca pe spuma de ras, care la vremea respectiva nu se gasea prin magazine. Dupa ce m-am urcat in autobuz, m-am asezat linga ea si dai texte si vrajeli, dar nu de prost gust. Gagica a ris cu pofta, a raspuns flirtului, dar retinut si fara a face vreo alta concesie. Atenta, agreabila, simpatica, desteapta si buna rau. N-as putea spune ca era frumosa sa intri cu capu-n stilpi, dar avea o fizionomie agreabila si bine pusa la punct. Iar cind am coborit in statie la Atheneu, m-a pupat (pe obraz), si-a luat ramas bun si-a plecat cu unu’ care-o astepta. Eu cred c-am mai ramas pret de citeva secunde in statie, stupefiat, urmarindu-i cu privirea, ca doar nu era sa ma iau dupa ei, avind acelasi drum.

                    Cred ca a fost prima gagica care a stiut sa ma puna la punct, cucerindu-ma, totodata. In seara aceea am realizat ca o pereche de craci iti poate suci gitul, dar o atitudine inteligenta iti poate suci mintile, desi fara prima sucitura n-ar fi existat niciodata a doua. Si cu toate ca fusesem pasat, nu-i purtam nici o urma de pica, numai admiratie pentru arta de-a ma refuza elegant si fara figuri de Camin Cultural.

Read Full Post »