Cazul Marica

Nu va alarmati, nu e vorba de vreo noua declinare, ca nu de inventii si inovatii gramaticale-mi arde mie acum, cind Romania e bintuita de infidelitate.

A propos, stiat ca exista femei care-si inseala barbatii? Dar de barbati care-si inseala sotiile? Nu stiati? E, aflati de la mine, asa cum am aflat si eu din Gazeta Sporturilor. Se pare ca adulterul a devenit sport de masa, nu doar de pat. Hm, mare grozavie!

Si tot acum am constatat , iar circotasii, care vor incerca sa improaste cu fecale gustul lui Marica, ar trebui sa bage la cap, ca amanta nu trebuie sa fie mai frumoasa. Tot din GSP am inteles ca suficient e sa fie … alta.

Dar cea mai mare grozavie nu e infidelitatea in sine, cit mai ales cel care a comis-o. Adica cine s-ar fi asteptat de la un fost fotbalist, care prin definitie este un exemplu de conduita morala si de virtute, sa se babardeasca cu sotia altuia?

Dar faradelegea savirsita a fost demascata de bravii si moralii lupi de presa care au preluat-o de la sotul infidelei surprinsa in fapt si demascata de acesta. Acum, la un an de la eveniment, cind ea s-a intors la al ei si cind el s-a intors la a lui, fiind iertati de parteneri care au dovedit prin gesturile lor ca sunt buni crestini, acum, zic, presa de scandal, numita GSP, a decis sa rascoleasca cacatul si sa-l ridice la rang de virus, facind-o pe Corona sa paleasca.

Si mi se pare absolut laudabil, ca ziaristi de bine, cu vasta experienta in adulter, sa infiereze acest fenomen de care ei insisi se fac vinovati. Este exact tipologia binecunoscuta a puscariasului care indeamna la corectitudine civica, a betivului care incurajeaza abstinenta, a drogatului care tine prelegeri impotriva consumului de droguri, s.a.m.d. Pai daca ei n-or fi experti in materie, atunci cine?

Cu toate astea, de retinut ar fi si apelativul, cu o semnificanta incarcatura morala, a lui Marica, adresat clasei politice. „Tradatorilor!” Ca tradatorul striga „tradatorii!” e firesc, ca doar si hotul striga „hotii!”, dar venita din gura unui fotbalist, ii amplifica semnificatia, extrapolind-o la scara nationala. Pentru ca, vedeti voi, una e sa tradezi un prieten, o nevasta si alta sa tradezi o intreaga tara de prieteni si neveste. MmmmDa!

Dar revenind la lupii moralisti din presa, astia n-au scrupule. Taie in carne vie, desi atit Marica, cit si doamnita Ana, s-au cait timp de un an de zile. Ca s-au cait, c-au facut fut sau s-au cait, c-au fost prinsi in flagrant, nu mai conteaza. Ce ramine e cainta. Suferinta de-a nu se mai putea babardi unul cu celalat si asta nu-i putin lucru cind esti rau de musca si rea de muscoi.

In incheiere as vrea sa va rog sa ne rugam impreuna pentru absolvirea pacatelor lor si pentru mai mult succes in cele viitoare. Amin!

 

Read Full Post »

Morala si Paradoxul

Titlul suna a fabula, e drept, dar nu de fabule imi arde mie. Mie-mi arde camasa-n spate de ginduri si framintari. Si nu spun ca asfel de framintari mi-ar fi necesare sau ca ma-mpiedica la mers, dar zidul de care ma izbesc cind incerc sa penetrez gindirea omeneasca, ma inversuneaza si asa inversunat, continui sa ma framint de unul singur ca aluatul pentru briosi.

Ieri, adica duminica, s-a consumat ultimul act din The Masters. Cum s-ar spune, golf. Iar Tiger Wood, favoritul meu si-al altor milioane de admiratori, a cistigat. Dar vazind in ce hal era ovationat de miile de oameni prezenti la Augusta National Golf Course, ai fi zis ca-i regie de studio. Ca adica, cum sa-l ovationezi pe asta care si-a inselat nevasta cu vreo 50K de femei? Nu mai e pacatosul Tiger de acum citiva ani? A devenit erou?

Adica blamam adulterul adulindu-l pe adulter? Ca eu va spun, toti aia care-l aclamau, condamna aceasta forma de manifestare extraconjugala si-o numesc, inpropriu, „pacat”, de care se dezic cu inversunare, desi toti il practica sau isi doresc sa-l practice. Pai daca infierezi pacatul, cum de-l glorifici pe pacatos?

Si sa ne intelegem, eu n-am nimic impotriva glorificarii acestor „pacatosi”, dar daca-i glorifici, atunci nu mai incerca sa joci rolul moralistului, ca nu te prinde si devi penibil. Iar justificari de genul „imi place ca sportiv, dar nu ca om” nu tin, intrucit „pacatul” nu poate fi absolvit prin sport. Ca eu nu stiu ca sportul sa fi devenit „indulgenta” vinduta de biserici. Mai mult, daca l-ar fi aclamat la sfirsitul competitiei, poate ar fi putut sa spuna ca aclamau rezultatul in sine, dar cind urlau din toti bojocii de cite ori aparea Tiger la rampa, atunci nu se mai cheama ca faceau vreo diferentiere intre Tiger-sportivul si Tiger-adulterul.

A propos, sunt convins ca aceleasi zeci de mii de suporteri moralisti spun despre Elin Nordegren „fuck that Swedish bitch, she got a lot of money from the divorce”.

 

Read Full Post »

Ela

by papa

Fantezie inspirata de un foileton citit la Sava (pe numele ei de botez, „sweet & salty”)

Te-nseli amice, nu e ea,

E bruna, zici? E si frumoasa!

Cu ochi calzi, de scortisoara,

Dar vezi tu, ea m-asteapt-acasa, nu rataceste ziua-ntreaga,

Pierduta-ntre necunoscuti, de care-ti spun, ei nici nu-i pasa.

*

Mantoul negru-i sta mulat

Si ciorapi negri de matase?

Cu rujul rosu, zici: strident,

Pe buzele-i carnoase? Da, seamana, dar, zau, te-avinti

In fantezii de licean, de-a dreptul caraghioase.

*

O cheama Ela? Bine, si?

E doar o simpla intimplare.

Cum poti sa crezi ca ar fi ea,

Prin ploi fugind nepasatoare? Femeia ce pretinzi ca vezi,

E o naluca, un cosmar, ascunsa-n mintea ta, se pare.

*

In bratele unui barbat?

Posibil, da’ ce-mi pasa mie?

A mea e singura, m-asteapta,

Nu-i unde ti se pare tie, pierduta-n sarutari fierbinti,

Pe sub lumini de felinare, intr-o nostalgica betie.

*

Ela-i acasa. Nu e ea,

Caci numai eu sunt al ei gind,

Iar voi amarnic va-nselati,

Vorbind-o rind pe rind, c-ar fi frivola, triviala,

Cind blinda, cind provocatoare, ca cele ce pe bani se vind.

*

Ea ma iubeste doar pe mine

Si nu va cred, desi ati vrea,

Tot povestindu-mi de un altul,

Doar sa-nteleg ca nu-i a mea si-n viata ei duplicitara,

Eu am ajuns, fara de voie, doar o manta de vreme rea.

*

Va inselati si imi dau seama,

C-ati vrea de ea sa ma despart.

D-apoi, uitati-va de mine,

Eu, casa, nu cu voi o-mpart, si nici nu inteleg prea bine,

De ce-ncercati si voi sa spargeti, cind totu-n mine-i deja spart?

***

 

 

 

Read Full Post »

Starea Civila sau Notariat?

                   

                    Realitatea e ca multi confunda Certificatul de Casatorie cu Certificatul de Proprietate. Si asta probabil din cauza religiei, desi, saraca de ea, n-are nimic de-a face cu problema in sine. Nu e nici legala si nici nu vad de ce ar fi. Stau asa si ma intreb, „pai bine domne, daca exista cununie religioasa, de ce nu au bagat si divort religios? Isi mai trageau si ei un ban nemuncit. Adica ce vor ei sa-mi spuna, ca biserica leaga, nu dezleaga? Pai bine bine, dar cum poate sa lege de doua sau mai multe ori, fara sa dezlege niciodata? Adica o dam in bigamii si poligamii sau ignoram religia, pur si simplu, cind vine vorba de divorteala? Pai daca-o ignoram la divort, hai s-o ignoram si la cununie, daca tot nu se pune” Bun, atunci raminem cu Starea Civila, singura legala, unde nimeni nu vorbeste de absolutisme si utopii, de coaste flotante si cine sa se supuna cui, dar care nici nu spune ca Ea devine proprietatea Lui si El devine proprietatea Ei. Ca daca ar fi asa, cununiile s-ar oficia la Notariat. „Bula, accepti sa fi proprietatea Bizdei?” „DA”; „Bizdo, accepti sa devi proprietatea lui Bula?” „DA” ” Intrucit au fost indeplinite prevederile legale, va declar pe ambi, proprietatea unu altuia”  Si atunci va intreb, „ce-am ajuns minca-v-as, parcele? Vorba cintecului „asta e parcela mea/si ma fut numai cu ea/ in curbura Muntilor Carpati”   Sau era cu caciula?

                    Bun, a venit momentul sa fac o precizare, ca sa nu credeti cumva ca subiectul mi-a picat din ceruri. Tema am preluat-o de la redsky si postul de fata constituie, de fapt, raspunsul meu la http://redsky2010.wordpress.com/2011/01/13/o-barfa-mica/

                    Si pentru a demonstra ca imi insusesc critica, nu si mitocania, am sa o ard pe paragrafe, pentru a evita interpretarile malitioase ale unora.

                    Asa deci, unde ne situam noi cu casniciile?  Suntem soti, parteneri, sau posesiuni? Va rog sa nu uitati ca am hotarit, de comun acord, abolirea perceptelor religioase pe aceasta tema. Oricum, nu cred ca merita bagate in seama, atita timp cit toate sunt unisex, concepute numai de barbati si in folosul barbatior, pe vremea cind femeia era considerata ceva inutil in jurul pizdei. Asa ca nu le consider nici obiective, nici aplicabile realitatilor actuale. A propos, ati auzit voi de vreo femeie care sa fi participat la redactarea lor? Nu cred. Dar sa revenim.  Era vorba de incredere si suspiciune, intr-o casnicie. Pai eu zic ca suspiciunea te duce la autoflagelare.  Adica ce nu sti si vrei sa afli? „Daca are pe alta” Si cu ce te-ar linisti descoperirea? „Nu m-ar linisti, dar nici nu vreau sa fiu proasta lui” Pai cine a zis ca trebuie sa fii? Gaseste-ti si tu pe altu’ si aplanati conflictul. Asta daca vrei sa pastrezi familia unita. Evident ca exista si riscul ca sotul sa fie un linge pizda care, de cum i-a deschis una picioarele, a si crezut ca l-a apucat pe Dumnezeu de clitoris, cazind direct in freza.  „Hei, insinuezi cumva ca eu m-as putea preta sa incerc in alta parte? Eu nu sunt d-alea…” Nu, nu insinuez nimic, dar oricum vei ajunge sa te pretezi, in eventualitatea unui divort. Nu? Ca doar n-o sa-nfunzi vreun schit de maici, iar foliculina in exces, dupa cum spun doctorii, afecteaza sistemul nervos central. Zgirci! Nu spun ei, spun eu, dar in mod sigur exista riscul s-o iei pe-o parte, cam ca Titanicul, daca nu-ti prescri singura antidotul ala penetrator. „Vai mai, dar sentimentele?” Ce-i cu ele? Sentimentele-ti pot fi inselate si fara aportul futului. Ca doar sentimentul e localizat in cap, nu in capsor. Ia spune, daca domnul se-ndragosteste de vreuna, nu se cheama ca ti-a inselat sentimentele, chiar daca n-a pompat-o? Asa ca, dupa parerea mea, e posibil ca toti sa ne inselam partenerii mai des in plan sentimental, decit pe cale vaginala. Si daca sentimentele sunt primordiale, de ce mai batem apa-n piua cu futul? Dar nu, noi am declarat futul ca fiind gestul absolut. De ce? Habar n-am. Inteleg sa fie la animale, care-o fac dintr-un instinct de perpetuare a speciei si unde este intr-adevar crucial, dar nu la oameni care-o fac, in majoritatea cazurilor, din  placere. Mie mi se pare un lucru banal, absolut firesc, delicios si deloc formidabil, pe care judecata noastra optuza l-a ridicat la ranguri nemeritate. Dar stati sa vedeti unde-i anomalia. Toate doamnele care ar taia in carne vie din cauza unui fut imprastiat al sotului, sustin cu fermitate, daca le intrebi, ca  iubirea e cea care troneaza si conteaza. Ca sexul e doar un accesoriu si ca, daca dragoste nu e, nimic nu e, ceea ce mi se pare absolut adevarat. Dar in acest caz, cum de nu se aplica principiul „pe aia a futut-o, pe mine ma iubeste” ? Va rog sa aveti in vedere ca aceasta posibilitate este foarte posibila, poate mai posibila decit oricare alta. Nu e oare din acel spirit de posesie care ne guverneaza mintile. O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Ce stiu e ca e uman, pina una alta.

                    Bun, hai sa incercam un alt paragraf. E, acum trecem la partea amuzanta a problemei. De fapt nu a problemei, ci a combaterii ei. Am auzit, citind (!), o parere a unei doamne care spunea ca ar matura cu „ispita” pe jos si ca i-ar blegi urechile si nu mai stiu ce alte torturi si schingiuirii i-ar aplica, pentru a-si salva colegul de pat de la pierzanie. Dragelor, haideti sa ne intelegem. Ispita in cauza s-ar putea, foarte bine, sa fie o persoana care a trecut prin aceeasi experienta ca cea de care vorbim, si ramasa singura, sa devina o tinta mult mai vulnerabila. Ca s-a combinat cu un tip casatorit, nu o incrimineaza cu nimic. Daca omul domniilor dumneavoastra decide sa-si neglijeze familia pentru bucata respectiva, cu ce-i de vina bucata? Ca daca nu-i ea, e alta si aspectul asta nu cred ca necesita dezbatut in continuare. De ce nu va ginditi ca divortind, puteti trece automat in postura de ispite? Desi, v-o spun sincer, fara a pretinde ca-i vreo noutate, ispite sunteti si maritate.

                    Bai, astia cu nadragi, nu mai rinjiti fasolea, ca si voi puteti ajunge, daca n-ati ajuns cumva, in pozitia de incornorati, ca doar termenul n-o fi fost inventat doar pentru patrupede. Asa ca, ascultati si luati aminte! Daca aveti vreo dovada clara, lasati dracu pedepsele corporale si „te sparg, sa moara mama!” ca nu rezolvati nimic. Faptul e consumat iar spalata-i ca si noua. In fond e vorba de-un fut, nu de mutilare vaginala. E tot intreaga si tot in casa. Dar daca spiritul de posesiune va masturbeaza mintea, abandonati neica „parcela”. De ce s-o mai brazdati in sus si-n jos, ca tot n-o sa-i diminuati pretul de piata? Ba mai mult, as zice ca lasind loc de-o viitoare defulare, nu v-ar prinde rau, chiar deloc. Asa ca, profitati de burlacie si achizitionati alta „parcela”. Sau pentru mai multa siguranta, luati-o-n arenda.

                    P.S.  A propos de titlu, nu uitati ca una-i una, alta-i alta.

Read Full Post »

Mesaj de pe lumea cealalta

 

 Draga Papa si dragi cititori ai VatiClanului,

Numele meu este Emma, Emma Bovary. Dupa cum stiti, sau ar trebui sa stiti, sunt creatia unui anume Flaubert si in acelasi timp, sotia lui Charles. Ei bine, ce as dori sa va spun este faptul ca acest domn Flaubert si-a permis, fara a ma consulta in prealabil, sa-mi creeze un caracter cu care nu numai ca nu ma pot mindri, dar chiar ma rusineaza. Recunosc, unele detalii sunt conforme cu realitatea, dar pentru un gentleman, mi se pare lipsit de delicatete si de discretie sa asterni pe hirtie framintarile hormonale ale unei femei. Ca am sarit si eu calul de citeva ori e adevarat, dar va rog sa nu omiteti faptul ca am si fost incalecata si chiar calarita. La drept vorbind, la inceput am fost fericita alaturi de Charles, dar viata anosta din Tôtes, acel orasel de provincie monoton uitat de lume, incepuse sa ma sufoce. Am incercat din rasputeri si martor mi-e bunul Dumnezeu ca asa este, sa-l imping pe Charles spre o pozitie care sa ne deschida alte orizonturi. Dar dupa cum il descria si domnul Flaubert si aici trebuie sa-i dau dreptate, Charles era un bonhomme fara ambitii, considerindu-se in permanenta un doctor de duzina, ratat si plafonat, incapabil sa-si depaseasca conditia. Un om depresat si depresant in acelasi timp pentru cei din jurul lui. Dupa cum a afirmat chiar el, singurul lui succes in viata am fost eu si consider ca asta e un mare adevar. Acestea fiind zise, spuneti va rog stimate doamne, cite dintre dumneavoastra ati fi rezistat unui asemenea supliciu, facind evident abstractie de situatia actuala in care se scalda Romania? Asa ca, ce-as fi putut face in aceasta situatie extrema, cind sufletu-mi navalnic tinjea dupa petreceri, aventura si high life, in timp ce usile inaltei societati si a saloanelor mondene continuau sa-mi fie ferecate, Charles refuzind sa mi le deschida? Nici macar Berthe, copilul pe care mi l-am dorit atit de mult, nu mi-a putut umple golul pe care-l simteam tot mai acut, atit in suflet, cit si in alte zone mai putin expuse privirilor iscoditoare. Da, pe junele Léon l-am iubit, dar nu i-am cedat decit mult mai tirziu, in schimb lui Rodolphe nu i-am putut rezista. Trei ani a durat idila noastra in care, dar asta sper ca ramine intre noi, ne-am destrabalat pe unde-am apucat, ignorind intemperiile naturale si cele familiale, intr-o nebunie debordanta care ma incita la limita insuportabilului. Ah, Doamne, sincer va spun, merita sa incercati, cu conditia s-o faceti din convingere si pasional! Ce sa va mai spun? Totul a fost absolut magnifique pina-ntr-o zi cind, in fine, am hotarit sa fug impreuna cu Rodolphe in Italia si sa las totul balta. Dar in loc de fuga in doi, canalia a fugit de unul singur, lasindu-mi doar un bilet de adio plin de motivatii puerile. Offf, asta m-a pus, cum s-ar spune in tara dumneavoastra, pe butuci. Dar pentru ca sunt un caracter puternic, am reusit sa-mi revin si sa-mi recapat echilibrul psihic. E adevarat ca si religia m-a ajutat in sensul asta. Dar acest echilibru s-a dovedit extrem de precar, ca si religia-n sine, intrucit in scurt timp, in mod cu totul intimplator, l-am intilnim in foyer-ul operei din Rouen, pe tinarul Léon, de care fusesem cindva indragostita. Va mai amintiti? Ei, daca prima data-i rezistasem, de data asta nu i-am mai rezistat nici lui, nici mie. Si iata-ma iarasi angajata intr-o aventura absoluta, intr-o camera de hotel din Rouen unde veneam la „lectii de pian”, ca doar nu era sa-i spun lui Charles ca era vorba de flaut? Dar cum Léon al meu era cam pirlit, iar gusturile si pretentiile mele erau din ce in ce mai rafinate si mai costisitoare, a trebuit sa iau bani pe credit. Multi, foarte multi bani si asta pina-ntr-o zi cind creditorul mi-a dat cu flit. Impinsa de nevoi, dar si de creditor am decis sa vind proprietatea lui Charles, lasata mostenire de taica-sau care tocmai decedase. E adevarat ca as fi putut rezolva problema pe calea „lewinski”, dar am fost demna si am ales sa ma otravesc, decit sa-l satisfac pe libidinosul ala care cumparase actele de proprietate. In felul asta mi-am ingropat intraga familie. Pe mine-n pamint, iar pe ceilalti in datoriile mele, ramase mostenire. Cu toate acestea, consider ca procesul intentat de autoritati domnului Gustav Flaubert pentru aceasta nuvela plina de obscenitati, depravare si degradare umana, este o reactie fireasca a societatii impotriva trivialului. E drept ca si impotriva adevarului, dar va intreb, au fost epuizate toate celelalte subiecte si-au ramas doar adevarurile femeii de dezbatut? In acelasi timp, in plan personal,  as putea spune ca procesul a fost o razbunare postmortem. Dar, asa cum se intimpla in cazuri de genul acesta, masculul , in speta Gustav, nu numai ca a scapat basma curata, dar si-a cistigat si-o imensa celebritate si cu ea o multime de bani, in mod paradoxal, pe seama aventurilor mele galante. Asta spre deosebire de mine care pe seama acelorasi aventuri, m-am ales doar cu belele, blamari, datorii si arsenic. Dar sa stiti ca nu l-am iertat, ba mai mult, l-am urmarit si dupa ce a dat coltul, l-am interpelat, cerindu-i socoteala. Mi-a dat-o. Mi-a dat-o chiar foarte convingator si acum traim amindoi fericiti la periferia Iadului.

Cu stima,

Emma

Read Full Post »