-Buna seara, cu ce sa va servim?
-Aaaa, o portie de onoare, ca pe-a mea mi-am mincat-o.
Nu, nu e vorba de Prandelli sau de Abete. Ei au dovedit ca au pierdut doar o calificare, nu si onoarea proprie.
Nu stiu cum dracu se face, dar la noi toti sunt flaminzi de onoare. Cum pun mina pe o pozitie privilegiata, cum isi maninca onoarea, de parca asta s-ar gasi de vinzare-n aprozare sau prin restaurantele pe unde-si duc veacul. Un Mircea Sandu, un Piturca si altii ca ei, incluzind aproape toata clasa politica, isi infuleca onoarea ca pe cotlete, pastrindu-si cu grija avaritia, lacomia, hotia, mitomania si paranoia.De fapt, intre noi fie vorba, lor le e foame si de putere, numai ca pe aia n-o maninca pentru a nu-si potoli foamea de ea. Asa ca prefera sa-si manince onoare de fiecare data cind li se da ocazia. Ei bine, din acest motiv de generalizare, ajunsesem sa cred ca asta e simptomul la moda al puterii, asa cum guta era la moda prin high live-ul evului mediu si a capitalismului timpuriu. Dar uite ca mai exista pe lumea asta si cite un Cesare Prandelli si cite un Giancarlo Abete care ne reamintesc tuturor si in special fomistilor din fruntea fotbalului romanesc si al tarii, ca poti fi cineva si fara sa-ti maninci onoarea.
Si totusi, de ce la altii se poate si la noi nu?
Singura explicatie logica, la care ma pot gindi, este faptul ca la noi daca nu esti interlop, n-ajungi VIP, ceea ce poate explica caracterul jalnic al „personalitatilor” autohtone, cind vine vorba de mentalitate, comportament si onoare.
Pentru cei mai putin initiati, Italia tocmai a fost eliminata de la Cupa Mondiala, drept pentru care, selectionerul si presedintele federatiei de fotbal a Italiei si-au dat demisia de onoare. Cinste lor!
VatiClanul Papal 