Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘32’


Liceul a fost pentru mine o oaza de cunostinte, intr-un desert arid in informatii.  De fapt, daca stau sa-mi aduc bine aminte, a fost mai mult gaoaza, decit oaza, pentru ca studiul nu s-a axat pe programa comunista, ci pe alte programe mult mai atractive, pe care, ca autodidact ce eram, le concepeam cu truda si sacrificii. In fine, nu mai lungesc introducerea intrucit ma impinge cuprinsul de la spate.

Eram prin clasa a XI, cind, fiind proaspat exmatriculat din Liceul #33, pe motiv de absente, m-am vazut nevoit sa ma transfer, cu ajutorul unor „telefoane”, la Liceul #32, de care v-am mai povestit. Ce nu v-am povestit, e ca eram o gasculita de vreo citiva fosti colegi de scoala generala care in fiecare dimineata calatoream din Drumul Taberei, cu autobuzul 37, pina la Berzei, de unde unii urmau sa ia tramvaiul 20 spre 1 Mai, iar alti o ardeau pe jos spre Balcescu. Asa ca Berzei fiind punctul terminus al calatoriei in grup, cam aici se hotara programul zilei si cam de aici incepeau aventurile.

„Ce facem, bah, astazi? Eu am chef de baut” zice Ovi

„Pai atunci ce mai asteptam aici? Ca 20-ul ne duce la balamuc, nu la bautura” adauga Papa

„Citi bani avem?”

Si ne apucam de scotocit. Pina la urma stringem vreo 40 de lei. Bani insuficienti pentru dorintele noastre dionisiene. Numai ca Ovi avea un plan „B”

„Bah, uite cum facem. Luam un taxi, mergem la mine, luam cojocul lui taica-meu, il vindem in Lipscani si ne-nvirtim de vreo 500”

Bun, planul fiind aprobat de citiva musterii, Ovi, Cuti, Anda si Papa opresc un texiu si dusi au fost. Luam cojocul, pe care probabil ca Ovi cel batrin tocmai il acontase, ca prea arata nepurtat, si ne oprim in Gabroveni. Ovi, in costum de scoala, cu matricola pe un brat si cu cojocul pe celalalt, intreba trecatorii daca-i intereseaza chilipirul. Evident ca-i intreba p-aia care aratau a chilipirgii. Ei bine, in cincispe minute cojocul a fost maritat iar noi ne-am trezit cu vreo 550 de lei in cont. Asa ca, uite-ne in drum spre aeroport. De ce tocmai la aeroport, nu stiu, dar asta a fost propunerea si cum n-au existat obiectii, a fost adoptata. Ajunsi acolo, ne-a oprit potera la bariera sa ne intrebe ce treburi aveam noi la aeroport. Ovi, care era mai tupeist si care greu se pierdea cu firea, zice : „tov plutonier, avem o lucrare despre maretele realizari ale socialismului”

Otopeni-1969

Nu stiu sigur, dar cred c-am avut noroc, intrucit politistul i-a facut semn taximetristului sa treaca. Ajunsi in aeroport, ne-am dat seama ca nu era rost de baut, decit poate doar vreun Pepsi, preturile fiind total neprietenoase. In concluzie, am ars un suc si am sters-o. Ajunsi din nou in Berzei, nebauti si cu banii injumatatiti, dam navala in prima alimentara si ne luam citeva fiole pe care le ardem intr-un parc pe-o banca. Am baut cam pina s-a muiat banca sub noi. Anda, care doar s-a pupat de vreo doua ori c-o sticla, fiind cea mai treaza.

In acel moment Cuti preia initiativa. „Haideti bai in Cismigiu sa ne dam cu barca” Evident ca nici propunerea asta n-a intimpinat vreo contra, asa ca direct la debarcader ne-am oprit, dar dupa un drum extrem de anevoios si serpuitor. Luam barca si dai la visle. Cind ajungem pe linga un mal, aproape de Monte Carlo, tot Cuti, ca bag sama asta avea cele mai multe idei, zice: „Bah, eu as face baie” si pina sa ne opunem noi, il vedem sarind in apa, imbracat si cu capul inainte, ca la concursurile de inot. In apa n-a reusit sa intre complet, apa fiind doar pina la genunchi. Noi credeam c-a ramas lat, dar dupa doua secunde de confuzie, se ridica, cit era de-nalt si c-o mare pizda in frunte de unde i se scurgea o suvita considerabila de singe. Noi, vazindu-i fata plouata si la propriu si la figurat, plus tinuta flescaita, ne-am pus pe un ris sincer si zgomotos de dirdiia barca sub noi.”Bah, da’ ce bine-noti!” „Lu’ asta i-a venit ciclul la cap” „Sa-ti imprumut tamponul meu?” si multe alte comentarii urlate printre lacrimi de ris.

Da’ vezi ca beat, beat, ud, ud, cap spart, cap spart, dar de idei tot nu ducea lipsa. „Bah, sa va fut! Mai bine mergeam in Herastrau. Hai la scoala sa ma spal” Noi mai aveam putin si cadeam din barca de ris. Mistourile s-au tinut lant, cu atit mai mult cu cit ii crescuse un cucui  care-i schimonosea fata intr-un fel aparte. De aici avea sa i se traga porecla „unicornul'”

In fine-l urcam in barca, ne-ntoarcem la debarcader si plecam spre Balcescu unde tanti-sa era un fel de directoare adjuncta sau nu-s ce mama dracu era si aia. Intram in liceu si urcam scarile printre elevii care le coborau si care se uitau la noi ca la urs, mai ales la el care inca mai siroia de apa insingerata.

Cum-necum, ajungem la infirmerie si aia se sperie cind vede in ce hal arata. Eram cu totii binedispusi, duhnind a tutun si bautura. Nu stiu cum, nu stiu cind si de catre cine, directorul a fost informat si-l vedem deschizind usa infirmeriei, in timp ce gagica-l pansa pe Cuti. Cind ne vede in ce hal aratam, ne invita politicos „Treceti in cancelarie imediat. Voi doi cine sunteti?” ii intreaba pe Ovi si Papa. „Pai eu sunt mama ranitului si el e sotul meu” spune Papa aratind spre Ovi. In momentul ala, am izbucnit toti in ris, inclusiv infirmiera si bandajatul care gemea, „mama, mama sa nu ma lasi sa mor!” „Sunteti niste derbedei” mai urla directorul care nu gustase gluma. „Putiti a bautura si tutun. Las ca v-aranjez eu! De la ce liceu sunteti?” „Don director, sa stiti ca noi am baut doar ceai, putoare vine de pe hol si sa va spun drept, n-am vazut asa debandada ca-n liceul asta. Se fumeaza si se bea ca la meci. A propos, fumati? Doamna infirmiera, dati-i un Kent si lu’ don director, ca e suparat.” mai zice Ovi si plecam agale spre cancelarie. Cuti purta un mare turban alb  pe cap si cum era mai masliniu „bah, tu esti ala cu „rapirea din serai?” „Nu e bah, ca ala avea s-un cal intre picioare” „Pai el o fi fost modelul. Ia zi bah, tu le-ai pozat?”  si tine-o-ntr-un ris.

Ajunsi in cancelarie, lucrurile s-au derulat cu repeziciune. Directorul a pus-o de-o morala. si le-a promis o eliminare lui Cuti si Anda, iar pe Ovi si Papa i-a pirit directoarei de la „32”

Nu stiu voi, acum, dar noi, atunci, ne-am cam cocosat de ris. Pina la urma vestea, cum ziceam, a ajuns si la urechile lui Bughici, directoarea noastra care ne-a spus, a doua zi: „sa nu va mai prind ca va duce beti prin alte licee. Trebuia sa fi venit aici, nu sa ne faceti de ris prin tot Bucurestiul?” Si cam asta a fost tot.  Va spusesem deja ca liceu ca „32” nu cred sa fi existat pe undeva prin tara. Este c-am avut dreptate?

Reclame

Read Full Post »