Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘relatari papale’ Category

Gesheft


                    Intrucit simbata am petrecere, m-am gindit sa va bag acum un post nou, sa va tina toata saptamina, desi imi arde a scrie, cam cum ii arde guvidelui sa se balaceasca-n ulei incins. In fine, am sa va povestesc despre ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi. De fapt, nu e vorba de nicio noapte, pentru ca totul se petrece la lumina zilei, dar in privinta dragostei si-a razboiului, lucrurile se-mpletesc intr-o armonie nefiresc de perfecta. Ca ce poate fi, pe lumea asta, mai dragoste decit vacanta si mai razboi decit serviciul?

                    Asadar, simbata am purces spre falls-urile Niagarei, care se pravalesc cam la vreo ora de unde mi-am tras domiciliul stabil. Cum era vreo sase de dupa amiaza, traficul era merveilleusement de lejer. La cascada, in schimb, era o cu totul alta situatie. Lume nene, in draci! Iar daca-i priveai mai atent, erau si in draci si ca dracii, de-ai fi zis c-ai ajuns la Gokak Falls, nu la Niagara. Dar cum mie, aceste fiinte minunate imi sunt dragi ca sconcsii, cu care m-am obisnuit deja ( sa-i vad nu sa-i miros) nu am dat prea multa atentie detaliului. Dar din cauza de aglomeratie, nici locuri de parcare n-am gasit foarte usor. Pina la urma am parcat la Skylon, pentru ca era aproape de noul casino si pentru ca oricum doream sa ne elevam trupurile pina in punctul de observatie, unde ne-am tras si citeva poze, ca doar japonezi suntem, ce mama dracu! Asa ca, ne-am cafelit, ne-am invirtit, ne-am pozat cu privelistea de sub noi, ne-am mai cumparat un suvenir, doua si am hotarit ca ar fi pacat sa lasam casino-ul sa ne astepte. Asa ca am coborit in graba liftului si am traversat pasarela spre „centrul de colectare al bunastarii”

                    Fiind patit, am lasat camera la garderoba si am luat-o printre mesele de joc. Dupa ce am ars-o up and down, pret de vreo doua ore, ajunsesem pe rosu cu o suma rezonabila de vreo doua sute de dolari. In acel moment, cumnatu-meu, da fuga la un slot machine de la care, ne-a spus ca, simte o chemare. Bun. Noi, curiosi, ne-am dus cu el sa vedem care-i treaba cu atractia om-masina si dupa vreo zece-cinspe trageri, numai ce-i pica un 500$ cistig.  Nu ca asta ar fi vreun mare cistig, ca nu e, dar intrasem pe plus si intrucit ni se cam diminuase pofta de jucareala in detrimentul celei de mincare, am sters-o in primul restaurant, ca daca tot e sa cotizam, macar s-o facem si pe niscai „provizii”.

                    E si uite asa, ne-am intors cum am plecat, dar distrati, mincati, pozati si  fara bani dati. Asta cred ca poporul ales l-ar numi gesheft, in yiddish-ul lor.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cumnatu’  ne-a facut poza asta mai mult pentru gagica din dreapta pozei.

Read Full Post »

Rama de pe Rama Rd.


Ei da, ieri am dat o fuga, de vreo ora si jumatate, pina la Casino Rama. Intentia a fost sa intram si la show, Whitesnake

din pacate, nu ne puteam permite, fizic vorbind, sa stam pina la 12 noaptea, dupa care sa conducem o alta ora spre casa. Asa caci, cu oarecari pareri de rau in suflete, ne-am jucat vreo doua ore la draciile alora, ne-am tras cite o bautura de la bar, ne-am si tratat cu ceva de-ale gurii si am luat-o inapoi spre casa unde am ajuns pe la 11. Io-te si ceva pozne. Cea facuta in casino e ilegala, desi n-am incercat fo delapidare, dar a trebuit s-o trag pe furis. De fapt, dupa fo jumatate de ora am fost invitat de un „vigilent” sa depun camera la garderoba, ceea ce am si facut.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

De fapt, uite ca cineva care a fost aseara la concert, a si postat pe youtube un fragment

Read Full Post »

BWA


                    Ieri ne-am ritornerat iar astazi am fost la…va spun miine. Cum sa fie, bine si relaxant. Vremea a fost superba, bautura a fost suficienta, pentru a ne mentine binedispusi, iar pestele a tras. Am mai si prins, am mai si scapat, dar, una peste alta, se cheama ca am pescuit. Din nefericire, dar si din fericire, am prins numai bass si numai small mouth, dar daca nu l-am fi prins nici pe asta, atunci sa fi vazut oftica.

                    Si pentru a nu lungi „boala”, am sa trec direct la unele exemplificari

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Read Full Post »


                    Ma dispera timpul asta. Zboara nene, de sa dea dracu daca ma mai pot tine dupa el. Azi e vineri, azi e luni. Reversul nu ma deranjaza.

                    Simbata am fost la un chef iar duminica, la o petrecere de casa noua. N-a fost rau, dar a trecut si uite ca a inceput saptamina in care trebuie sa termin mid year reviews, ceea ce ma dezgusta.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

                    Intre timp Piratu’ a mai prins un crap, caruia, evident,  i-a crutat viata

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

                    Cert e ca abea-mi astept simbata cind vom pleca in Algonquin parc. Am inchiriat un cottage pe malul unui lac (pozele sunt din google, dar voi face o roaba de poze la fata locului)  si pentru o saptamina, o voi da dracu de munca. Asa ca, in urmatoarele 10 zile, voi fi mai off, pe blog, din cauza de schedule.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Read Full Post »


 

*

Yesterday la pescuiala

Fi-meu-a prins crapul la pluta,

Cumnatu-n somn si un caras

Iar eu prinsei doar acu-n guta

S-un pic de ragusala-n glas.

*

  

 

Read Full Post »


                    Intrucit eu n-am cunoscut-o, inca, pe cea care sa stie, ma voi referi la ceea ce se stie, dar nu s-a probat. Simbata am fost la aniversarea unor prieteni, organizata intr-un bar torontez. Barul fiind polonez, s-a dansat in draci, ca asa e la est-europeni. Nu-i vorba, am si mincat, baut si ris cu lacrimi, dar efortul principal a fost depus pe ringul de dans. Asa ca, fara prea multa gargara, am sa va prezint citeva imagini, mai cu blitz, mai fara blitz,  din timpul dezmatului organizat.

Read Full Post »



                    Da copilasi, dupa cum va spuneam, am participat la o nunta in calitate de prieten bun al parintilor fetei. Si desi stiu ca nu-i elegant sa „toci”, am sa toc, iar spre sfirsit, am sa spun si de ce. Mentionez ca ceea ce spun aici, i-am spus si prietenei, intrebat fiind: „cum ti-a placut nunta?” Se poate deci conclude ca mi-am mai cistigat o misandra, a carei misandrie ma vizeaza doar pe mine, iar asta ma intriga. De ce? Pai pentru ca toata lumea, dar absolut toata, afirma ca prefera vorba verde si in fata, in locul unor complezente rasuflate garnisite cu susoteli dosnice. Cu toate astea, n-am intilnit inca omul careia sa-i spui o parere critica si sincera si care sa nu se ofuscheze.

                    Totul a inceput din momentul in care am aflat locatia.  Evident ca n-o stiam, dar cind am auzit ca toata tarasenia se va desfasura intr-o amarita de biserica, veche, de pe vremea primilor colonisti si situata intr-o zona a orasului in care nu e recomandat sa mergi pe jos, mi-am cam dat seama ca trebuie sa fie vorba de o mare teapa. Tinind insa cont de faptul ca prietena afirmase ca tacimul i-a costat vreo 175 de dolari si ca vine un chef bucatar de la NY, special pentru acest eveniment, ne-am imaginat cu totii ca va fi totusi o fita. Ei bine, n-a fost si-am halit-o cu craci cu tot.

                    In fine, ajungem. Biserica era o chestie paralelipipedica si inalta, interesanta pe dinafara, dar si pe dinauntru, doar ca finisajele pe interior iti cam taiau pofta de nunta si-ti dadeau o vibranta senzatie de staul. Parerea mea e ca de-o discoteca pentru pustani era numai buna, dar in niciun caz de-o nunta. Pozele nu-mi apartin.

                     E foarte adevarat ca pe jos nu era litiera, cum m-as fi asteptat, dar dusumeaua, ca asta era, arata ca dracu, desi era biserica. Tavanul, care era probabil halit de igrasie, fusese placat cu un carton presat, valurit, unflat pe alocuri de apa si  vopsit ca dracu, intr-un argintiu care-ti sterpezea dintii. Tot tavanul era decorat, involuntar, cu o coroana de igrasie la imbinarea cu peretii. Singurul lucru care m-a bucurat, a fost faptul ca nu mirosea totusi a smirna si luminari, ceea ce mi-ar fi putut provoca si senzatia de parastas.

                    Bun. La etaj, chiar in fata ferestrelor, ca sa nu poti face poze, probabil, s-a tinut ceremonia care a durat cinci minute. Mai mult au durat cele citeva speach-uri, carora nu le-am inteles rostul. De fapt, asta avea sa fie caracteristica acestei nunti, speach-ul. E adevarat ca n-a fost dans, n-a fost tortul miresei, n-a fost suficienta mincare si bautura, dar in schimb am avut speach-uri toata sera. Zic seara, pentru ca pe la zece am plecat, impreuna cu alte citeva perechi satule de cuvintari si lihnite de foame. In cele ce urmeaza va voi detalia motivele „lihnirii”.

                    Mai intii ni s-au servit stridii crude, la care femeile au strimbat din nas. Barbatii, nu. Asta poate pentru ca noi suntem obisnuiti sa devoram cruditati asemanatoare. In concluzie, am lins vreo sapte si cu ele am ramas pentru vreo trei ore, deoarece aperitivul pe care ni l-a servit next, continea citeva bucatele de brinza si opt feliute de prosciuto, noi fiind zece la masa. Dupa alta ora, s-a servit un conglomerat, un fel de terci fara gust, ca pentru bolnavii de stomac, dar care continea boabe de orez partial nefierte, ceea ce-ti creea in gura o placuta senzatie de moloz nisipos.  Probabil ca asa s-o fierbe orezul la NY, al dente. Deci, am ramas in continuare nemincat.  Dupa vreo alta ora, se serveste main dish-ul. E, asta avea o bucatica mica si extrem de subtire de pastav, citiva cartofi si fo doua legume. Mai era si o alta optiune, ribs de vaca. Ceva ca-n Flingstone. De fapt, rib, ca era unul singur, si cu putina carne la baza. Bai, nu sunt moftangiu, dar trebuie ca li se invirtea mintea-n cap ca scrinciobul, de-au  fost in stare sa bage coaste la nunta.  Dar stati ca asta nu-i tot. La vreo jumatate de ora, aduce salata!!! Da, salata. Adica nu inainte de main dish, nu odata cu, ci dupa. Ce „tubulatura” mea, hal de serviciu o fi fost ala, nu-mi dau seama, dar era iesit rau de tot din tiparele unei nunti. Pe linga asta, salata cred ca era din papadie, iasomie sau dracu s-o ia, ca avea un gust amar si nu continea nicio picatura de dressing. Adica era un fel de furaj pentru vite. Evident ca  ospatarii au dus inapoi toate castroanele alea cu nutret, intrucit nimeni nu s-a atins de ele.  Cum cafele ne cumparasem singuri de la un Convenience store, de peste drum, au urmat …prajiturile care erau de fapt un fel de jello cu o capsunica-n virf. Ei, cind am vazut si „piftia” aia dulce, mi-am luat sotia si-am zbughit-o acasa, ca ma lua cu rau de foame.

                    Va spun sincer, am fost pina acum la multe nunti, dar ca asta n-a fost niciuna, cu mincare putina, cu bautura insuficienta, intr-o locatie „bleah!”, fara dans si mai ales, fara tortul miresei. Unii au spus, „poate ca asa a vrut mireasa, sa cheltuiasca putin si sa scoata cit mai mult” Perfect, dar daca Piratul meu s-ar incapatina s-o faca in felul asta, desi e imposibil ca un om normal la cap sa-si doreasca sa se faca de ris, i-as spune,” mai nea Caisa, daca vrei nunta-n cais, noi participam, ca-ti suntem parinti si n-avem incotro, dar din respect pentru prietenii nostri, nu-i vom putea invita la pascut in biserica, doar ca sa faci tu avere! „Vrei nunta, facem nunta. Vrei jecmaneala, fa-o cu pustimea!”

                    Iata si ultimul update. Prietena a sunat ieri si si-a cerut scuze, motivind totodata faptul ca n-ar fi stiut absolut nimic, „copiii au aranjat totul” Mmmmda, si Boc are 1.94 m.

                    Si un ultim update, logic si destul de neplacut. Se pare ca nu numai romanimea a fost nemultumita, dar si italienii lui ginerica au fost complet dezamagiti. Am aflat intimplator de la unchiul baiatului, care este un client de-al nostru. Fascinant!

Read Full Post »


In primul rind mi-am creat fondul propice unei sarbatori

Dupa care mi-am luat avint si-am purces la horicultureala, plantind tot felul de aranjamente florale si rupindu-mi spinarea. Poze n-am facut, ca cine-si face poze muncind? Poate doar actorii, muzicienii, politicienii si sportivii, da eu n-am vazut pe vreunul de la salubritate sa-si faca poze cu tomberonul. Iar eu, lucrind la spatii verzi, numai la poze nu-mi statea mintea. Dupa ce am terminat de horticulturilizat gradina, cam spre prinz, mi-am tras un mojito, dar in loc de zahar, am pus maple syrup si m-am tras la umbra. Uite asa, am mai blogarit putin, ca ce draci era sa fac la umbra? Peste vro ora apare si Piratul, propunindu-mi un cool-tub. Imi zic, „why not?” si intru-n „valuri”, nu inainte sa-mi umplu sonda cu un Campari-orange juice si multa gheata. Ca tot eram acolo, ne-am tras si niste poze. Unele in apa, altele sub apa, functie de pozitia capului.

                    Dupa baie, a urmat plaja, iar apoi, pregatirile pentru cina-n trei. Cum luasem lobsteri, era clar ca o vom arde cu sea food. Intrucit Piratul nu le are cu racii, i-am luat un fileu de tilapia. Am luat si unul de pastrav, dar ala pentru un tartar. Asa ca, am pregatit dupa cum urmeaza: ca aperitiv, ardei copti cu brinza de capra si cite doua fisii de bacon. Apoi, tarte cu tartar de pastrav si la final, lobster, pentru noi si tilapia pane, pentru Pirat. 

         Ei si cam atit cu mincarea. De fapt, cind am ajuns la lobsteri, eram deja cam satuli, asa ca am impartit unul singur, frateste. In acelasi menu, a intrat si-o sticla de sampanie, pe care am executat-o fara mila. Tot atunci si tot acolo, ne-am tras si niste pupaturi haioase si, evident,  citeva poze, din care rezulta, cit se poate de clar, ca Piratul imi calca pe urme, dintr-un anumit punct de vedere. In fine, n-am sa va arat poza respectiva si french kiss-ul cu paharul de sampanie, dar ma puteti crede pe cuvint.

Read Full Post »

Departe


                    Vac. 2011 (4)

                    Si uite asa, usor, usor, ne-am dat seama ca sejour-ul romanesc s-a incheiat. Plecam la Brussels. Belgia, parte integranta a provinciei romane Gallia Belgica, impreuna cu teritoriile actuale din sudul Olandei, nordul Frantei, Luxemburgului si ceva din vestul Germaniei, fusese locuita de triburile belgae pina prin 57ien, cind Imperiul Roman a hotarit sa-i civilizeze cu forta, ca americanii pe afgani.  Belgia reuseste in prima jumatate a secolului XIX sa-si cistige independenta fata de Regatul Unit al Olandei, dar tara ramine divizata din punct de vedere etnic si lingvistic pina in zilele noastre. Regiunea Flanders in nord, animata de idei separatiste si care croncane in general un dialect olandez si Wallonia in sud, in care franceza e de baza.

Iata „Episode of the Belgian Revolution of 1830”  a lui Gustave Wappers, terminata in 1835.

                    In Belgia, programasem deja trei excursii organizate, asa ca ne cazam si-o zbughim la Anvers. A doua excursie avea ca destinatie Bruges-ul si Gent-ul. Iar a treia, era de fapt un tur de oras in Brussels. Impresia dominanta cu care am ramas, e ca daca vezi Breges-ul, nu-ti mai trebuie sa le vezi si pe celelalte.

                    La Anvers, patria diamantelor, un fel de Israel miniaturizat si cu procentaj ridicat de emigranti batavi, a fost interesant si placut, desi vremea era ca dracu. Dar, vizitind o manufactura de diamante am aflat un lucru care ne-a mai incalzit sufletele. De Beers, compania care detine monopolul aproape absolut al business-ului cu diamante, n-a fost in stare sa-i imbrobodeasca si pe canadieni, asa cum a facut-o cu sud-africanii si cu rusii, Canada fiind singura tara care le-a dat cu flit si care, acum am aflat, are un cuvint greu de spus pe piata mondiala a carbunelui sclipitor. In fine, in Anvers ar mai fi de vizitat piata centrala cu stradutele adiacente si fara indoiala Catedrala cu cele doua picturi triptice, in original, ale lui Rubens „Elevation of the cross” si „Descent from the cross”

                    In ziua urmatoare am tuns-o spre Bruges. Well, nu degeaba i se spune Venezia nordului. Evident ca orasul e mult mai aerisit decit sora lui Serenissima si are un farmec aparte. Aici, ca peste tot in Europa de Vest, centrul este locul cel mai tropait, fiind si cel mai cautat punct al orasului. In excursie a fost inclusa si o plimbare cu vaporasul, care era putin mai barca. Dupa ce ne-am navigat cu iscusinta, am luat masa la un restaurant cu specific local, unde evident ca am mincat traditionalele scoici, pregatite in vin alb. Cind spun scoici, ma refer la sea food, asta pentru a elimina orice ambiguitate. Tot la Bruges, trebuie vazuta neaparat Catedrala Notre Dame. Nu pentru ca-i catedrala si nici pentru ca se numeste „doamna noastra”, ci pentru ca adaposteste Madona cu pruncul a lui Michelangello. Asemanarea cu Pieta e izbitoare si de loc intimplatoare, intrucit tot maica-sa i-a servit de model, artistului. Tot la Bruge, se afla un ditai turnul, construit in La Grande Place si care, urmind exemplul celui din Pisa, a venit p-o parte, dar numai cu un metru. In ultima poza din Bruges se vede un tirg sau talcioc sau flee market unde aveau o gramada de obiecte mistoace si de unde ne-am luat si noi un ceva ca amintire.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    La Gent, actiunea se petrece doar in spatele catedralei. In rest e un oras suficient de monoton, desi curat si cu citeva canale navigabile. Totusi, nu se compara cu Bruges-ul.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    Despre Brussels nu sunt multe de spus. Evident ca La Grande Place e unul din punctele de atractie, apoi Palatul Royal, Catedrala si Avenue Louise, cu toate boutique-urile ei, printre care am intilnit si nume familiare

                    Si evident, Atomium. Construit in ’56, Atomium reprezinta un cristal de fier, cu cei 9 atomi ai sai. Interesanta si constructia si simbolistica. Fiecare atom reprezentind una din cele noua provincii unite intr-un singur cristal, Belgia. Biloaiele au cite 18m in diametru si au in interior cite doua nivele. Legaturile dintre biloaie sunt prevazute cu scari rulante iar in centru este un lift care te duce pina la ultima bila care se afla la 102m inaltime. 

                    Si nu in ultimul rind, ar mai fi ciocolata. Ciocolata servita in diverse forme si fintini.

                    In La Grande Place, am fost suficient de norocosi sa asistam la un festival de jazz, dar din pacate, n-am vazut acel covor floral, celebru de acum in toata lumea, si care se organizeaza in ficare august, prbabil de ziua independentei, pe 25. Iata o poza de pe net pentru exemplificare.

                    Referitor la menu-ul restaurantelor, pot spune ca e extreme de variat, pescaria fiind nelipsita. Iata doua exemplificari si cu asta inchei si capitolul „Belgia”. Cafelele si strudelul de la Metropol, le pun pentru simetrie.

Read Full Post »


                    De Mircione si familia lui ne leaga o prietenie de citeva decenii. Am fost colegi de facultate, de an si de grupa, asa ca am avea multe de povestit, atit de la examene, cit si de prin circiumi. Pina si la Cuca am fost impreuna, asa ca, as putea spune ca e o prietenie durabila si frumoasa. Periodic vorbim la telefon si de cite ori ajungem in Romania, ne intilnim. Intrucit ei detin conacul de la Maneciu, unde isi petrec weekend-urile, in fiecare an petrecem doua-trei zile impreuna in acel colt de basm. https://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul/ Cum le petrecem? Pai ca romanu’, palavrageala, risete, mincare cu lopata si bautura cu caldarea. Cum altfel?

                    Hai sa incep prin a va prezenta proprietatea, luind-o cu poarta, casa si gradina vazuta de pe terasa casei. Am facut vreo sase poze, all around, ca sa pot cuprinde toata gradina. N-am mai avut insa rabdare sa le cuplex, dar veti intelege si asa, ce, cum si de unde.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

                    Programul zilnic suna cam asa. Dimineata ne trezeam si ne asezam la masa in ceardac, dupa care ieseam in gradina la palavre. Mai tirzior, faceam o excursie, pe jos, la beciul cu tuici, de unde ma intorceam cu toiurile pline. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dupa ce tuica-si facea efectul scontat, dadeam drumu la gratar. Nu noi, dar asa vine vorba. In program aveam saramura de crap si miel. Asa ca iar am facut burta cimpoi, desi, cum va spuneam, intentia mea era alta. Dar de, nu facem totdeauna ce vrem noi. Asa ca am continuat pe tuica, ca tot aveam un butoias linga gratar, iar apoi am dat-o pe vin alb.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    E, si cam asta fuse. Ce sa zic, ne-am simtit excelent, ca de fiecare data. Nu stiu cum, dar cind ne adunam la Maneciu, timpul parca sta in loc si petrece alaturi de noi. Singurul care s-a aratat nemultumit a fost ficatul si e foarte adevarat ca nu m-am straduit sa-l multumesc. Dar acum pe bune, cum as putea sa multumesc pe toata lumea?

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »