Bine ca s-a dus!

Ei da, dar ce folos ca s-a dus anul si-au ramas jigodiile? Ca astea nu se duc nici futute. Si nu ma refer doar la penalii care ne conduc si care se considera supremi. A proposito, cineva, nu spun cine, dar persoana importanta, afirma ca istoria ar fi ciclica, cam ca menstruatia. Un fel de, ce a fost o sa mai fie. Si nu cred ca era departe de adevar. Faraonii de-acum citeva milenii, desi disparuti, au renascut. Tot asa si-un Caligula, un Hitler, un Mengele, un Mao si alti Stalini si Kim Ir-seni. Singura diferenta constind in strategia adoptata, ca daca e sa bagi de seama pina si pozitionarea lor geografica e aceeasi.

Dar, dupa cum spuneam, n-am ramas doar cu supremii si eternii, am ramas si cu pocnitori de genul „nostrastella vuvuzela” Si ca sa fiu sincer, o crezusem moarta. Crezusem eu, asa, fara dovezi, ca don-soara a tusit pin-a crapat. Dar uite ca ieri a intrat sa-mi dea cu lamultianiul. Si mi-a dat, numindu-ma, in stilul inconfundabil al domnisoarelor care „lucreaza” pe Centura si carora li se refuza pretul, labagiu. Si asta pentru ca ea, amarita, n-avea cum sa nu dea putin cu mucii de asfalt. In fine, n-as dori sa intru in detalii tehnice, desi se stie ca „o laba, din cele rele, face cit zece nostrastelle”, dar simpatica mai sustine si c-as fi „tar” care e probabil sinonim cu romanescul „tare”, intrucit inca n-am ajuns tar-tar. Si e normal sa ma considere tare, atita timp cit ea e fleasca.

Dar uite ca pe linga aceasta stea cazuta-n cap, mi-a mai urat si Iosif de lamultiani. Si va spun pe bune, dadusem drumul comentariului, considerindu-l civilizat, dar cind am vazut ca lamultianii lui sunt urmati de un clip cu unul, Jesus, seful lui pe linie de partid, mi-am dat seama ca si el e o cauza moarta, drept pentru care am revenit asupra deciziei si i-am mazilit comment-ul. Ca sa fie foarte clar, nu ma feresc de polemici pe teme religioase, cu conditia ca interlocutorii sa nu se considere dumnezei. Ca la cit imi sunt de dragi basmele religioase, exact un habotnic si un dus cu capul imi mai lipseste. Si imi dau seama ca vreun calgarian contrariat ar putea interveni cu: si care-i crima c-a pus un clip cu Jesus? Pai nu-i vorba de crima, ci de-o vinovata si premeditata tortura. Caci cum altfel s-o numesc cind Iosif stie ca n-am treaba cu religia si cu toate astea insista in a ma bombarda cu ce-i e lui mai drag pe lume. Iar daca el refuza sa-mi respecte optiunea, de ce i-as respecta-o eu pe-a lui? Si ca o paranteza, oare „habotnicia” are de-a face cu „muia”? Ca „bot-ul” care-l contine, cam asta ar suge.ra.

Dar, in fine, ce s-o mai alungim, intrebarea care se pune, ar fi: „de ce prefera unii sa fie dobitoci, cind mai simplu si mai placut ar fi sa nu fie?” De ce sa-ti urli prostia in fata unei usi care sti ca nu ti se va mai deschide? Doar de dragul de-a jigni si tortura? Merita oare? Desi, e drept, disperarea ii poate-mpinge pe obsedati la tot felul de mascareli necugetate. Vorba amicului Seneca: „errare humanum est, sed perseverare, diabolicum”. Si de aceea doresc, in incheiere, sa urez celor doua personaje diabolice „o recuperare rapida si totala / si-apoi multi ani de sanatate mentala!”