Ati auzit cu totii de Himalaia si de Chomolungma pizdii ma-sii. Si chiar daca nu de la orele de Geografie sau de pe la televizoare, in mod sigur din magazinele alimentare. Asa caci, intrucit cunoasteti zona, am sa va povestesc o intimplare care m-a dat cu roatele-n sus. Nu, nu e vorba de vreun jurnal de calatorie, ci de unul de panificatie. Ca dupa cum va spuneam si aratam acum citeva posturi, fac o piine cu masline, nuci si alte alea de m-a aflat toata urbea.
Dar ce s-o mai lungesc, ca de lunga nu-i nici groasa, vorba cimiliturii. Astazi, cu noaptea-n cap si papuci in picioare ma reped in „birou” sa mesteresc o piine. Si pentru ca la reteta personala spune sa bag 255ml de apa calduta in care sa dizolv 5 gr. de drojdie si 5 gr. de sare, uite cum ma pun pe treaba azmesticind ingredientele pina se topesc pentru o mai uniforma incorporare.
Azmestic eu ce azmestic si cind vad ca nu mai e fir de drojdie nedizolvata, torn „braga” asta peste faina. Dar o fac printr-o sita de ceai ca nu cumva sa fi ramas vreo bucatica de drojdie. Ca vedeti voi, drojdia e d-aia proaspata si o tin in congelator ca doar nu fac cite 100 de piini odata ca sa folosesc tot pachetul.
Bun, si strecurind eu cu grija, in grijania ma-sii, observ ca drojdia se dizolvase complet, dar sarea imi lasase un precipitat ca un fel de rugina, ca aur, sigur nu era. Si-mi zic, „ia-n te uita cum s-au gindit pakistanezii la sanatatea noastra!” Adicatelea, precipitatul respectiv nu s-a dizolvat nici dupa ce am mai incercat, encore une fois, cu niscai apa calda. Si cum flacara oxi-acetilenica n-am, sa-l fi topit, l-am luat pe domnul borcan, cu sarea din pintece, si l-am depus cu grija in lada de gunoi, sa-l manince viermii, ca aia n-au rinichi.
Cum, bai, adica am ajuns sa-mi confectioneze pakistanezii o litiaza renala si sa le-o mai si platesc? Si, ma rog, ei ca ei, ca daca beau toata viata apa cu namol, e firesc sa nu-i afecteze niscai decantari ruginoase, dar boalele departamentului de „Food end drug regulation”, aia care aproba ca mizeria asta roz sa fie comercializata in Canada, cum de n-au descoperit precipitatul? Sau fiind si ei pakistanezi, de pamint, s-au gindit ca decit sa plinga mamele lor, mai bine sa plinga ale noastre.
Asa ca dragi consumatori de sare roz, va propun sa faceti experimentul cu dizolvatul si apa si sa trageti singuri concluziile. Si inca un detaliu important. Ce vedeti in a doua foto. e precipitatul din doar 5gr. de sare.


Cum ajung acasă, cum procedez la fel. Că tocmai mi-am cumpărat o pungă de sare din asta roz.
Pisicii ei de treabă, mai avem încredere-n ceva? Dacă nu, dau iama în vreun grajd de ţară şi fur o bucată de la gura oilor, vacilor and comp.
ApreciazăApreciază
Pai sa stii ca si eu cam tot aia am facut intrucit asta era singura sare de masa pe care o posedam. Asa ca am luat-o p-aia de muraturi, am „tocat-o” cu mixerul si am folosit-o. Cine mai stie cita rugina pakistaneza oi fi inghitit pina acum prin ciorbe si mincaruri?
ApreciazăApreciază
Nashpa rau!
Dupa eticheta, nu cumva ai luat-o de la Costco?
Nu o folosim mult, dar e in dulapul din bucatarie…
ApreciazăApreciază
Ba exact de la Costco. Si nu spun, o fi buna de veioze si alte bibelouri, dar eu nu mai pun asa ceva in mincare oricita reclama i s-ar facea.
ApreciazăApreciază
[…] sare chestii care nu-s sare? Ar fi o glumă complet nesărată. Pentru ca mai devreme să citesc la Papagigli chestia […]
ApreciazăApreciază