Kant si fiinta umana

Cine n-a auzit de Kant sa ridice mina! Cum nu vad nicio mina ridicata, inteleg ca toti ati auzit de amicul Immanuel. Asta e de bine, dar nu de el e vorba, deocamdata. Vorba e ca am primit un clip. Si dupa prostul meu obicei, l-am vizionat. De ce prost? Pentru ca in majoritatea lor sunt gunoi de grajd, bun doar pentru ciupercarii. Da, dar asta n-a fost ca celelalte si cum ma aflam sub efectul dementelor care se petrec momentan in lumea larga si-n ce-a strimta, ca si aici la Canada e de sa-ti smulgi pilozitatile capilare, clipul mi-a confirmat ceea ce stiam si eu si multi altii. Iar daca din intimplare, clipul cu pricina nu v-a parvenit si voua, vi-l voi istorisi, ca merita.

Intr-un anfiteatru plin cu studenti, profesoara de filosofie explica un quelque chose. Adicatelea, influenta grupului asupra individului. Dar pentru ca demonstratia sa fie cit mai concludenta, le propune si un experiment din care sa reiasa cestiunea in cauza.

– Ia sa-mi spuneti voi ce culoare are dosarul asta, zice si le flutura un dosar verde.

– Verdeeeee! striga studentimea-n cor.

– Bun, dar daca va intra pe usa vreun intirziat, voi sa spuneti ca e rosu, atuci cind va voi intreba.

Zis si facut. Si nu trec doua minute ca intra si „intirziatul”.

– Bine, sa continuam, spune profa dupa ce studentul se aseaza in banca. In filosofie exista curente ca pozitivismul care nu admite o alta realitate in care nu se regasesc faptele. De exemplu, culoarea acestui dosar. Ia spune-mi tu, cel de acolo, ce culoare are dosarul acesta.

– Rosu, vine raspunsul

– Dar tu, ce culoare are dosarul?

– Rosu, zice si urmatorul

Si uite asa intreaba vreo zece studenti care raspund, asa cum convenisera „rosu”. In timpul asta, intirziatul se uita nedumerit la cei care raspundeau si la dosar, neintelegind ce se intimpla.

– Bun, acum tu cel care ai intirziat, ia spune ce culoare are dosarul!

– Aaaa, paiiii, rosu.

La care intreg amfiteatrul a bufnit in ris.

– E clar ca dosarul e verde si ati fost martorii debilitatii umane cind e supusa presiunii ambientale de grup, spune profa. El deja renunta la propria dorinta, perceptie, adoptind-o pe cea a grupului.

– Dar doamna, zice intirziatul, eu am vazut ca e verde, dar am crezut ca e un joc …

– Da, dar nu ai spus ceea ce ai vazut, ci ceea ce au spus ceilalti. Fiinta umana e de doua feluri. Unii care urmeaza propria dorinta si altii care urmeaza dorintele altora. Primii sunt puternici si nu se lasa guvernati de nimeni. Iar ceilalti sunt slabi si se limiteaza sa faca ce zic si ce fac cei puternici. Asta a fost si cazul nemtilor care au crezut ce le repeta zilnic propaganda nazista. Asa cum spunea Kant, cu toata amaraciunea „Fiinta umana e unicul animal care are nevoie de un stapin, pentru a putea trai”

Si uite asa am ajuns si la Kant, dar pina la el, demonstratia, fie ca a fost regizata sau nu, e dureros de adevarata in lumea de astazi si-n cea de ieri. Ca ce va fi miine, ramine de vazut. Dar pina una-alta, la Canada se vor interzice zborurile interne si internationale ale celor neinjectati. Cu alte cuvinte, daca vrei sa zbori la Cancun, ca Mexicul nu te restrictioneaza, n-ai cum, intrucit PM-ul nostru, care este foarte echivalent cu golanescul „pm”, iti interzice, chiar daca zbori cu o companie mexicana, careia i se rupe daca esti injectat au ba.

Asa ca, cine are ochi de citit, minte de gindit si vrea, poate sa traga oarece concluzii.