Timpit joc! Atit de timpit incit credeam ca nu se va mai juca vreodata. Cum, n-ati auzit de el? Pai normal, ca daca sunteti pusti, cum sa fi auzit si de la cine? Dar vi-l descriu ca sa intelegeti de ce spun ca-i timpit. Jocul asta se juca intr-un cerc de colegi sau prieteni. Adica aia care ne vedeam mai des si mai tot timpul. E si jocul se juca pe „ciunga”, pe timbre, pe capace de bere si mai stiu eu ce alte maruntisuri. Regula era simpla. Daca un jucator ii spunea altuia „verde stop!”, ala trebuia sa-i arate ca are la el sau pe el ceva verde. Daca nu, trebuia sa plateasca birul la care convenisera. Si uite asa aveam eu iarba prin toate buzunarele, dar numai pina se ofilea. Ca dupa aceea trebuia sa reimprospatez stocul.
Mai tirziu, dupa ce depasisem inocenta copilariei, verdele devenise un tel in viata. Tel pe care-l atingeam adesea cind cumparam dolari americani. Jocul era practic pe invers, pentru ca in cazul unui „verde stop!”, ai fi putut da de dracu daca-l aveai, nu daca-ti lipsea. Si uite asa a trecut si tineretea, tot cu verde, doar ca de data asta era un verde ceva mai riscant.
Si nu va mint spunindu-va ca din ’90 incoace eram convins ca „verde stop!” disparuse cu desavirsire. Dar uite ca m-am inselat, intrucit acum, dupa 30 de anisori, jocul a revenit la forma lui initiala, adica, timpita. Diferenta ar fi ca acum daca nu-l ai pe „verde” ai cam belit-o pe „doamna”. Acum nu mai tine cu capace de bere, timbre si „ciunga”. Nooo! Acum se trece direct la represalii. Daca pe vremuri jocul era benevol si hazos, acum e obligatoriu si odios. Acum daca iti lipseste „verdele” ti se amputeaza libertatile si drepturile constitutionale, inclusiv dreptul de-a munci si dreptul la asistenta medicala.
Si mai e ceva. La cel din copilarie daca te prindea fara verde, se chema ca esti cascat, cu capu-n nori. Acum esti proscris si declarat pericol public, desi la fel de pericol public e si cel cu verdele-n portofel. Da, numai ca ala a plecat capul si conform proverbului, „sabia nu-l taie”. Si banuiesc ca stigmatul va dainui, cam ca floarea de crin cu care erau infierati criminalii in Franta Evului Mediu. Si asta pentru ca acest „verde stop!” se va repeta iar si iar pina cind le va intra in reflex posesorilor sau pina ce scopul machiavelic al acestui „verde” va fi atins.
Si aici se cade sa spun ca n-am nimic cu cei ce-au ales „verdele”. E dreptul lor sa decida asupra propriei persoane, tot asa cum si celalti ar trebui sa beneficieze de acelasi drept. Dar din anumite motive de manipulare, „verzii” ii demonizeaza pe ceilalti, urmind cu strictete linia trasata de partidul de guvernamint, refuzind sa privesca situatia cu discernamint. Si am sa dau un exemplu recent. I-am trimis unui amic un clip cu un europarlamentar roman care a luat pozitie, motivata legal, fata de politica EU referitoare la aceste „verdeturi”. Ei bine, raspunsul mi-a venit prompt. „Un idiot!” Mentionez ca amicul e „verde”. Si adica in ce consta idiotenia? In faptul ca arata in mod plenar cum EU isi incalca propriul statut? Sau pentru ca europarlamentarul respectiv a refuzat sa voteze orbeste o decizie nestatutara? Sau si mai grav, ca europarlamentarii erau obligati sa voteze fara a detine informatiile necesare analizarii cazului. Mi-e greu sa inteleg aceasta ura absurda si nefondata a „verzilor”. O ura izvorita din ignoranta si credulitate.
Din cite am aflat, la RO se preconizeaza votarea acestui „verde” in Parlament pentru ca amputarile sa se desfasoare in conformitate cu legea, nu doar pe sugestii verbale. Si desi aici, intre cele doua mari oceane, inca nu s-a pus problema legiferarii acestei aberatii verzi, sugestiile verbale continua sa inunde spatiile virtuale. Si nu numai ca le inunda, dar in multe locuri sunt deja urmate cu strictete, ca si-n RO, de altfel. Pentru ca atit Mumiei americane cit si lui Justin, file de poveste, totalitarismul si despotismul le-a intunecat mintea inexistenta. Dar crunta realitate e ca au cu cine. Ca daca Justin Castro striga „bau!”, trei sferturi dintre canadieni se caca pe ei. Dar nu de frica. Nu, ci din dorinta de-ai face pe plac bastardului fara a analiza riscul la care se expun.
Dar zic sa nu disperam. Istoria e ciclica. Evenimentele se repeta cam ca ciclul menstrual. Poate cineva sa jure ca in timpul prohibitiei nu existau bauturi alcoolice si nu se bea pe rupte? Nu. Dar daca atunci mafia procura si comercializa bautura, acum se va ocupa intens de „verdeata” impusa, ca tot e la moda salvarea naturii.
VatiClanul Papal 
Numai tu puteai face analogia asta cu jocul din copilărie! Excelent! 😀
Papa, când s-a vorbit despre primele vaccinuri, s-a spus că un vaccinat nu numai că e salvat, dar îi salvează şi pe ceilalţi. Practic, s-a indus ideea că cei vaccinaţi sunti eroi. Şi aşa a rămas deşi, nu după mult timp, s-a explicat foarte clar că şi un vaccinat poate transmite foarte bine virusul. Deci singura parte bună dintre el şi un nevaccinat e aia că primul are şanse mai mari să nu facă o formă gravă şi, implicit, să nu ajungă la ATI să contribuie la blocarea sistemului de sănătate care la noi e blocat de vreo zeci de ani.
Ce nu înţeleg nici eu e ura de care spuneai. Ok, vaccinatul s-a simţit erou atunci, la început. Dar acum, când e clar că şi el poate transmite şi vaccinul îl apără numai pe el, de ce mai e treaba asta cu cei nevaccinaţi care au rămas criminali?
Nu-s ipocrită deloc. Nu în situaţia asta. Când a început nebunia şi s-a vorbit de mască, primul gând al meu când o puneam pe nas era ăla să nu iau virusul. Îmi scot pălăria şi mă înclin în faţa celor care au făcut-o şi o fac numai cu gândul la semeni, Nu am atins încă şi nu cred că voi putea, nivelul ăla spiritual în care viaţa mea să conteze mai puţin decât viaţa trecătorilor de pe stradă. Am stat fără să merg acasă vreo 5 luni atunci, la început. Da, am crezut că pot fi un pericol. Dar de aici până la mă crede salvatorul neamului meu în vecii vecilor… lung drum.
La noi deja sunt dosare penale pentru certificate făcute pe bani. Te duci la centru, dai banii, asistenta aruncă doza-n gunoi dar introduce datele tale.
ApreciazăApreciază
Potecuto, treaba sta in felul urmator si am mai spus-o. Serul asta, ca n-am cum sa-l numesc vaccin, a fost din capul locului declarat oficial, experiment.. La experimentarea unui vaccin, participa in ultima faza a cercetarii si voluntari, pentru a vedea si la om, nu doar la animale care este efectul si pe ce perioada vaccinul este eficient. Acesti voluntari sunt alesi functie de istoricul si starea lor actuala de sanatate tocmai pentru ca experimentul, ca orice experiment contine un factor de risc ridicat. Asa ca, in cazul experimentului actual nu s-a mai tinut cont de factorul de risc general si nici de cel personal, functie de caracteristicile fiecarui individ in parte. Experimentul a fost implementat la scara macro intr-o totala necunostinta de cauza si de efect. Ca unii, infricosati de televiziuni si medici dubiosi au acceptat, e treaba lor si nu-i condamn. Dar sa impui acest experiment intregii omeniri pentru a-i afla efectele, mi se pare a fi sinonim cu … imi scapa termenul.
ApreciazăApreciază