Nu va udati pe voi de bucurie ca nu e vorba de „Spovedania” aia in care popa profita de inocenta enoriasei si-o babardeste intr-un superb apus de soare. Noi nu ne ocupam aici de astfel de desertaciuni. Nu, tovarasi, noi nu profitam de blog cum profita popa de sutana. Noi suntem manierati si cu frica de Dumnezeu (!?!) Timpita expresie! Pai cum sa-ti fie frica de ala care cica te iubeste cum nu te-a iubit nici ma-ta? Exclus. Reiau de la „manierati”. Manierati si cu respect pentru sexul slab, in eventualitatea ca nu ni se-ntareste. Ca daca s-a-ntarit, se duc dracu si manierele si respectul. Devenim fiare. Dar intrucit acum suntem in stare de repaos relativ, profit de ocazie pentru a-mi incropi o spovedanie la scara macro, ca doar n-o sa intru-n detalii picante.
De ce simt nevoia sa ma spovedesc? Ei bine, n-o simt. Dar intrucit de Mumie si vaccin am tot vorbit si degeaba, am considerat necesar sa-i satisfac si pe cei care gindesc „ii toaca pe altii, da’ la el nu se uita?” Ba ma uit, dar nu scriu, ca nu sunt vreun Pesedinte de America sau de Romanie si nici vreun virus important. Asa ca daca vorbind de aia n-am scos lumea-n strada, cum s-o scot (lumea) vorbind de mine? Dar in fine, treaca de la mine. Ma voi spovedi, dar cu perdea. Sau mai bine cu draperie.
La inceput si-n RO, as spune, dar c-o juma’ de gura, eu am cam fost cocosul. Dar cum era greu ca doi cocosi sa coexiste, mi-am tras ipostaza de gaina, ca stiti si voi cum sta treaba cu cine cedeaza. Evident ca si eu am pedalat in aceeasi directie, dar ea tinea ghidonul. Si inca ceva, nu mi-a fost niciodata rusine s-o recunosc, poate si pentru ca devenisem, totusi, factor de echilibru, jumatatea mai chibzuita a casniciei, chiar daca abandonasem, de buna voie, intiativa. Asa s-a intimplat in toate afacerile si investitiile ulterioare. Ea era cu „hai sa dam cu capu-n zid”, eu cu „sa ne mai gindim, sa mai analizam!”. Ca in final tot la zid ajungeam, e adevarat, dar cunoscind pe de-a-ntregul riscul asumat si modalitatile de-al minimaliza, ca de eliminat n-ar fi fost chip. Si uite ca n-am intrat niciodata in acel zid al esecurilor, desi, dupa cum spuneam, riscul de-a ne vatama cranian era cit se poate de real, in multe situatii.
Ce ne-a ajutat foarte mult a fost dorinta de-a reusi, munca si recordul perfect la banci, ca fara asta am fi fost mincati. Si nu in ultimul rind, faptul ca de multe ori am fost in momentul potrivit la locul potrivit, ceea ce eu numesc, noroc. Noroc pe care ni l-am facut singuri, ca nu ne-a dus nimeni de mina, nici de minte.
Si gata, ca n-as vrea sa ma besteleasca norocul pentru ca l-am dat in vileag si nici n-as vrea „sa plec pe paduri cintind”, vorba lui Ducu
Bine fiule, s-a consemnat la dosar!
ApreciazăApreciază
In spatele unei femei puternice e intotdeauna un barbat puternic? Parca asa era, nu? 🙂
Ce rost are sa mai stai impreuna, daca nu ai aceleasi obiective. Norocul ti-l si faci. Si cei care indraznesc mai mult, reusesc sa faca mai multe. Ceea ce pare noroc, e pana la urma intelegerea situatiei in care te afli.
Eu recunosc cinstit ca am luat-o de cateva ori in freza cand mi-am contrazis sotia, si de atunci mi-e si frica sa mai imi fortez norocul! 🙂
ApreciazăApreciază
*Am luat-o in freza de la soarta, nu de la consoarta! 🙂
ApreciazăApreciază
Cantecul lui Ducu e perfect:
„Cand s-o-mpartit norocu’,
Fost-am io dus la lucru.”
Asa e! Daca muncesti, nu ai timp sa faci bani! q.e.d.
ApreciazăApreciază
Domnu Alexutu, matale gindesti sacadat? 😆
Pai, bey, in freza am luat-o si eu, dar nu mi-am spart capul. Ca in asta consta talentul, 😆 Numai ca la chestia cu munca ma vad nevoit sa te contrazic, Unu care face bani cu roaba nu prea mai are timp de hodina. Chestia e ca ce adica muncesti. 😉 Si ai spus tu la un moment dat ceva cu indrazneala, ceea ce e foarte adevarat. Ca „cine nu risca, nu cistiga” vorba intelepciunii autohtone. 😉
ApreciazăApreciază
Papa
Eu gandesc in cuante de timp. Cum sa-ti spun eu, in Ardeal, cuantele astea sunt mai lungi! 🙂
Ce voiam sa spun cu munca, era ca munca prea grea iti ia timpul de gandire, si atunci nu mai esti eficient. Cum zic bastinasii locului „work smart, not hard”.
ApreciazăApreciază
Munca-i grea daca nu-ti place, cazul meu. Si-i placuta daca te pasioneaza, cazul sotiei. 😉 Si sa stii ca si prieteneii cu care ne … canasta, sunt in aceeasi situatie fericita, asa ca exceptia va deveni in curind, regula 😆
ApreciazăApreciază
Să vă fie aproape norocul ăsta în toţi anii care urmează!
ApreciazăApreciază
Sa ne fie si sa-ti fie, Potecuto, ca nu e rau deloc! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană