Bun, acum ca singurele personalitati care-si permit sa-mi comenteze au spus ce-aveau de spus, voi veni c-o a doua propunere de-a dreptu indecenta. Si desi nu e vorba de vreo indecenta sexuala, asa cum ar putea gindi cei care au vazut filmul, va asigur ca decizia de-a participa va fi la fel de dificila ca cea pe care o aveau de luat Demi Moore si Woody Harrelson.
Cum spuneam, decizia e mult mai grea intrucit de data asta va propun sa postati strofa pe care ati creat-o voi, nu altul si la care tineti cel mai mult. Dificultatea consta in faptul ca iubiti toate strofele poeziilor pe care le-ati creat, altfel le-ati fi modificat. Dar daca ar fi sa participati la un concurs, cu care strofa va-ti prezenta?
De data asta nu trebuie sa mai numiti autorul (daaa!) si nici titlul. Puneti in schimb un link pentru cei care doresc sa citeasca intreaga poezie.
E, acum sa va vad, ca sincer, nu reusesc sa ma vad nici pe mine. Totusi, pentru a nu ma indeparta prea mult de tema filmului, voi propune ceva sexos, dar pe care l-am ales nu pentru sex, ci pentru ca-mi place cum am transpus sexu-n slove si slovele-n poezie. E adevarat ca strofa asta e cit o poezie intreaga, dar pentru ca asa am conceput-o, in trei ansambluri unitare si distincte, asta e.
Cind ezitari cad prada dorintelor carnale,
Cind un sarut se schimba in muscaturi venale,
Cind mingiieri renasc in framintari de turle
Iar soapte-ajung sa geama si geamatul sa urle,
Cind dezmierdarea calda se pierde-n penetrare,
Cind totul e haotic si haosul ma doare,
Cind lumea imi dispare si-n sus urla virilul,
Lasind suvoiul vietii sa-si caute fertilul,
Cind mai apoi cad leoarca in letargia-mi goala,
Lipsita de vointe, absurda, dar normala,
Fara sa scot o soapta, tacut intins pe spate,
O fiara imblinzita, la margine de noapte,
Unde-i, ma-ntreb, lirismul , cind tot miroase-a carne?
Unde e coarda care, vibreaza-n larg de mare?
Unde e viersul dulce si pasarea maiastra,
Cind eu nu sunt platonic si nici ea nu e casta?
Iata si linkul https://v2valmont.wordpress.com/2009/09/08/lirismul-carnal/
Pe cîmpul cu narcise
Sub norii fără pată
Iubirile prescrise
Mai înfloresc o dată.
(Din poezia cu același nume ca primul vers).
Dar, papa, în fața turului tău de forță, foarte reușit, de altfel, mă simt cam timorată cu bietul meu platonism 🙂
Merci, oricum, că m-ai făcut VIP 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca o iubire prescrisa sa mai infloreasca mi se pare a fi mai excitant decit un act in sine 😉
N-ai de ce sa-mi multumesti. Asta-mi sunteti.
ApreciazăApreciază
Interesant punct de vedere.
Poate și de reținut, deși încă încerc să-i pătrund tot sensul (voiam să spun pînă la capăt, dar zic să nu las loc de interpretări) 🙂
ApreciazăApreciază
Este excitanta ca orice eveniment a carui posibilitate de-a se intimpla e foarte mica. Si mai e ceva. E ca si cum ai fi intr-o relatie noua dar lipsit de inhibitiile inerente oricarui inceput. Succesu-n sex, fiind asigurat. Iar pasiunea, din anumite motive, e mult mai puternica decit cea din prima „repriza” 😉 Cel putin asa mi s-a intimplat mie in adolescenta. Stiu cum se mai spune ca ciorba reincalzita nu mai e la fel de buna, dar in acelasi timp sarmalele cu cit le lasi sa se repauzeze mai mult, cu atit sunt mai bune 😆
ApreciazăApreciază
Aha. Îți înțeleg mult mai bine punctul de vedere 🙂
Pe de altă parte, detest aluaturile sau prăiturile care trebuie să stea la rece cam mult, ca să fie, teoretic, mai bune. Îmi piere pofta pînă se-așază ele. De aluaturi vorbesc 😀
ApreciazăApreciază
Cine spune ca trebuie sa astepti? Incerci alte aluaturi, pina se raceste primul 😉
ApreciazăApreciază
„Nu mai e loc prin noi de-atâta noi,
Prea plini suntem de toate câte-au fost,
Tot rătăcind plecările prin ploi,
Venirile nu-şi mai găsesc un rost”
Nu mai pun și link, mulțumesc pentru ocazia de a răscoli prin ele!
Am tăcut dincolo, am respectat cerințele. Acu nu mai tac: bravo pentru idei! Dar greu tare, Papa! Ca studiu de caz, nu știu care din cele doua teme a fost mai grea…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu erau cerinte, Poticuto. Am spus-o pentru ca cititorii sa nu se simta obligati sa se-nhame la o astfel de povara. 😉 Multumesc pentru aprecieri.
ApreciazăApreciază
Io ziceam de partea cu explicatul alegerii. Am lăsat strofa din Minulescu, n-am mai zis și de ce, am fost cuminte, am plecat așa, nevorbită 😀
ApreciazăApreciază
Pai si motivarea alegerii cred ca am declarat-o benevola, daca nu cumva m-a lasat memoria 😆
ApreciazăApreciază
😀 😀
Îi clar, mi-am luat-o. Așa-mi trebuie!
Data viitoare vorbesc și pentru data trecută. 😀
ApreciazăApreciază
😆 poti vorbi oricind, orice, fara probleme
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu la ce strofă de-a mea ţin cel mai mult. Bune sau nebune/rele, îmi sunt dragi, că-s ale mele. 😀
Prin urmare, pun una relativ recentă, fără să garantez că de dragul ei mă topesc cel mai tare.
E zarvă în oraş, iubito, se-aud speranţe sucombând.
E toată-ncrederea pierdută? N-a fost decât un vis plăpând?
Ne bombardează veşti întruna, oribile din când în când.
Sunt scrise vorbe de ocară, se bat cu litere, vibrând.
E-o molimă-n oraş, iubito, urlă-n cuvinte, fierbe-n gând.
ApreciazăApreciază
Oops!
Nu ştiam că, dacă pun link în comentariu, apare aici o bucăţică de postare! În ultima vreme am cam neglijat blogăritul.
ApreciazăApreciază
E o chestie noua, banuiesc. Si mie mi s-a intimplat chiar la postul asta. Dar am scris „Iata linkul” dupa care l-am pus si vad ca a mers.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu iubesc în versuri,
iubirea e culoare,
Cuvăntul este gând,
Iar de la gând la faptă,
Lipsește doar un pas.
Înțelegi ce am vrut să spun, da? :))) Nu mă pricep deloc la versificat, dar nu mi-a lipsit curajul de a iubi albastru.
ApreciazăApreciază
Ivy, versurile pot fi ale unui pastel 😉 Metaforic vorbind, iubirea poate fi orice te emotioneaza. Fie ca te emotioneaza placut au ba. Eu o asociez rosului. Ca poate deveni albastra in timp, e posibil. Dar urasc iubirea galbena, fara zvinc 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Probabil, iubirea mea e albastra pentru ca marea e iubirea mea. Ori poate pentru ca vad iubirea ca pe o mare albastră?🤨
ApreciazăApreciază
Ai de grija ca o dai in poezie pe nesimtite, chiar daca pretinzi a nu avea veleitati 😉
ApreciazăApreciază