Vazind titlul, gindul v-a dus, probabil, la membrii „formatiei” Black Lives Matter. Dar nu, nu de ei e vorba, ci de jerk chicken-ul jamaican. De ce jerk? Pentru ca-mi place. De ce chicken? Pentru ca, desi nu-mi place, asta aveam in frigider. Eu, o spun deschis, nu sunt mort dupa pasari. Si cind spun pasari nu ma refer la pasarici si nici la zburatoare in viata. Ma refer la carnea de pasare. Cu toate astea, n-am sa spun niciodata „nu!” unui jerk chicken.
Si pentru cei ce nu sunt initiati in culinareala jamaicana, voi spune ca jerk chicken-ul se compune din chicken (DAAA!), orez cu black beans si salata de varza cu maioneza. Simplu. De fapt referitor la gradul de dificultate, as spune ca mai usor de gatit decit jerk chicken, e doar ceaiul de musetel. Si iata de ce.
In imaginea de mai jos pot fi observate fara greutate cele trei ingrediente. Gaina, Jerk sauce si Black bean sauce. Imaginea mai contine si ceva vin rosu, dar care nu e vreun ingredient al retetei, ci ajutorul de bucatar. Pentru ca dupa cum va spuneam, voua sau altora, gatitul fara bautura e ca apusul fara soare. In fine, treaba e ca daca va arde talentul, atunci puteti sa va confectionati singuri jerk sosul care contine vreo zece prafuri, zemuri si uleiuri. Eu prefer sa-l folosesc pe cel jamaican din alimentara ca sa nu dau zbirca, nefiind jamaican de pamint.
Asa dar, am luat-o pe don’soara poulet, am spalat-o de toate pacatele, i-am decupat excesul de piele, cam cum fac evreii cu noii nascuti si am spintecat-o in pozitia preferata, fluture. Dupa care am minjit-o cu sosurile de care vorbeam. Mare atentie la minjit, ca gainile sunt nenorocite si razbunatoare, mai ales daca le rupi oasele. Ca asa rupte, se transforma-n pumnale cu care-ti dau gauri in palme, daca le tratezi cu neatentie. Dar si fara gauri, dupa ce va jucati cu ele, e bine sa va spalati abundent pe miini, ca ale dracu si transate te pot imbolnavi, mai dihai decit Covid-ul.
Si uite asa am asezat-o pe printesa-ntr-un vas de sticla pe care l-am infipt in frigider pentru ca sosurile s-o patrunda pina-n cele mai intime locatii. Povestea mai spune ca s-o scoateti din frigi cu vreo jumatate de ora inainte s-o bagati la bronzat, in cuptor. Si nu numai atit, dar ca bronzul sa n-o ia inaintea gatitului, e bine s-o acoperiti cu o folie. Eu, care pe linga faptul ca sunt bucatar, sunt si smecher, am acoperit-o cu un capac de sticla, de la o oala cu aceeasi deschidere. Si sincer va spun, tare mindru am fost de mine ca mi-a venit ideea sa caut capac deoarece folia aia de aluminiu se prinde de sticla ca leucoplastul de Nivea si decit sa-mi fac nervi, mai bine sa nu-mi fac.
Dupa fo ora de temperaturi inalte (425F), descoperiti-o ca s-o prinda flama, ca dac-o serviti alba ca zapada, riscati sa fiti acuzati de rasism si „white supremacy”
La orez e mai altfel. P-asta il spalati pina iese apa clara, dupa care ii aplicati fasolea, ceva sosuri si-l fierbeti pret de 14min. Apoi, impacati cu voi insiva, il acoperiti, lasindu-l sa-si suga restul de zeama ramasa.
Iar salata se compune din varza si morcov, date prin razatoarea mare si pe care presarati sare, piper si o fleasca de maioneza.




Să vă fie de bine! Şi mulţam pentru reţetă!
ApreciazăApreciază
Sarut mina! Sper sa-ti placa, daca te hotarasti s-o executi.
ApreciazăApreciază
Suna si arate bine! Poate ma incumet si eu la gatit din nou, pentru ca acum, in afara de gratare si omlete, nu mai gatesc de loc. Mi se trage de la o mancare de orez de acum 25 de ani, la care am folosit un suc de rosii expirat si am stricat toata mancarea…
Oricum, daca e si un pahar de vin rosu pe langa, nu am cum sa dau gres! 😉
ApreciazăApreciază
Vinul e secretul creatiei. Precum in cer, asa si pe Pamint 😉 😆
ApreciazăApreciază