Intrucit mi s-a acrit sa tot scriu de molima si de politica US care-i mai moima decit molima, voi continua cu o istorisire romantata din epoca mea de aur care a coincis cu epoca de aur a ceausismului multilateral esuat. Diferenta consta in calitatea aurului si de aceea pentru multi vremurile respective sunt de trista amintire, in timp ce eu mi le amintesc cu placere.
In acele timpuri care se tot indeparteaza, femeile erau ca semafoarele. Niciun fante de bulevard nu le putea ignora, cu atit mai mult cu cit unele sclipeau de-ti luau ochii si mintile. E adevarat ca multe erau pe rosu, dar la intersectii cind un semafor e rosu, altu-i verde si atunci era cam pusa. Singurul inconvenient ar fi ca atunci cind dai de un semafor pe verde. e verde pentru toti pietonii, nu doar pentru tine. In fine, asta-i un detaliu neglijabil (oare?) si viata a demonstrat-o dupa cum urmeaza.
Intr-o seara de vara, atunci cind soarele disparea in mare si tinerii-n discoteci, doi „pietoni” trec pe la bungalow-urile din Venus, unde M. era receptioner. Acelasi M mentionat si in postul „Foca” Asta era la bar cu doua „semafoare”, stralucitor de bune! Convinsi ca erau din vreun grup de nordice, cei doi il abordeaza pe M in gura mare „Mah, tu chiar vrei sa faci fut cu amindoua? Ménage à trois cu noi de fata?”, la care fetele incep sa rida. Putin stinjenit, M face prezentarile. Erau romance. Ca intelesesera intrebarea, n-avea nicio importanta, ar fi inteles-o si japoneze de-ar fi fost, dar i-a contrariat faptul ca erau romance. Si asta pentru ca niciunul dintre ei nu mergea pe litoral sa si-o traga cu conationale. Dar dupa cum spuneam, „semafoarele” nu puteau fi ignorate, chiar daca nu erau de provenienta vest-europeana, mai ales ca cele de fata pareau a fi pe verde intens.
Constiente fiind de efectul lor asupra „pietonilor”, fetele deschid jocul: „Intrebarea ai pus-o din invidie?” „Evident, zice R, dar si ca sondaj de opinie” „Sondaj? Ce opinie?” zic ele? „Doream sa aflu daca M considera c-ar fi loc si pentru noi in ménage-ul vostru” La care fetele, au continua, zimbind insinuant „Pai cu totii sunteti trei, asa ca nu iesim la paritate si ma tem ca ar suna a posta” Aha, gindeste R, se leaga „Ai dreptate, numai ca posta ar fi in ambele sensuri. Si pentru voi si pentru noi, deci reciproc avantajoasa” Contraatacul le-a lasat pe fete fara o replica imediata. Asa ca el a continuat cu: „Sa-nteleg, totusi, ca nu puteti face fata unui ménage à cinq?” In acel moment zimbetele disparusera. Provocarea era prea serioasa ca s-o trateze cu chicoteli. Se privesc intre ele, cautind consensul, ii masoara, ii analizeaza, comunicindu-le sentinta intr-un mod devastator pentru niste minti deja incinse: „In vacanta nu facem doar fata, facem … de toate” Si au facut. A fost un fel de swing party in cinci. Tirziu in noapte au revenit cu totii la bar in pasi de dans si chef de discoteca.
La bar l-au intilnit pe T, un alt fante de Bucuresti care nu stia ca ei o pusesem de-o partuza intr-unul din bungalow-uri lui M, c-ar fi venit direct acolo. Dupa prezentari, R ii sopteste la ureche uneia dintre fete „ti-as fi recunoscator pina la ziua daca i-ai prezenta si lui T bungalow-ul pe care tocmai l-am tavalit” Si fata, binevoitoare, i l-a prezentat, dar dupa discoteca, intrucit T trebuia pregatit si impins de la spate la astfel de activitati de binefacere. Pentru ca, vedeti voi, T era un tip cu suflet de aur si ghinion la femei, asa ca acea „prezentare” , deja matinala, s-a transformat instantaneu intr-un amor convulsiv, culminind mai tirziu cu Starea Civila. Si desi stia bine ca fata trecuse pe la toti ceilalti si ei prin toate ofertele ei, T si-a pus pirostriile, traind impreuna fericiti si-n ziua de azi.
Inainte de-a incheia, as mai atasa un amanunt acestei povestioare cu „semafoare” si „pietoni”. Tipele erau studente la medicina iar T mecanic auto, ceea ce la vremea respectiva era inadmisibil, incompatibil si indezirabil. Si ca sa vezi ce nu s-a mai vazut vreodata, din motive de amor total si pentru a nu impieta in vreun fel relatia cu viitorii socrii care deja incepusera sa miriie, T s-a pus cu burta pe carte. A intrat la veterinara si acum e medic, intrecind toate asteptarile si imaginatiile apropiatilor care nu l-ar fi crezut in stare de asa ceva, stiind cit de draga-i era scoala, in general si studiul, in special.
Hai, Papa, seriooos? Nu, stai, nu că nu te cred. Mă mir de poveste. Aşa minuni face dragostea asta? Ce tare!
ApreciazăApreciază
In general povestile nu se scriu pentru a fi crezute, dar asta e chiar asa cum am scris-o. Acum doi ani, in Bucuresti, am iesit toti patru la un restaurant. Cu ea ne-am vazut mai des fiind medic la un spital unde ne-am dus parintii la controale. Mai naspa a fost pina sa se casatoreasca. Cind mergeam prin restaurante in gasca au fost momente stinjenitoare, mai ales ca toti il bombardau cu sfaturi, dar uite c-au trecut. Si in privinta indragostelii, asa e. Greu de crezut c-a fost in stare de un astfel de efort, dar uite ca a reusit si acum opereaza ciinuti si pisicute prin Anglia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar trebui sa scrii o carte, pe bune.
Am si eu o intebare: erau si sensuri giratorii? 😀
ApreciazăApreciază
Erau, dar la alea nu ma bagam ca erau cu prioritati si daca te bagai, te putea accidenta altul care avea prioritate. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂
ApreciazăApreciază