Pensia si pensionarul ei

Anul trecut a fost anul pe care l-am visat inca de cind m-am angajat. Si nu anul in sine, ca nu anul mi-l doream, ci evenimentul pe care-l continea. E foarte adevarat ca de munca m-am lasat acum trei ani, dar pensia am inceput s-o iau anul trecut. Insa cine crede ca am asteptat pensia, se inseala. Pensionarea, da, ca pensia aici, la Canada, e modica si are doar valoare de simbol. Ca daca la viata ta ai fost doar greiere, nu si furnica, ai supt-o direct in esofag. Si asta pentru ca guvernul canadez iti da atit cit sa nu mori foarte rapid, dar nici s-o duci cit ti-e s-o duci. Ca o paranteza cu caracter informativ, la Canada e mai avantajos sa fii refugiat decit pensionar. Logica e simpla. Refugiatul aduce taxe, pe cind pensionarul aduce pagube. De fapt cu taxele de pe spinarea refugiatilor si nu numai, plateste, pe linga multe altele, inclusiv salariile lor babane, si pensiile inutililor. Iar guvernul n-are voie sa piarda pentru ca el nu produce. 

Si poate de aceea guvernantii, in frunte cu poponarul francofon, au pupat toate icoanele budiste pentru pleasca de Corona care i-a m-ai usurat de pensionari. De fapt cred si nu stiu cam cit de mult gresesc, ca  izbelistea de care au fost lasate casele de batrini, a fost premeditata. Spun asta pentru ca don’soara Corona si-a manifestat preferintele geriatrice inca de la nastere. Cu toate astea in casele de batrini a fost macel. Si nu oricum. Pe fata si la lumina zilei. Cine dracu stie citi bani au economisit cu decesele „inutililor”?  Nu stiu sa spun, ca astia se bucura pe furis. Cind apar pe ecrane zici ca sunt bocitoare arvunite.

Bun, sa revenim la marmotele noastre. Da, mi-am dorit pensionarea mai abitir decit am dorit-o pe Charlize Theron. Asta nu inseamna ca n-as mai vrea sa fiu din nou de 25 si s-o iau da capo? As vrea, dar cu pensie, cu tot. Ca si atunci era mare nevoie de malai. Si poate ca n-ar mai fi fost necesar venitul micului „intreprinzator” in conditii de risc maxim.

Si acum c-am adus vorba, desi stiu c-am mai spus-o de 38 de ori, dar na, spun si eu sa n-o uit, viata Bucurestiului si a Litoralului romanesc din anii ’70, a fost si va ramine de neegalat. Spuneam intr-unul din posturile dedicate acelei perioade „noptile erau zile, zilele erau duminici si ceasuri nu existau” Cam asta a fost si mare pacat ca nu pot folosi verbul „a fi” si la prezent, ca dracu ar mai avea timp de blogareala si filme pe netflix.

Dar ce-a fost, a fost si ce-a ramas, e ceea ce conteaza in momentul de fata. Asa ca, vorbind de pensie si pensionarul ei, eu am ajuns la o concluzie la care n-a ajuns nimeni, desi multi o aplica in mod instinctiv. Am convingerea ca viata ideala ar fi sa te nasti, sa copilaresti si sa te scolesti in socialism. Mai apoi sa muncesti in capitalism. Iar pensionarea s-o petreci din nou in socialism. Nu in socialism de tip canadez, ci unul de tip tropical, unde costurile sunt mult mai mici, caldura mult mai mare si banii strinsi in capitalism iti pot oferi o viata imbelsugata. 

Asa ca, desi urasc sistemul socialist c-o pasiune explicabila, trebuie sa recunosc ca e ideal pentru tineri si pensionarii capitalisti. Si de aceea cred, fara dorinta de-a o demonstra, ca migrarea in sensul descris ar trebui practicata de cei ce-si doresc o viata frumoasa si aventuroasa. Ca poti avea o viata frumoasa si daca o arzi numai in capitalism, nimic de zis, dar cu conditia sa te pensionezi multimilionar. Ca daca incepi cu dentisti si spitale, te cam urinezi pe milionul cu care ai ramas dupa o viata in cimpul muncii. Basca toate taxarile care se opresc numai dupa ce dai coltul. Pe cind daca-ti iei milionul si pensia si-o arzi printr-un socialism, pe undeva, te cam doare-n „Capitalul” lui Marx de cit costa patul de spital, pe noapte, in US. Stiu, exista asigurari, dar si alea tot din banii asiguratilor traiesc si daca e sa stai la mina lor, e jale. Veti spune, „dar care-i problema cu Republica Socialista Canadiana”? Pai este, ca in socialismul de tip capitalist al Canadei, preturile cresc continuu, taxele nu scad niciodata, pensia ramine aceeasi iar asistenta medicala e doar partial gratuita. Dintarul nu e acoperit si costa de te-ndoaie, motiv pentru care multi se duc sa-si repare fanoanele in Romania. Programarile la unele teste medicale pot dura si trei-patru lui. Adica poti muri linistit si fara diagnostic pina sa-ti vina rindul. Totusi, e foarte adevarat ca daca esti suficient de bonav incit sa necesiti internare rapida, totul merge ca pe roate. Adica esti cam piua-ntii la orice. Daca nu, faci coada pina-ti trece, intr-un fel sau altul. 

Si ar mai fi ceva. Majoritatea tarilor dezvoltate „beneficiaza” de cel putin trei luni de iarna. Canada „beneficiaza” de sase si alea de la -18C la -40C. Pe cind lumea a treia sta bine-merci la caldurica si frecangeala. Si va spun eu, frigul nu e bun prieten cu pensionarul. Berea, da.

Asa ca, parafrazindu-l pe tovarasul Lenin, „emigrati, emigrati, emigrati!” sau „imigrati, imigrati, imigrati!” depinde de unde privesti fenomenul. Dar la timpii potriviti (potriviti de mine), ca daca incurcati borcanele, nu va va fi nici moale si nici cald.