Nevoia de penibil

Ma trezesc ca huhurezii. Ma uit la ceas. Joaca Cirstea. Timpit de somn cobor la televizor. Ii dau drumu. Ecranu-mi arata numai picioare. Pe moment am crezut ca s-a bulit unealta. Dar nu. De vina erau „transperantele” care-mi acopereau ochii pe jumatate. Reusesc sa le ridic cit sa vad tot ecanul. Meciul incepuse si Cirstea juca de parca era #1 across the nations. Dar vai, excelenta-n tenis a tinut-o pina la 2-2, dupa care s-a mutat la nivelul gurii, orificiu pe care a-nceput sa se discute foarte animat cu antrenorul care n-avea nicio vina ca ea nu mai vedea fileul si nici limitele terenului. Basca faptul ca facea niste fete de parca mesteca algocalmin pe care il inghitea cu zeama de lamiie necoapta. Ca urmare a penibilului spectacol, mi-am tras ceva nervi in cap, i-am urat si ei una-alta si mi-am vazut de programul matinal. Cum inviorarea era deja facuta, am trecut la cafele si alte sporturi mult mai atragatoare.

Da, dar apoi a aparut, pe ecran, gazela. Nu stiu daca exista o fiinta mai delicata si mai suava in tenisul mondial. Dar ce sa vezi? Gratia si frumusetea-i de basm i-au fost eclipsate cu brutalitate de superba costumatie mulata pe curul cit un siloz abandonat si numai pe una din cele doua stalactite care-i strajuiesc „Pestera Muierii”. Femeia era grotesc de diafana. Basca lipitorile de deasupra ochilor care-i dau un aer intelectual de grota. Imi imaginez, asa in treacat, ca plateste multe pagube pe la hotelurile pe unde se aciueste. Ca ce oglinda poate rezista unei asemenea frumuseti, fara sa crape de oftica? Dar cum nu sunt vreun Tiriac sau vreun Nastase sa ma agat numai de splendorile ei fizice si fizionomice sau de data nasterii, ma voi referi si la costumatiile mulate in care se prezinta de cind s-au extins intrarile in teren ca sa poata si ea sa treaca. Ei bine, sunt de domeniul oribilului, penibilului si prostului gust. Ca daca ar avea corpul Mladenovicioaei, sa mor daca as scoate vreo soapta. Dar asa, cind ea e cit Sabalenka la patrat, cum dracu sa nu cad intr-un dezgust galopant? Si cind o vezi cum gifiie ca o locomotiva pe abur dupa fiecare minge, te-ncearca un sentiment tripolar. De sila si de mila si de teama sa nu dea coltu. Si stiti ce cred eu fara sa mi-o ceara careva? Cred ca don’soara executa aceste aparitii dezgustatoare in mod constient si ostentativ. Adicatelea: ‘stiu ca sunt penibila, dar ma doare in „siloz” de disconfortul vizual pe care vi-l produc. Va place, nu va place, haliti-o, eu sunt Serena si voi, nimeni!” Acum, c-o fi asa sau nu, nu bag mina-n foc, ca nu-s timpit, dar tinind cont ca n-am auzit pe nimeni sa-i aprecieze tinuta de balerina, tind sa cred ca sunt in concordanta cu realitatea.

Mai tirziu, in noapte, a aparut si Kyrgios ale carui iesiri in decor nu le mai apreciaza nici ciinii Dingo, oricit simt al umorului ar avea ei. Grecul sufera de-o infatuare extrema care-l impiedica sa renunte la penibil. Ca daca ar juca cu gindul la tenis, nu la mistocareala, asta ar putea ajunge #1 cu talentul care zace-n el. Dar el prefera circul si probabil ca va ramine un circar cu dese incursiuni in penibil.

Aceasta dorinta de penibil, chiar daca nu ne lovim de ea zilnic, reprezinta o permanenta in toate cercurile VIP din lume. Si nu e vorba doar de extravaganta, desi de la extravaganta la penibil e doar un pas pe care multe vip-uri il fac absolut constient, ci de o goana nebuna dupa falsitate, teribil si penibil. Pe linga atitudini si costumatii mai sunt operatiile estetice, botox-ul, silicoanele si infometarea benevola. Toate fiind la mare pretuire chiar daca rezultatele sunt in multe cazuri oribile, penibile si periculoase. Cele mai notorii exemple, dar nu singurele, fiind Donatella Versace, Michael Jackson si unele prezentatoare de moda.