Maradona a murit. A murit c-asa a vrut el, nu ca s-ar fi petrecut vreun eveniment neprevazut. Butoiasul plin de cocaina si bautura a explodat. Cu toate astea lumea il plinge de sa le iasa ochii din cap ca la melci. Oare plinge omul sau fotbalistul? Oare plinge drogatul si betivul sau geniul unui sport indragit de intreaga lume? Oare plinge prietenul marilor dictatori comunisti sau pe cel ce ne-a umplut de admiratie cu vrajitoriile lui? Greu de spus.
Dar ce e foarte usor de spus, e ca Maradona a intrat in istoria fotbalului ca unul dintre cei mai talentati jucatori pe care i-a avut Planeta. Si asta cu toate ca nu a atins recordurile unui Ronaldo sau Messi. Si atunci cum si de ce? Poate pentru ca el e singurul care a atins un record greu de imaginat si realizat in ziua de azi.
Parerea mea, neimpartasita deocamdata, e ca Maradona a reusit de unul singur sa faca din rahat bici, ceea ce nu e cazul celorlalti care joaca la cele mai bogate si mai tari echipe ale lumii. Maradona a jucat 7 ani la Napoli. O echipa infiintata in 1926 si care pina sa-l achizitioneze, cistigase fix canci. Sau aproape canci, intrucit in ’62 reusisera sa cistige Cupa Italiei. Dar nimic mai mult. Cu alte cuvinte, un fel de Foresta Falticeni. Uite, insa, ca in anii ’80 reusesc sa puna mina pe El Pipe D’oro sau Diego Armando Maradona. Cum de-a reusit anonima Napoli si nu vreo mare putere fotbalistica, nu stiu. O fi fost si mina Mafiei, ca din cit se stie, sunt foarte convingatori cind vor sa fie.
Dar ce stiu e ca datorita acestui pitic atomic, Napoli a cistigat de doua ori Il Scudetto, Campionatul Italiei si o data Cupa UEFA, ceea ce era de neimaginat pina atunci si de atunci incoace. Pentru ca dupa plecarea lui Maradona au cazut iar in anonimat si chiar in Liga a doua. E adevarat ca in ultimii ani au mai luat vreo doua-trei Cope D’Italia, dar nimic comparabil cu gloria anilor ’80. Asta e si motivul pentru care Napoli a retras tricoul cu numarul 10 ca fiind doar a lui Maradona, eroul acelui oras din sudul Italiei.
Deci, faptul ca Napoli si Argentina, cu care a cistigat un Campionat Mondial in ’86, il pling, e absolut firesc, dar cum de intreaga lume e rapusa de durere? Poate, doar poate pentru ca era o figura extrem de polulara, asta pe linga talentul incontestabil. Poate pentru ca a fost considerat un om al multimii, nu un aristocrat ca talentele de astazi. Poate pentru ca a fost un fel de Printesa Diana in varianta fotbalistica. Sau poate pentru ca n-a alergat dupa faima. Faima a alergat dupa el. Si poate, ca in cazul multor artisti de renume, ce ramine nu e ce si-au facut lor, ci ce ne-au oferit noua.
Cert e ca Maradona a disparut si lumea intreaga il plinge.
R.I.P.
VatiClanul Papal 
Eu sunt convinsă că asta a fost şi este: cum era el. Părea „de-al nostru”, oamenii îl simţeau ca fiind ca ei deşi ştiau că nu vor atinge niciodată performanţele lui. Da, ai punctat perfect.
ApreciazăApreciază
Si am mai completat cu „Si poate, ca in cazul multor artisti de renume, ce ramine nu e ce si-au facut lor, ci ce ne-au oferit noua.”
ApreciazăApreciază
Exact! Am citit că a zis sau a scris Guardiola în mesajul despre el că „Puţin contează ce ai făcut cu viaţa ta, Diego, ceea ce contează e ceea ce ai făcut pentru vieţile noastre”. Deci cam aşa e. Când felul în care aleg să-şi trăiască viaţa nu afectează alte vieţi, cred că ce-au făcut sau au lăsat în urmă ar trebui să conteze. Acum vorbind la modul general, că ai zis despre artişti.
ApreciazăApreciază
Da, eu am auzit la un post de tv argentinian, ca de cind mi-am luat box-ul asta, prind si rata de Alexandria, spunind ceva in sensul ca era iubit si pentru ca era vocal impotriva elitelor, altfel spus, era perceput ca unul din cei multi, desi elitele comuniste le accepta si chiar aprecia, gen Che Guevara, Castro, Chavez si alte lepadaturi din aceeasi speta. De aici mi-a venit ce mi-a venit. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană