Vai de mine, ce orori vezi si auzi in clipurile astea! Pe vremea mea erau perfect normale, ca asa si sunt. Dar acum, acum cind trebuie sa gindesti 15 minute inaintea de-a deschide gura, acum cind sa complimentez un barbat e OK, dar e caz de puscarie daca complimentata e femeie, acum zic, totul s-a intors cu curu-n sus. Si stiti foarte bine cine sta de 7 ori pe zi in pozitia asta.
In loc sa-i civilizam pe altii, am ales sa ne abrutizam noi. Ca daca o doamna te reclama ca te-ai uitat la ea si din privirea ta ea a inteles ca i-ai trage-o, ramii fara serviciu sau te alegi cu vreo amenda. Asa ca va dati seama daca e s-o pui, ca astia din clip, sau sa croncanesti ca-n versurile bucatii (bucatii melodice, ca sa nu fiu acuzat de alte prapastii) cam ce nenorociri ti se pot intimpla.
Asa ca, in sfirsit, moralitatea a ajuns la apogeu. Acum nu mai poti complimenta sau atinge. Acum e suficient sa ai suficienti bani, un Bentley si un apartament la lac. Caz in care tu vei fi ala hartuit sexual si nu de putine ori sau de putine doamne.
Si asta e considerata „evolutia moralitatii”. Of, of, of ca bine mai era inaintea acestei „evolutii”! Era exact ca-n clipul de mai sus si ca-n versurile bucatii (stiti care).
VatiClanul Papal 
Pentru că e delicat subiectul şi n-aş vrea să fiu înţeleasă greşit şi acuzată de alte fete sau doamne că aş fi bărbat sub acoperire sau, şi mai rău, că aş contribui prin părerea mea la răul mare care înseamnă abuzul, prefer să las în loc de părerea mea o scurtă poveste. Reală. Să fim bine înţeleşi (na, că nu mă pot abţine) una e mitocănia, hărţuirea, abuzul de orice fel, şi alta e un compliment. Atât mă duce pe mine mintea, asta spun, îmi asum. Vreau să văd o femeie care nu s-ar simţi bine când i se face un compliment. Fără să însemne că în secunda doi e cu ăla-n pat sau sub birou, desigur. A accepta un compliment nu e sinonim, sau n-ar trebuie să fie, cu a accepta invitaţia în sensul ăsta, mai ales când nici măcar nu există invitaţie.
Gataaa, zic povestea:
Acum vreo 20 de ani, o doamnă, colegă cu mama, profesoară, o nebună şi-o scumpă, ziua ei de naştere, 50 de ani. Intră nervoasă-n cancelarie, trânteşte uşa şi începe cu fir-ar ea să fie de viaţă, aşa ceva nu se poate. Ce ai, dragă? Tu, fetelor, mi s-a prăbuşit universul. Azi e ziua mea, m-am îmbrăcat şi eu cu cele mai mişto haine, mi-am luat fusta aia de nunţi şi am ocolit pe drum special să trec pe lângă blocul x (era în construcţie, cu schele pe el) şi nici măcar un muncitor nu m-a fluierat. Tu, fetelor, asta-i de rău, vă zic eu, înseamnă că-i gata, sunt babă.
Şi end of story. Se înţelege de aici mai mult decât aş putea eu să exprim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuto sunt pentru hartuiala liber consimtita. Si sunt impotriva a tot ce e unilateral acceptat, intr-o relatie sau in incercarea de-a avea o relatie. Sper ca mi-am clarificat pozitia.
Intimplarea pe care ai povestit-o cred ca am mai auzit-o pe undeva si sunt convins ca sentimentul respectiv e real si sa stii ca nu apare doar la doamne, desi oarecum modificat 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană