Pe afara poua zdravan,
Tuna-ntruna si-i urit,
E un timp sa-ti numeri banii,
Sa bei mult si sa faci fut.
Da’ eu, smecher de Berceni,
Am pus-o si de-o raceala
Si de-aceea scriu la versuri,
In pat si in miez de vara.
M-as fi dus eu la Maneciu,
La tuici si la masa-aleasa,
Dar cum spune si poetul:
„Rana din pulpa nu ma lasa”
Asa ca stau in pat pe sapte,
Privind absent tavanul gol,
Bind tot ceaiuri dupa ceaiuri
Si mult paracetamol.
Urita mi-e mie raceala,
Si rau mai este sa bolesti,
Fie ca esti la Toronto,
Fie aici, in Bucuresti.
Imaginea i-am furat-o lui google
VatiClanul Papal 
Sanatate maxima!
ApreciazăApreciază
Multumesc, coane. Sa fie la toata lumea!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu de ce, dar văd că îmi arată pe sărite postările tale, pe asta nu am văzut-o. Cum am ajuns târziu pentru versuri, vreau să cred că e târziu şi pentru „leacuri”. Adică sper că deja ţi-a trecut. Sănătate multă, multă!
ApreciazăApreciază
Mi-a mai trecut, multumesc, ca m-am unflat cu tot felul de leacuri.
In privinta posturilor n-am nici cea mai mica idee si nici nu incerc sa aflu care-i cauza. Asta e, cu asta defilez. 😆
ApreciazăApreciază
Lasă aşa, vorba aia, nu sunaţi ies eu. Deci intru eu din când în când şi văd dacă e ceva nou ce nu a apărut în reader 😀
ApreciazăApreciază
🙂 p-asta cu sunatul n-o stiam si e misto.
Nu ma ocup din nepricepere si lene, nimic altceva 😆
ApreciazăApreciază
Nu o ştiai că tu nu faci economie. Era vorba de un anunţ pus pe sonerie: „nu sunaţi, ies eu din când în când”. 😀
ApreciazăApreciază
😆 mortala!
ApreciazăApreciază