Marea hoinareala (4)

Bun, trecem la vizite si dupa cum spuneam, le-am executat in Spania. In primul rind Sevilla. Sevilla e superba daca te-nvirti prin centrul vechi. Are si un riu cu un nume imposibil, Guadalquivir si multe puncte de atractie. Ciuprecile, Setas de Sevilla despre care am vorbit deja, sunt doar unul dintre ele si de data recenta. Spun asta pentru ca restul atractiilor turistice sunt in general monumente istorice, multe avind origini maure.

Alameda de Hercules, o piata mai mult lunga decit lata, strajuita la capete de cite doua coloane romane in virful carora troneaza statuile lui Hercules, Julius Caesar si doi lei reprezentind Seville si Spain. Numai doua dintre coloane sunt autentic romane, sterpelite de la un templu. Restul sunt create ulterior, ca de altfel si statuile. Piata asta are o istorie interesanta. Initial, prin secolul XVI, a fost conceputa ca un fel de promenada pentru cei din inalta societate seviliana. Apoi, dupa razboiul civil, a devenit centrul prostitutiei, al drogurilor si al mujicilor. Se spune ca existau peste 30 de bordeluri. Adica fut la foc continuu. Un fel de poligon de trageri. Restaurarea pietei si revenirea la normalitate s-a intimplat dupa anul 2000. Acum sunt o gramada de restaurante, baruri si discoteci, unele adjudecate si de fratii nosti LGBT-isti. Personal nu i-am vazut, dar asa ni s-a spus. In orice caz, piata e plina de viata la orice ora din zi si pina tirziu in noapte.

Prima poza-i apartine lui Google, ca n-aveam drona la mine. Si n-o aveam pentru ca nici nu am.

Alt punct de interes e Plaza de Espana. Un semicerc marginit de un palat pe partea curbata si de Parcul Maria Luisa in partea opusa. Piata e prevazuta, de jur-imprejur, cu un canal „navigabil” doar de barcute iar in centrul ei i-au tras  si o fintina arteziana. Dar ce m-a impresionat mai mult si mai mult ar fi podurile si decoratiile ceramice, viu colorate. De fapt decoratiunile ceramice sunt pe toate zidurile. Pina si bisericile au incorporate in peretii exteriori ai intrarilor astfel de ceramice pictate cu teme religioase.

SONY DSC

Apoi ar fi Real Alcazar de Sevilla. Alcazar insemnind palat, in araba, asa ca Andalusia are mai multe alcazare, asta fiind unul dintre ele. Construit de mauri, palatul, ca mai toate cladirile, inclusiv hotelul in care am stat, abunda de curti interioare. Palatul are, bineinteles, si un parc cu portocali, lamii si bazine cu apa. Un parc impartit in doua de un pasaj. Ei bine, cind am trecut prin acel pasaj, mirosul portocalilor te nauceste. Te nauceste de placere. Si ni s-a spus ca in martie-aprilie cind infloresc toti portocalii in Sevilla, e o nebunie.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

O alta curiozitate, ar fi ca porocalele astea, care au fost aduse de arabi, acum 8 secole, si care atirna prin tot orasul, nu se maninca, fiind amare, dar sunt exportate la englezi care fac din ele renumita marmelada.

O parte a parcului e conceputa in stil maur, cealalta in stil englezesc. Palatul nu e mai tare ca altele, dar dantelaria maura si decoratiile din ceramica colorata sunt intr-adevar superbe. La mauri simbolismul se pare ca era piatra de capatii a decoratiunilor interioare. Totul, pina la cel mai mic amanunt are o semnificatie legata de califul la putere, de Quran, Allah si cam atit, ca bag sama astia n-o au cu miile de sfinti si sfintisori, cum o are crestinatatea.

Si as mai adauga ca pina la excursia asta nu i-am apreciat pe arabi si arabismele lor de data recenta, dar in ce-i priveste pe cei de atunci, numai de bine. Aveau o civilizatie atit de avansata ca mi-e greu sa le inteleg declinul. Ce inginerie, ce palate, ce apeducte, ce decoratii, ce gindire, ce viziune si o surprinzatoare toleranta fata de celelalte religii monoteiste! Am ramas inmarmurit. Pe bune!

Trecem la Catedral de Sevilla. Nu stiu citi din voi au avut ocazia sa viziteze Sf Petru din Vatican. Ei bine, Catedral de Sevilla o concureaza. In ce? In sfidare. E de neinchipuit ce bogatii ascunde aceasta catedrala impreuna cu El Divino Salvador, alta catedrala care vine la pachet cu asta, ma refer la biletele de intrare. Cind vezi in ce bogatie traiesc „slujitorii Domnului” pe spinarea credinciosilor, ti se face lehamite. Si nu spun ca ce am vazut nu e superb si nu m-a impresionat, dar trebuie sa faci abstractie de pretul platit de amaritii cotizanti pentru a te bucura de opulenta si magnitudinea acestor edificii pe care mi-e greu sa le numesc, de cult. Poate doar de cult al personalitatii. Oricum ar fi, merita vazute. De fapt, daca stau sa reflectez, in Sevilla e cam strada si biserica. Nu cred ca exista un oras in lume cu mai multe biserici. Chiar am sa caut sa vad cite sunt la numar. Iar strazile, in marea lor  majoritate, au nume cu tenta religioasa. OK, am aflat, sunt 115 biserici in Sevilla. Nebunie curata!

Plaza de toros. Nu stiu daca se stie dar in Andalusia coridele sunt inca legale. Intre aprilie si septembrie marile arene andaluze gazduiesc aceste spectacole care sunt si televizate. Nu sunt pentru, nu sunt contra, dar nici nu ma dau in vint dupa un astfel de spectacol, in care un bou rapune un taur. Personal n-o consider nici arta, nici sport. Poate circ.

Si cred ca ma voi opri aici cu Sevilla, desi mai sunt multe de spus si aratat, dar nu vreau s-o lungesc la nesfirsit. Mai spun doar ca strazile Calle San Eloy, Calle O’Donnell si Calle Sierpes sunt pline de magazine, de la foarte ieftine la scumpe. Foarte scumpe n-am vazut. Iar daca le vizitati, incercati si cofetaria La Campana. Pam, pam!