À la recherche de la vérité perdue

Hai ca l-am parafrazat pe Proust cum nu si-ar fi imaginat vreodata!

Dar mai intii, un „La Multi Ani!” Romaniei. Romanilor nu le mai urez, ca le-am mai urat si dupa cum se vede, s-a ales praful de urarea mea, chiar daca fusese cit se poate de sincera. Cit despre Basarabia, am tot vorbit, dar se pare ca Basarabia nu ne mai vrea, desi au avut si inca mai au presedinti romani. Dar, dupa parerea mea, Rep. Moldova traieste o independenta aproximativa altfel spus, nu-i chiar de capul ei. Totusi, presupunind prin absurd c-ar fi total indendenti, cu ce i-ar atrage o noua unire, cind o noua unire ar putea insemna un nou abandon in bratele vreunui vecin dornic de-o trufanda?

Dar se apropie Craciunul si odata cu el, intrebarea care macina omenirea de la aparitia Juniorului celest si pina-n zilele noastre. A fost pe bune sau la misto? Cred ca asta-i intrebarea care l-a inspirat si pe Hamlet, inspirat fiind, la rindul lui, de Shakespeare. Si pentru ca n-am reusit pina acum sa obtin un raspuns logic, am decis sa aflu adevarul de capul meu.

Problema e ca nu stiam cum s-o fac si in youtube chiar n-am incredere. Iata clipul si sa nu credeti ca sunt bilbiit sau amezic. Stiu ca l-am mai pus, dar era incomplet si putea provoca erori grave in interpretarea adevarului istoric. Basca ca nu se pupa nici cu Biblia. MmmmDa!

Asa ca am apelat la un amic in care am incredere toatala. E adevarat ca el e mai latin de bastina si poate de aceea are o minte mai sharp decit Gillette Mach3 Turbo Razor. Dar cum amicul mi-a dat un raspuns complex ” In vino veritas, in aqua sanitas” si cum pe mine ma interesa doar partea cu adevarul, am dat fuga la LCBO-ul din vecinatate, de unde m-am intors cu doua fiole de Bourgogne, ca in fond si frantuzii sunt latini.

Iar acum, dupa doua pahare, pot spune c-am inceput sa privesc lucrurile cu mai multa ingaduinta si mai putina claritate. Cred insa ca va trebui sa termin sticla pentru a putea descoperi adevarul, chiar daca e in dezacord total cu convingerile mele in stare constienta.

Dar fara doar si poate, sfatul amicului a fost nepretuit si plin de-ntelepciune. Asta mi-a adus aminte de-o reclama la Master Card, „knowing someone’s got your back: priceless” Si intentionam sa-i multumesc, dar n-a fost chip sa dau de el. Banuiesc c-a uitat sa plateasca serviciul Orange in ultimii mii de ani, asa ca a ramas cam rupt de lume.

Si uite-asa am continuat sa caut acel adevar iluzoriu, dar cind eram la un pahar distanta de-al afla, am adormit. Oare o fi avind rost s-o iau da capo, acum ca sunt sobru?