Priveste-ma-n versuri! (63)

« Cod rosu

Dintr-una-ntr-alta, dar totusi intr-una »

Priveste-ma-n versuri! (63)

iulie 11, 2018 de papagigli

De cind sunt pe lumea asta,

Carne-i tot ce mi-am dorit,

Si-am ajuns, abea acuma,

Sa-mi dau seama ca-s timpit.

Dar de astazi, privind poza,

Si-al ei simbolism carnal,

O las dracului de carne,

Trec la regnul vegetal.

***

Publicat în lirica papala | Etichetat funny, legume, simbolism | 12 comentarii

12 răspunsuri

pe iulie 11, 2018 la 9:41 am | Răspunde anacondele

Poza asta, băi băiete,
Nu pe-oricine converteşte;
Fetelor nu le zâmbeşte.
Numai dac-ai… castravete
O să-ţi lase gura apă.
Altfel, nţ, niciodată!

ApreciazăApreciază
- pe iulie 11, 2018 la 12:46 pm | Răspunde papagigli
  
  Stiu ce spui si-ti dau dreptate,
  Dar nu stiu daca-i la moda,
  Multe-ar spune: „iar leguma?
  Vrem piton, chiar anaconda” 😆
  
  ApreciazăApreciat de 1 persoană
pe iulie 12, 2018 la 2:35 am | Răspunde Poteci de dor

E gustoasă şi leguma
dacă e asezonată
cu o pulpă, cu o coastă,
muşchiuleţ şi-un pic de ceafă.
Dar, cum zice anaconde,
şi eu sunt discriminată
cu o poză ‘nteligentă
dar nu mie adresată.
Că eu, deşi nu-i prea bine,
prefer nişte maioneză
şi o ceapă aruncată
în salata „vineţie”.
Chiar şi-n „logica” engleză
i-un egg în morfologie
Deci? Că îs cam încurcată,
Unde-i oul?
Nu se ştie.

ApreciazăApreciază
- pe iulie 12, 2018 la 7:19 am | Răspunde papagigli
  
  Discriminare? Cui ii pasă?
  Poza nu-i de luat acasă.
  Trebui’ doar sa o descrieti
  Că te-asigur, nu-i de papă,
  Asa cum vrea anaconde,
  Sa-ti produca-n gura, apă. 😉
  
  ApreciazăApreciat de 1 persoană
pe iulie 12, 2018 la 3:12 pm | Răspunde Elena

Apel la Imaginație

Facem apel la imaginație
Și ne gândim la o altã viață
Abia nãscuți, mami ne ține-n brațe
Ne hrănește și ne-nvațã
Trăind închiși într-o coteațã

Niște ființe mari, ciudate
Ți-aruncă resturi și te- adapă
Și când sã sugi din al ei sân
De mamă te desparte, dându-ți fân
Iar laptele ei se scurge-n altã parte.

Mai crești un pic închis în colivie
Ca Hansel și Gretel îndopat și în sclavie
Te fac să crești într-o zi cât…într-o mie
Te uiți prin gratii la mama ta și-o vezi că-i vie
Până într-o zi din fragedă pruncie …

Când legat ești dus într-un loc sângeriu
Și teama te’nvăluie simțind că nu vei ieși viu
Din ghearele unor ființe ciudate și reci
Ce țipãtul de disperare îl aud dar nu ți-l înțeleg
Cu ochii mari simți moartea cum te-nvãluie….Cazi bleg.

Dreptul la viață îți este luat și nu îți aparții.
Deși simți durere, ai animă și sânge
O inimă în piept îți bate și se frânge
Viața ți-e furată, degeaba te simți viu
Nu te iubesc așa cum mulți descriu
Ești doar un trup ce nu mai ajunge’n sicriu
Ci tradițional în farfurii vei zace în martiriu

Disclamer: Versuri de amator, scrise la repezeală. 🙂

ApreciazăApreciază
- pe iulie 12, 2018 la 5:01 pm | Răspunde papagigli
  
  Eleno, draga mea
  Poza-i doar o vrajeala.
  Nu merita, ti-o jur,
  Atita oboseala.
  
  De fapt ca sa fiu sincer,
  Cum bine stii ca sunt,
  Eu inca n-am prins spilul, desi
  Citit-am rind cu rind.
  
  Bag sama ca apelul
  Ce l-ai facut din start,
  Nu prea si-a atins tinta,
  Ca nu m-a ajutat. 😉
  
  ApreciazăApreciază
pe iulie 12, 2018 la 3:50 pm | Răspunde Elena

Eu dacă aș fi în locul unui carnivor, aș merge 1 zi la un restaurant raw-vegan. The best! Unul care promoveazã un stil de viațã vegan și aș testa deliciile acelui restaurant. 1-3 zile. Dacă aș considera că sunt ok, aș învãța sã gãtesc așa. Dar unii nici măcar nu încearcã și se înfricoșeazã cu gândul la salate și la borșul de fasole sau de sfeclã.

ApreciazăApreciază
- pe iulie 12, 2018 la 5:04 pm | Răspunde papagigli
  
  Elena, despre vegan
  Putem vorbi, ce-i drept,
  Dar poza este porno
  Sau un sex mai inept. 😛
  
  ApreciazăApreciază
  - pe iulie 12, 2018 la 5:51 pm | Răspunde Elena
    
    Dacă-ți vine să crezi, mie la poză mi-a apărut error și nu am văzut-o. Cred că s-a rușinat telefonul.
    
    ApreciazăApreciază
    - pe iulie 12, 2018 la 7:35 pm | Răspunde papagigli
      
      Nu-i nimic, se poate intimpla oricui.
      
      ApreciazăApreciază
  - pe iulie 12, 2018 la 6:05 pm | Răspunde Elena
    
    Dar poezia și comentariile. Scuze. Sunt oarbă.
    Oricum, apelul trebuia să te facă sã te gândești la viața tristă a animalului sacrificat pentru carne, cum ar fi ca niștr ființe peste noi să ne trateze așa cum le tratăm noi?
    Cum ziceai tu – payback. Același tip de pedeapsã pentru ce le facem noi animalelor.
    
    ApreciazăApreciază
    - pe iulie 12, 2018 la 7:34 pm | Răspunde papagigli
      
      Pai si natura da in noi de cite ori are ocazia si nu pe rind, ci cu gramada. Asta e, pestele cel mare il haleste pe cel mic. Necesitatea nu e o rusine si nici pacat. 😉 Mai mult decit atit, in natura exista un echilibru la care contribuim si noi, nu doar animalele, pasarile, repti;e;e si plantele carnivore. 😉
      
      ApreciazăApreciază