Opinii SEXagenare

Astazi, in prima zi de „fuck that job!” am decis sa vorbesc despre penis. Dar penis cu „t” ca mai sunt domnisoare care ne citesc si n-ar fi moral sa le zboare pulile-n stoluri prin fata ochilor, asa cum zboara tiganii spre Canada, ca sa-si ia limba-n gura cu Trudeau.

De ce tenis? Pentru ca, fara falsa modestie, va voi spune ca am jucat si eu tenis de performanta. E adevarat ca am jucat numai doua luni si doar la perete, pentru ca venea examenul de admitere in liceu si oricum ma cam plictisisem de peretii Tenis Clubului de linga Opera Romana. Dar consider ca a fost o performanta sa ma masturbez, caci cam asa se poate numi ceea ce faceam, pentru doua luni incheiate pe z-gura ma-sii.

Si inca ceva inainte de-a incepe, am observat cu oarecare parere de rau ca daca nu mai ai 6o de ani, in mod sigur ai 61, in niciun caz 59. Asta e si motivul pentru care opiniile sunt SEXagenare. E foarte adevarat ca exemplul dat nu ma vizeaza pe mine, eu trecind pragul respectiv acum trei anisori.

E si cum imi savuram eu cafeaua, citind presa romana online, numai ce vad ca Halepa se joaca de-a tenisul cu una, Riske. Si atunci am dat buzna la rusi pe site-uri sa vaz ce-a mai ramas din meci. Si uite asa am dat peste setul 3, caruia i se mai spune si decisiv. Bai, eu va spun, am o mare admiratie pentru Halepa asta. Chiar daca face parte din neamul lui Becali si Hagi, si chiar daca-mi maninca nervii de multe ori, eu o admir sincer. Ba mai mult, daca ar ajuta-o si psihicul, cred ca ar face ravagii. Dar na, si eu daca as avea o elice-n cur as fi barca cu motor. In fine, se vede ca fata munceste enorm si ca e foarte ambitioasa, cu toate ca are handicapul asta de ordin psihic. Ca sa ajungi prima-n lume si sa te si mentii atita timp, nu-i la indemina oricui. Ca daca ar fi, probabil ca si eu as putea face parte din elita tenisului. In cazul meu, cu „p”.

Unii imbecili pretind ca e tare-n racheta numai cind joaca cu „miini moarte”. Pai da, o fi, dar pina sa joace cu ele, a jucat numai cu campioane, ea fiind „mina moarta” la vremea respectiva, si uite c-a ajuns prima-n lume. Asta n-o mai ia nimeni in calcul? Ca n-a cistigat vreun mare turneu, e adevarat si pacat, dar nu pentru ca n-ar fi meritat, ci din cauza caracterului ei coleric care se pare ca e greu, spre imposibil, de controlat si domolit. De fapt nici nu stiu cum dracu lucreaza caracterul asta la Halep, ca daca nu-i iese jocul, devine colerica, dupa care cade-ntr-o apatie limfatica si dusa e.  A propos, asta-i vreo trasatura specifica machedonilor, ca din citi cunosc, cam toti o iau razna-n balarii cind li se pune pata? Basca ca li se pune din te miri ce.

Si ca tot i-am adus indiscutie, zic sa comentez si iesirea-n decor a lui Hagi. Adica inteleg ca fiecare cioara are impresia ca puiul ei e privighetoare, dar sa sari ca toapa in presa si pe ecrane cu „daca nu-l selectionati pe fiu-meu sunteti niste profani si incapabili” mi se pare mizerabil. Ba mai mult, ca sa dreaga busuiocul, dupa ce i se da o replica civilizata, apare din nou intrebindu-se cum de tocmai el, somitatea in materie de oratorie si conduita civilizata, trebuie sa-si ceara scuze? Si pentru ce? Pentru ca a … fotbal, a … academie, a … titluri, a … Mondial, a … Viitorul, pentru ele sa-si ceara scuze? „Pai nu, bai bolovane, ca scuzele se refereau la iesirea ta de tata idiot, nu de fotbalist si patron de academie fotbaliatoare. Chiar e greu sa pricepi sau e mai comod sa faci pe prostul si sa te-mpaunezi cu realizarile pe tarim sportiv? Nu pentru Hagi, marele fotbalist, trebuia sa-ti ceri iertare, ci pentru Hagi ala infatuatul, penibilul si dobitocul. Pentru ala trebuia sa-ti ceri scuze” Dar na, in general, poti cere celor care au de unde sa dea, nu celor care duc lipsa.

Dar facind abstractie de iesirile-n decor ale acestor machedoni, talentul, puterea de munca si dorinta de afirmare nu le-o poate contesta nimeni. Adica de putut, vad ca pot, dar n-ar avea nici dreptul, nici argumentele si nici tinuta morala s-o faca.

Hm! Se pare ca prima zi de „stress free” nu decurge chiar rau, ba dimpotriva.