Asa cum s-a anuntat in intreaga lume, in Toronto a avut loc un atentat. Ca-l numim terorist sau nu, e doar o problema de semantica sau de ordin politic. Dar spre deosebire de jihadisti, in cazul de fata e vorba de-o dejectie umana, de o cu totul alta natura, care a ucis 10 si ranit alti 15 inocenti pentru ca nu-l placeau pe el femeile. Si nu glumesc.
De fapt nu e singura dejectie umana care se deda la astfel de acte monstruoase. Un alt „inaintasi” de-al lui, dar mai la sud si mai prin 2014, a pus-o in acelasi fel si pentru aceleasi motive. De fapt, ieri am auzit pentru prima data ca aceste fecale ale umanitatii si-au format o organizatie online. Nu le dau numele pentru ca din punctul meu de vedere nu pot avea nici nume si nici statut. Sunt niste scursuri si cam atit. Ca exista, e regretabil, dar as avea de facut o observatie care mi se pare interesanta. Armeanul asta, dupa nume, ca si celelalte animale de teapa lui, cind e lovit in amor, omoara. Dar pina acum, a auzit cineva de vreo femeie care sa procedeze la fel intr-o situatie similara? Eu n-am auzit. Femeile, in general, se sinucid, ceea ce mi se pare civilizat. Barbatii, in schimb, simt nevoia sa se razbune pe societate si pornesc la vinatoare de nevinovati. De ce adica nu-si iau viata, daca o considera inutila si-o simt respinsa de celelalte vieti? De ce nu se intreaba ce-i wrong cu ei, nu cu ceilalti?
Dar in fine, banuiesc ca e imposibil de inteles un act de o asemenea gravitate si o minte deraiata. Poate doar daca esti la fel de nenorocit sau de monstru.
Dar acum ca l-au prins, intreg si, din pacate, nevatamat, intra in actiune societatea care l-a rejectat si care va fi obligata sa-l suporte. Pentru ca, vedeti voi, animalul are drepturi. Personal ii recunosc doar dreptul de-a muri, altele imi scapa, oricit mi-as opinti mintea. De ce n-a fost executat in strada cind i-a infruntat pe politisti, cerindu-le sa-l impuste? Pai pentru ca nu era inarmat, decit cu un portofel sau cutit sau pix sau dracu sa-l ia, si acei politisti care i-ar fi tras-o, ar fi fost „exmatriculati” si poate chiar bagati la racoare pentru exces de forta. Ca acum asta se numeste justitie. Criminalul odios are drepturi. Dar ce se intimpla cu drepturile celor asasinati? Dar cu drepturile familiilor lor? Dar cu drepturile societatii? Alea de ce nu intra-n discutie? De ce e obligata societatea sa-l finanteze pina la adinci batrineti? De ce nu-i suporta cheltuielile senatorii, judecatorii si celelalte cozi de topor care dau legi si iau decizii? Daca refuza sa execute un astfel de monstru, de ce nu-l finanteaza ei, din propriul buzunar. Si pentru ca tot divagam, as spune ca sunt 100% convins ca daca ar trebui ca ei sa scoata bani, asta ar fi executat inainte de apusul soarelui. Dar nu, ei numai decid, in intelepciunea lor de melci, ca familiile indoliate sa-l suporte pe criminalul care de fapt le-a indoliat.
Se spune ca nu-i uman sa condamnam la moarte. Dar e uman sa condamnam nevinovati in a sustine criminalul? In asta consta umanitatea. E uman sa lasam nepedepsit un inuman care a curmat cu de la sine putere alte 10 vieti?
Unii spun ca puscaria il va reabilita si reintegra in societate. Poate, nu contest, desi nu cred, dar chiar asa fiind, cum ramine cu cele 10 vieti? Pentru ca daca pe criminal il bagam in training si recuperare, s-ar chema ca societatea este cea pedepsita, nu numai financiar, dar si moral si si legal pentru disparitia celor 10 vieti.
Asadar, el comite crime impotriva umanitatii si umanitatea e cea pedepsita prin lege. Si atunci, ma intreb si nu sunt singurul, nu e oare firesc ca justitia sa se numeasca „Injustitia”? Mi se pare doar mie sau asta-i titulatura care ar reflecta realitatea in mod fidel?
VatiClanul Papal 
E clar că, aşa cum ai şi spus, numai o minte dereglată poate face aşa ceva. Dar mi-e teamă că va fi cu „lipsă de discernământ”. Nu ştiu dacă pot înţelege treaba asta vreodată.
Eu ştiu ce spui tu dar dacă s-ar aplica pedeapsa cu moartea, de unde şi până unde s-a întinde? Cum s-ar decide şi în funcţie de ce cine moare?
Nu spun, tu ai dreptate, e de neconceput ca un om ca ăsta să fie „sponsorizat” de societate. Dar cum vezi lucrurile pe mai departe?
ApreciazăApreciază
Dupa cum spuneam, parerea mea e ca, in cazuri de genul asta, codul penal e conceput sa recupereze, nu sa pedepseasca. Drepturile omului sunt interpretabile, si cum de ele se bucura doar cei in viata, criminalii sunt principalii beneficiari. Cei ucisi nemaifiind oameni, ci doar niste stirvuri, sunt lipsiti de vreun drept legal sau uman. Dar fapta ramine si in loc sa fie judecata fapta pe baza careia se va pronunta pedeapsa sau sentinta, astia se pierd in dispute despre drepturile criminalului, care nu mai poate fi considerat om, din punctul meu de vedere, decit poate doar ca aspect. Asa ca, pentru a-ti raspunde la intrebare, as spune ca o crima cu premeditare, dovedita, ar trebui pedepsita prin executie. Sau infectarea in mod constient cu HIV sau orice alta boala transmisibila si incurabila, ar trebui tratata in acelasi mod. Evident ca sunt si alte cazuri, dar acum il discutam pe asta de ieri.
ApreciazăApreciază
Am văzut acum două seri un documentar din seria „Condamnaţi la moarte”. Un tip aflat la volanul unei maşini, viteză mare, nu opreşte la semnalul unor poliţişti şi o ia la goană. Poliţia după el, nebunie.
Un poliţist aruncă bandă din aia cu cuie sau ştii tu ce vreau să zic, reuşeşte să o evite, mai încolo un altul încearcă să mai arunce una, ăsta încearcă să o evite, pierde controlul, loveşte poliţisul şi poliţistul moare.
În închisoare ăsta cere insistent să fie eutanasiat, avocatul, familia and co. insistă să-l facă să se răzgândească. Şi judecătorul, o femeie, spunea cam aşa (în mare zic): nu era urmărit cu un scop, n-a făcut nimic, doar că n-a oprit la semnalul poliţiştilor. El fugea de poliţie când l-a omorât pe poliţist. Asta îl face criminal? Nu cred că el şi-a zis ia uite un poliţist, hai să îl omor, cred că a fost accident. Asta îl face condamnabil la moarte? Poate că nu. Pe de altă parte, poliţistul îşi făcea meseria. Dacă el nu ar fi fugit şi nu ar fi avut viteză, el era încă în viaţă. Deci a luat o viaţă. Dar pentru asta merită să moară?” – cam astea erau dilemele tipei.
Ăsta era condamnat la moarte şi da, aşa s-a şi terminat, tipul a refuzat să ceară orice prelungire, el a insistat să fie eutanasiat.
Sigur, cazurile diferă. Dar vezi, acel cu premeditare e, cred eu, portiţa de care vor profita cei mai mulţi. Că un avocat bun îl scoate pe ăsta puţin nebun şi scapă de condamnare.
ApreciazăApreciază
Ala e tot omor, dar prin imprudenta. Are alta incadrare. Pentru ala o puscarie consider ca e suficienta. Ma surprinde indecizia judecatoarei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si bine inteles ca asa se va intimpla in cazul de fata. Se va spune ca e iresponsabil si cu asta, vicitmile pot „dormi” linistite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate, cred că ai dreptate…
ApreciazăApreciază
Problema (nu in cazul descris mai sus, ci in general cu „crima dovedita”) este ca, de multe ori, e dificil sa fii absolut sigur ca cineva chiar a comis crima respectiva. S-au facut suficient de multe erori si au fost suficienti executati nevinovati incat sa nu se mai grebeasca mai nimeni cu pedeapsa cu moartea, nici macar pe unde inca se mai poate. Ca nu poate nimeni baga mana in foc ca nu apare spatamana viitoare vreo noua tehnica de laborator care sa-l exonereze pe respectivul. Ca sa nu mai vorbim de erorile/minciunile personalului de laborator, care au dus in mai multe locuri la condamnari gresite. Eu ii inteleg ca se codesc sa le ia gatul.
Pe de alta parte, intretinerea astora in inchisoare mi se pare cumva o datorie sociala, ca si ei sunt produsul societatii din care facem parte. Asa cum cum platim pensiile celor care nu mai lucreaza (si cum au facut-o si ei inainte cu inaintasii lor), tot asa, atat timp cat ne permitem, e cumva normal sa platim si pentru nebuni, puscariasi, etc. Evident cand scad resursele, in mod natural, astia din urma sunt primii abandonati.
Acum sunt perfect de acord ca in cazurile ca cel descris mai sus, cel mai bun deznodamant e impuscatul idiotului, dar daca n-a fost sa fie, nah… asta e. Pe de-o parte eu unul ma gandesc uneori ca unii scapa prea repede fiind ucisi. Las’ sa se chinuie. Si privarea de liberate (fie ea si in conditii de lux) e mai nasoala ca moartea, din punctul meu de vedere cel putin. De asemenea, in cazul particular al prostanului astuia, zic ca o sa fie foarte-foarte iubit in inchisoare si o sa aiba parte de amor cat sa recupereze pentru tot celibatul de pana acum. Cel putin asa-i doresc.
ApreciazăApreciază
Salut si bine-ai trecut prin VatiClan!
Zic s-o luam pe rind.
E adevarat ca se fac greseli, dar asta e motivul pentru care am spus ca trebuie sa fie cu premeditare si dovedita cu tehnica actuala. Pentru ca daca vinovatia e dovedita si-i dai doar un na-na la poponet, fie el prin penetrare, nu se cheama, din punctul meu de vedere, justitie.
Si ca tot ai adus vorba de sodomie, poate ca as accepta ideea ca un astfel de animal sa fie inchis intr-o inchisoare dintr-o tara musulmana, nu in conditiile de hotel ***** de aici. Mai mult, e unul Paul Bernardo care impreuna cu gagica-sa au violat si ucis doua tinere. Ei bine, ea a facut facultatea in puscarie si el e pazit ca presedintele Americii ca nu cumva sa-l omoare ceilalti detinuti. Altfel spus, o cheltuiala in plus.
E adevarat ca sunt produsi ai societatii, dar produsi de dezasimilatie care in general se distrug sau sunt folositi la fertilizari. Si nu cred ca exista o similitudine in a-i plati pe cei care au muncit si cotizat pentru acea pensie si un criminal mizerabil.
N-am sa inteleg niciodata abolirea pedepsei cu moarte, pentru ca sunt unii care chiar nu merita sa traiasca. Nu in societate, anyway, si ca sa-l trimiti pe Luna e si mai costisitor.
ApreciazăApreciază
Multumescc frumos!
Pai exact acolo apare problema: azi testele zic ca omul e vinovat, 99% match si maine aflam ca tehniciana de laborator n-a avut chef sa faca PCR-ul ca a preferat sa-si cumpere pantofiori si voila, a scris ce-a taiat-o capul in raport. Cred ca chiar de curand a fost o parasuta din asta care a falsificat vreo nu stiu cate rapoarte (nu s-a obosit sa si faca testele). De asta cred ca-i tin la propreala sa nu se trezeasca ca-i musca de dos vreo problema cativa ani mai tarziu.
Eh, asta cu paza idiotului e chiar deprimanta! Eu as avea mici scapari, sa am de pazit asa ceva 🙂 (desi probabil mai mult de o scapare nu as fi lasat sa am).
Si eu sunt pro pedeapsa cu moartea, doar imi explic ezitarile altora prin rationamentul de mai sus. Acum, daca ar fi sa generalizam foarte tare, eu zic ca problema generala a societatii actuale (macar aia occidentala) este ca nimeni nu mai are curajul sa-si asume responsabilitatea sa ia decizii, mai ales nepopulare. Pentru orice rahat se face o comisie, care raporteaza unei comisii, care raporteaza altei comisii si nimeni nu are nici puterea, nici vointa si nici altele sa si ia decizia. La fel si cu asta cu pedeapsa cu moartea. Da, e complicat sa stabilesti granita unde acorzi asa o pedeapsa si da, e imposibil sa fii infailibil, dar, cineva ar trebui sa-si ia si responsabilitatea/riscul asta.
ApreciazăApreciază
Vladen, ceea ce spui e probabil exceptia si sa-ti spun de ce. Aici un condamnat la moarte mai traieste vreo 20 de ani prin recursuri, asa ca soarta nu-i e chiar la mina unei fufe. Ca un OJ a scapat basma curata dovedeste faptul ca o sentinta nu se da daca dovada nu indeparteaza orice suspiciuni. Bine, in cazul aluia a fost probabil si frica fata de reactia strazii si probabil alte cauze pe care nu le mai enumar, dar condamnatii la moarte nu sunt executati imediat. Mai traiesc mult si bine, cu televizor, presa scrisa, carti, poate si computer, papica, caldurica si lipsa oricaror griji.
ApreciazăApreciază
Dar fara libertate, ceea ce e nasol oricat de luxoasa ar fi cazarea. Pentru mine ar fi pedeapsa mai mare ca moartea. Poate sa fie resort de 5 stele, faptul ca n-as putea sa plec de acolo, ar fi tortura. Dar nu neg ca unora dintre tacaniti s-ar putea sa le placa :))-
ApreciazăApreciază
Asta cind libertatea inseamna ceva. Dar mediul astora e in puscarie. Acolo se simt in largul lor. Acolo sunt respectati si apreciati functie de cite crime au comis.
Violatorii, in schimb, sunt vai de curul lor. La propriu. 😆
ApreciazăApreciază
Probabil chestiunea de-o discuți cu Vladen în comentarii s-a mărunțit și analizat în toate felurile de-a lungul timpului, atât de filosofi cât și de cei care au redactat și amendat codurile penale ale diverselor țări din lume. Deci, riscul e ca o concluzie impulsivă și emoțională să omită anumite subtilități sau cazuri de excepție. Apropo de asta: care e procentul acceptabil de excepții care să ne permită introducerea pedepsei cu moartea? Adică, la câte posibile execuții din greșeală (ale unor condamnați care apoi se dovedește că erau nevinovați) este justificată pedeapsa cu moartea? Pentru că există o linie de gândire care spune că dacă există măcar o posibilitate la un milion, atunci nu trebuie să riscăm. Pentru că și o singură viață umană este neprețuită.
Personal, sunt pentru înlocuirea pedepsei capitale cu închisoarea pe viață și muncă silnică. De acord, deținutul n-ar trebui dus în spate de societatea pe care a agresat-o. Moartea lui ne scutește de o cheltuială, dar de ce să nu-l punem la diverse activități neremunerate, astfel încât măcar să contribuie cu ceva, adică să producă ceva, să avem niște beneficii de pe urma lui? El o să fie mulțumit că cel puțin nu moare iar noi o să valorificăm cumva restul existenței lui, în opoziție cu situația în care l-am omorî și am rămâne fără nimic. Și da, unii o să zică că-i inuman să-i exploatezi pe deținuți, dar din punctul meu de vedere este mai uman și mai justificabil decât să-i omori.
ApreciazăApreciază
Tu te referi la vieti umane, eu la cele dezumanizate. E o diferenta destul de mare. Dupa cum spuneam, un condamnat la moarte mai traieste vreo 20 de ani prin recursuri pina sa-l injecteze. Asa ca e cam greu ca-n zilele noastre sa mai fie vorba de erori.
Spui ca l-ai pune la munca? Si daca refuza ce faci? Il torturezi? 😆
Aldusescule, el si-a semnat condamnarea, condamnindu-i pe altii.
ApreciazăApreciază