Bun, acum ca am terminat-o cu Portugalia, zic sa ne intoarcem la … Portugalia. Dar nu numai la Portugalia, ca femei casatorite, din cite am auzit, exista pe toate continentele. Dar, ca s-o spun p-a dreapta, ideea m-a lovit in cap atunci cind am auzit-o pe Laura, guida, istorisindu-ne, la o cafea si-un dolce, cite ceva din viata ei. Nu intru in detalii, ca nu asta-i subiectul, dar a fost o afirmatie care mi-a aprins fitilul analitic. Zice Laura, „nu prea mai aveam sex cu exul si cind i-am spus, mi-a zis ca nu-i nimic wrong cu el, ca el are zilnic erectie” Ca l-o fi mincat, si ala, pe domnul cacat, nu ma indoiesc, dar afirmatia mi-a amintit de ce-mi spunea sotia si adica cum ca unele dame din anturajul nostru se lamentau, invocind acelasi dezinteres al partenerului.
Puritani, fata la perete!
E, cam asta e subiectul de la care am pornit. Si cum pina atunci nu-i dadusem nicio importanta, de data asta m-am uitat lung la Laura gindindu-ma daca as fi tentat sa i-o trag. Raspunsul pe care mi l-am dat a fost exact ala pe care il prevedeam, „nu”. Nu spun, e o femeie placuta, poate chiar dragutica, dar prea arata a titirez. Stiti cum sunt aia. Ingusti la cap si la baza si labartati in centru. Dar pe linga forma, oarecum regulata, dar inatractiva, paru-i statea ca o matura, radacinile se vedeau negre-argintii si viguroase, machiaj, nema, manichiura mai in doru Lelii, iar la pedichiura n-am ajuns ca nu era timp de sandale. Pe linga toate atuurile astea de moarte-a libidoului, nici nu era imbracata intr-un mod care sa-i avantajeze titirezenia. Adica purta niste pantaloni mulati, ca de piele. Stiti de care. Nu spun ca nu sunt en vogue, dar sa te si avantajeze, ca altfel e de Candid Camera.
Si pentru ca terminasem s-o trec in revista, m-am apucat si de cele din grup care sufereau din acelasi motiv. Ca bey, sa va spun un secret. Eu sunt de acord cu „cine ma iubeste, ma iubeste si asa”, dar sa fie clar, asta nu presupune si activitatea de fut. Si uite asa ajung sa dau dreptate celor care pretind ca pula nu stie carte. Pai nu stie, ca daca ar sti, s-ar solidifica cind ai da peste o desteapta, nu peste o sexoasa. Dar uite ca fiind analfabeta, ii trebuie un zvinc care s-o trezeasca din amorteala si asta nu depinde de posesor ci de muza. Pai si daca muza te excita cam cit bromura, ce draci de pretentii sa ai de la analfabeta dintre picioare?
Evident ca nu m-am apucat sa-i spun Laurei sau altor jelitoare cam care ar fi remediul, dar nu inteleg cum de nu-si dau seama singure. Pedanteria nu e un defect sau un lux, asa cum il considera unele persoane. Pedanteria sau cochetaria e o necesitate si prinde bine in orice circumstante. Ba mai mult, pedanteria denota respect pentru tine, pentru partener si pentru cei din jur, cel putin in my books. Nu spun ca trebuie sa fii in mod obligatoriu pedanta sau pedant, dar daca nu esti, daca te vrei naturela, simpla si cum te-a nascut muma-ta, atunci nu te plinge sau stinge lumina. Accepta si implicatiile, mai putin dorite, ale acestei nepasari, delasari, dezinteres sau cum oti vrea s-o numiti. Si nu cautati sa invocati cauze materiale sau financiare, pentru ca eu cunosteam tipe care-si faceau singure manichiuri, pedichiuri, epilari, pensari si rimelari si care aratau tot timpul puse la punct.
Am mentionat si stinsul luminii intrucit noaptea toate pisicile sunt negre, dar cine dracu si-o mai trage ca orbetele? Ca ala nu mai e sex, e doar un biet fut. Sex e cind toate simturile iti sunt angrenate si stau sa-ti plesneasca. Spre deosebire de fut, unde tactilul e suficient pentru un traftir rapid si insipid.
Aceeasi pedanterie e necesara si se impune si barbatilor, desi intr-o mai mica masura, intrucit erectia nu e functie de infatisarea lui. Totusi, un neglijent, duhnind a transpiratie si bautura, nebarbierit si sleampat nu cred ca ar fi acceptat de o sotie pedanta. Ar fi, dupa cum am spus, o lipsa de respect fata de ea, asta pe linga repulsia inerenta.
Asa ca, cine vrea sex, trebuie sa-l merite.
Si stati ca n-am terminat. Mai sunt batrinii. Batrini care se complac in a arata ca morti si altii care vor sa arate inca vii, asa cum sunt de fapt. Exemple as avea suficiente, dar ma voi referi la cele mai apropiate mie. Taica-meu, dupa spusele altora, fusese un extravagant la tinerete. Ei bine, nu stiu ce s-a intimplat cu extravaganta respectiva, ca eu de cind il stiam, a aratat batrin si ponosit. Nu murdar, dar neingrijit, ceea ce nu-ti facea prea multa placere, tie, ca privitor sau interlocutor. Socrul meu, in schimb, a fost un pedant pina a intrat in pamint. Iti facea placere sa iesi cu el la un restaurant, la un bar si era si omul care ar fi iesit oriunde, spre deosebire de taica-meu care se lipise de casa ca gresia de pardoseala. N-ar fi iesit nici pina la piine si asta de cind il stiam, nu doar in ultimii lui ani. Bine ca nu-i seman! Cind il intrebam imi spunea invariabil „ce mai conteaza?” Pai conteaza, bineinteles ca mai conteaza, ca doar nu traiesti in padure sau in vreo manastire de calugari si nici nu mori miine. Pedanteria te face sa te simti bine, viu, activ, ceea ce e absolut firesc. De lincezeala si nepasare n-ai decit sa te ocupi, dupa, daca chiar ti-o doresti.
Unii oameni imbatrinesc frumos. Altii mor inainte sa moara, desi vor sa traiasca, chestie care mie mi se pare a fi un paradox. Si nu-i vorba ca n-au cu ce, ca n-am auzit de nimeni sa imbatrineasca in trei pulovere. Dar e o delasare nesanatoasa care pune stapinire pe batrini. Dar nu pe toti. Cei de aici sunt complet diferiti si cu o pofta de viata de invidiat. Iti face o reala placere sa-i vezi.
Foarte bine ai subliniat că delăsarea denotă lipsă de respect în primul rând de sine şi apoi faţă de ceilalţi.
În rest, da, părere pertinentă şi susţinută de argumente solide. Numai că există şi excepţii. Vorbesc de cazuri în care oricâtă grijă ar avea o femeie de ea, în buletin nu poate umbla. Şi când apar „prospături”… se duce naibii tăt. 😀
Nu vorbesc din experienţă, nu mă lua-n seamă.
ApreciazăApreciază
A, pai eu nu militez pentru intineriri fortate. Arata-ti virsta dar intr-un mod placut, cam asta spun.
E devarat ca un 50, oricit de pedant, nu poate concura un 30 la fel de pedant, dar poate concura un 30 sleampat 😉
ApreciazăApreciază
Am stat eu cu fața la perete cât am stat și apoi m-am decis sã îți scriu.
Eu întotdeauna am pus egal între sex și fut. Consideram că e doar o diferențã de limbaj (decent/vulgar) dar nu și de sens. Dar surprizã! Mă înșelasem.
Mã întrebam de ce s-ar arunca cineva într-o relație, chiar și scurtã, care nu prevestește nimic spectaculos? Gen fut. Doar o vezi că nu e apetisantă pentru tine. Din grabă? Lipsã de timp pentru a analiza mai bine? Disperare, că lista e scurtă si nevoia e mare?
Cred că pentru o femeie eșecul e mai dureros, mai ales dacă și-a făcut multe speranțe. Ele nu prea trec la fel de ușor peste, nu toate. Mă întrebam de ce când e vorba de bani poți fi blamat/pedepsit pentru înșelăciune, dar când e vorba de sentimente nu. De exemplu dacă eu îți spun că îți vând un lanț de aur și mi-l plãtești la preț de aur dar te alegi cu o tinichea, e înșelãciune, ești acuzat, condamnat, bla bla. Dar dacã eu îți spun că altul ca tine nu e, te iubesc și nu pot fãră tine, și alte minciuni care te determinã să acționezi într-un fel (echivalentul prețului în aur) și dupã canci, te las cu buza umflatã plecând cu ceea ce am obținut de la tine, nimeni nu e acuzat de nimic. Nu e înșelăciune. Oare banii sunt mai importanți decât oamenii? Decât sentimentele? Paguba materialã mai mare decât suferința pricinuită, decât dezamãgirea? Când înșeli așteptãrile cuiva nu se pune. Nu e ilegal. E taxã pe credulitate, prostie.
Cred cã tu ai cunoștințele necesare sã îți faci un business din consilierea celor „în impas”. Gusturi bune ai, te pricepi la modã, design, ai fi și un bun sexolog, deci ai putea sã faci din Laura o femeie dezirabilă și să o ajuți. Contra cost, bineînțeles. Și nu numai din ea. Ai petrece probabil mult timp prin spa-uri, centre de frumusețe, mall-uri, dar vei face o mulțime de oameni fericiți.
Apropo, unii desconsiderã femeile care se machiază. Preconcepții gen „e bip”, „e piți”, „nu e serioasă”, „caută…” etc. Deși are și ea un stil al ei, poate nu vrea sã sperie copiii.
Eu cred cã depinde mult și de așteptãrile celuilalt. Fiecare ce caută, de gusturi, dacă î. timp partenerul,a suferă anumite schimbări care nu sunt tocmai pe gustul tău sau nu ai fost atent când l-ai ales. Eu cred cã grav e atunci când lipsește iubirea și respectul dintr-o relație.
Că ea poate fi extrem de frumoasã, dar dacã nu o iubești, te vei plictisi oricum de ea. Mai ales dacă vă leagă foarte puține lucruri. Iubirea însã, întreține vie o relație și ajută la depãșirea momentelor dificile.
Gen „sãtul de corpuri, caut un suflet”. Chimia, iubirea, buna înțelegere.
Când placi/iubești o persoană, tinzi să îi observi în special lucrurile pozitive si să le omiți/minimalizezi pe cele negative. Când nu placi/iubești o persoanã tinzi să îi vezi fiecare defect, ori mică abatere și sã te deranjeze mult si sã omiți sau sã minimalizezi lucrurile bune pe care le are/face.
Am observat asta de multe ori. Un anume defect era de nesuportat la o persoană pe care nu o suporți și tolerat la alta pe care o placi. Sã vorbești strict de defectele unei persoane pe care nu o placi și sã i le observi pe toate și sã le omiți unei persoane pe care o placi.
ApreciazăApreciază
Atit pentru sex , cit si pentru fut e suficienta atractia fizica. Pentru a iubi, e nevoie de mult mai mult. Dar iubirea nu implica, in mod necesar, sexul. Si de aceea spun sa nu te bazezi doar pe iubire in obtinerea sexului. Poate nici macar a unui fut pasager. Iar cind inaintezi in virsta, necesitatea de a-ti excita partenerul devine din ce in ce mai stringenta, de ambele parti, daca iti doresti si sex, nu doar respect si afectiune.
Si daca ne rezumam strict la sex, conditia necesara si, in unele cazuri, suficienta, pentru ca un barbat sa fie dorit e sa i se scoale. Conditia absolut necesara ca o femeie sa fie dorita, e sa i-o scoale. Si asta e un banal fapt de viata, pe care nu l-am inventat eu. Eu doar il constat 😉
In privinta defectelelor, este exact asa dupa cum spui si dupa cum am mai spus-o si eu prin posturi trecute. Si afirm, din nou, ca e doar un alt banal si firesc fapt de viata, nimic mai mult. Nimeni nu e de condamnat. Cind iubire nu mai e, realitatea devine mult mai vizibila si mai greu de acceptat, de cele mai multe ori. Mie mi s-a intimplat, asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. 😉
ApreciazăApreciază
Păi dacă e atracție dă mai mult decât ceva insipid și nu mai știu cum ai zis mai sus.
ApreciazăApreciază
Nu le azmestica. Cind e atractie fizica, animalica, n-are cum sa fie insipid. Dar cind spuneam insipid, ma refer la situatia in care atractia fizica e inexistenta si stingi lumina pentru a lasa tactilul sa-ti produca erectia pe care aspectul nu mai reuseste. 😛 Un fel de, te fac gindindu-ma ca esti Charlize Theron sau ca trebuie sa ma golesc.
ApreciazăApreciază
Scumpete, le-am azmeticat deja. Tu ai zis că sexul e superior unui fut pentru că futul e ceva insipid, bazat pe tactil și multă imaginație. Apoi în comment zici că ambele implică atracție, apoi că numai pentru sex implică atracție. I’m lost.
Bine și frumos e că pe alocuri cãdem de accord.
Când placi pe cineva, există atracție, o simplă atingere is heaven, te excitã. Când nu, nu simți nimic, nu e nimic. Când displaci pe cineva și te atinge simți dezgust, repulsie.
Deci lumea prin ochii unui om cu suflet bun, încărcat îndeosebi cu sentimente frumoase (iubire, etc) e mai frumoasă, pe când lumea prin ochii unui răutăcios (încãrcat cu sentimente negative) e mai urâtã și plină de neajunsuri și defecte.
Aceeași lume- păreri și viziuni diferite.
Concluzia e că e bine să fii bun ca să fii fericit, nu? 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca ar fi timpul sa trecem la exemplificari pentru a ne lamuri si a putea facea o diferentiere clara si justa intre cele doua tipuri de contacte 😆
Sa fii bun? Bun la ce? Ca depinde. Bunatatea sufleteasca, daca la ea te referi,e perceputa ca prostie si nu de putine ori. E foarte adevarat ca exista o carte cu „plus” care sustine ca cei saracu cu duhul ar fi fericiti ca a lor e imparatia cerurilor, chestie pe care n-o cred. 😉
ApreciazăApreciază
Ah, nu, că iar o să mă pierd în detalii, în marea de cuvinte. You know me.
Da. Bun la suflet. Bunătatea în ochii mei e o mare calitate, e ceea ce eu admir cel mai mult la o persoană.
ApreciazăApreciază
Iar eu te pot asigura ca sunt nemaintilnit de bun 😆
ApreciazăApreciază
M-am gândit să îți dedic un poem care îmi place:
Dust If You Must
by Rose Milligan
Dust if you must, but wouldn’t it be better
To paint a picture, or write a letter,
Bake a cake, or plant a seed;
Ponder the difference between want and need?
Dust if you must, but there’s not much time,
With rivers to swim, and mountains to climb;
Music to hear, and books to read;
Friends to cherish, and life to lead.
Dust if you must, but the world’s out there
With the sun in your eyes, and the wind in your hair;
A flutter of snow, a shower of rain,
This day will not come around again.
Dust if you must, but bear in mind,
Old age will come and it’s not kind.
And when you go (and go you must)
You, yourself, will make more dust.
ApreciazăApreciază
Hm! Interesant. Poezia asta are un aer optimist, comparativ cu „dust in the wind” care e pesimista. Da’ rau. De fapt si eu am o poezie „desteptul praf al omenirii”. O caut si ti-o pun (poezia 😉 ) Dar referitor la subiect, pedanteria nu e un must, dar e necesara si eu asta spuneam. Asa ca, zic sa stergem si praful 😉 😛
I close my eyes, only for a moment, and the moment’s gone
All my dreams pass before my eyes, a curiosity
Dust in the wind
All they are is dust in the wind
Same old song, just a drop of water in an endless sea
All we do crumbles to the ground though we refuse to see
Dust in the wind
All we are is dust in the wind
Oh, ho, ho
Now, don’t hang on, nothing lasts forever but the earth and sky
It slips away
And all your money won’t another minute buy
Dust in the wind
All we are is dust in the wind
All we are is dust in the wind
Dust in the wind
Everything is dust in the wind
Everything is dust in the wind
The wind
ApreciazăApreciază
Da, frumoasã și poezia ta dar mai mi-a plăcut când am deschis linkul. Nu mă așteptam să scrii așa ceva, aș putea spune chiar cã ai talent.
Eu nu am făcut doar praf ci o mini-furtună. Timpul, ploaia, va readuce praful acolo unde îi este locul. Pe pământ. Vântul însã va crea haos, opusul. Îl va purta în aer până în nãrile noastre, în plãmâni, sufocant de neplãcut. Mizeria e lipsa armoniei, atunci când lucrurile sunt amestecate într-un mod dizarmonios, când lucrurile nu sunt la locul lor, când ordinea lipsește și dezordinea ne încurcă liniștea, viața, pacea, frumusețea și bucuria.
Și apropo de articolul spre care ai pus link: exact la fel credem și noi doar că acele lucruri nu s-au întâmplat din senin ci ele au fost produse în gândul lui Dumnezeu și prin voința Sa ele s-au întâmplat
Dacã la nivel micro – oamenii sunt creatori de obiecte, manipulatori ai materiei și fiecare lucru creat de om s-a nãscut în mintea cuiva, apoi a luat formă, la nivel macrocosmic lucrurile au luat formã datorită lui Dumnezeu.
Iar toate acestea au fost create pentru ca omul sã evolueze în omul de astãzi, mai conștient, empatic, care nu dã cu piatra, îmbrãcat cu haine, nu cu frunze, nici cu o porțiune de blanã de animal, care vânează cu pușca, nu cu săgeți cu vârf din piatrã, care nu chinuie animalul atât de mult, care nu omoarã oameni din alte triburi cu o brutalitate de nedescris, și nici nu îi mănâncã inima dupã, evoluat din acel om- animal dominat de simțuri, omul sălbatec, așa cum în unele colțuri ale lumii încã mai există oameni într-un stadiu incipient al evoluției sale, trăind ca un sãlbatec, gândind ca un sălbatec și arătând ca un sãlbatec, neputându-se integra în lumea civilizatã, având o conștiință și un intelect limitat, nedezvoltat.
Primul om care a înjurat în loc să arunce cu piatra a fost cel care a pus bazele civilizației.
Poate că filmele istorice ne impiedică să înțelegem evoluția omului fiindcă oamenii joaca un rol care nu reflecta întocmai acele vremuri dar cred că e îndeajuns să te gândești doar un rãzboi în care armele erau furci, topoare, săbii mari și la ciopârțeala dintre inamici versus împușcăturile de astăzi. Cam cât de horror era un război atunci și cam câtă cruzime, cam ce grad de evoluție aveau oamenii care luptau așa pe front. Nu e băbăție, e cruzime și dacă nu ai un suflet rău nu ai cumacționa. Rămâi paralizat și traumatizat.
Oamenii își aleg meseriile și acțiunile și după suflet.
ApreciazăApreciază
Daca ma bagi in creatie si creator, ma pierzi de musteriu. Poezia pe care am scris-o il pomeneste, e adevarat, dar doar pentru a-i nega existenta si implicarea in creatia universului si-a noastra. Asa ca nu mai insist.
ApreciazăApreciază
P.S. Și să nu îmi spui că evoluție a fost numai de la dormitul pe jos la dormitul în pat, de la peșterã la o casã, de la etc la etc.
Evoluția omului pe parcursul a mai multor reîncarnări a fost se la privitul execuților în piețele publice, la interzicerea lor prin lege. Acum dacă un copil vede o crimă are nevoie de consiliere psihologică.
Arenele romane în care sclavii nesupuși sau prizonierii de război erau dați de vii la animale sălbatice înfometate. Oamenii plãteau să vadã asta. Erau dornici de a vedea astfel de acte de cruzime. Lupte între gladiatori. Tâlhãrii la drumul mare. Sclavii erau violați. Caligula avea o slăbiciune pentru copii, sunt documente, scrieri care atestã asta. Erau hanuri unde se gătea carne de om. Sunt scrieri, nu le investez eu acum ca să te fac să crezi în evoluție. A nu face rãul altora pentru binele tău nu era atât de logic ca acum. A nu produce suferințã altora nici atât. Regulile morale care acum sunt logice pentru un ateu, atunci erau motiv de amuzament. Viața era durã. Violurile din timpul războiului? Bunica povestea cã umbla murdarã și cu cenusă în cap, că fetele mari și frumoase erau ascunse dar cã membrii familiei erau bătuți pânã le arătau unde. Chiar și acum mai sunt suflete întunecate, neevoluate sau involuate pe care „codul penal” îi împiedicã sã se simtà în largul lor.
ApreciazăApreciază
In privinta asta am un alt link cu o alta poezie, pe care credeam ca ai citit-o deja si in care-mi exprim parerea referitoare la ceea ce susti tu. Asa ca ala e comentariul meu la subiectul pe care-l dezbati.
ApreciazăApreciază
Nu citisem poezia, dar e plinã de sens, de adevãr. Nu mai zic nimic ca sã nu par lingușitoare. Evident că nu ți-am citit toate articolele. Aleatoriu, ce am prins și eu.
Diferența dintre noi doi e cã tu nu vezi evoluția așa cum o vãd eu. A bârfi și urî pe cineva e mai puțin decât a-l ucide din invidie, a-l otrãvi, a-l tortura. În plus, fiecare om evolueazã în ritmul său, conform cu liberul sãu arbitru, dupã cum simte, dupã ce conștientizeazã și înțelege binele și rãul. De aceea probabil avem acest reset care pe unii îi împiedicã să își aminteascã ceva din alte vieți.
Faptul cã în trecut erau murdari și slinoși e tot o dovadã de egoism. De rãutate, neevoluție. Nu aveau nevoie de apreciere și iubire. Pentru că ei își asigurau nevoile prin violențã, forțã, putere fizicã, insticte. Nu gândeau la fel de mult, nu se controlau. Lipsa rațiunii naște monștrii, nu? Nu se gândeau că produc dezgust celorlalți. Nici cã produc neplăcere ochilor și nasului unui alt semen. Cred cã și acum gãsim oameni în diferite stadii de evoluție.
Noi suntem acei îngeri decăzuți, înrăiți, care avem liberul arbitru și șansa de a ajunge la desãvârșire prin asemănare cu Dumnezeu sã devenim Fii ai Lui. Sau prin neasemãnare să rămânem fii a lui Satan și să pierim. În Biblie zice că Iisus era înger înainte de întrupare, fiu al lui Dumnezeu, care a venit să ne curețe de păcate și sã ne învețe legea iubirii, la timpul prorocit, timpul optim când noi (o parte) eram destul de evoluați să înțelegem, sã ne impacteze.
Eu sunt în niște grupuri pentru vegani. Acei oameni gândesc altfel. Ei nu mănâncã lactate pentru că nu vor să încurajeze „sclavia vacilor”, „sclavia caprelor, oilor și a altor specii crescute pentru lapte”. Vaci cu ugere imense cărora li se stimuleazã artificial lactația, sunt chinuite, ca un om în pușcărie, supus zilnic unei torturi. Nu mănâncã carne pentru cã nu vor să contribuie la chinul și măcelul animalelor crescute pentru carne. Nu mănâncă ouă pentru cã nu vor sã fie pãrtași la chinul gãinilor crescute pentru ouã. E un alt nivel unde omul nu numai cã nu vrea sã facã rãu unui alt om, ci nu vrea ca nici o altă ființã care zbiară, suferă, îi curge sânge, se zbate, sã sufere pentru ei. Chiar dacã e inferioarã, un nivel de conștiințã redus. Sunt și „falși membrii” care posteazã poze cu salata care suferã. Nu știu dacã ai vãzut vreodatã un animal sacrificat, cu ochii umezi, care zbiarã, sau filmulețe horror cum sunt chinuite în ferme, cum sunt transportate, poate ai simțit milã, ai vãzut sânge roșu ca al tău, ai preparat organe asemănãtoare cu ale omului. Ei bine, un vegan nu simte același lucru când taie un morcov, când taie o altă legumã sau fruct. E aberant să compari ceva din regnul vegetal cu ceva din regnul animal, e lipsit de logică. E doar o alegere pânã la urmă. Sunt atâția oameni frumoși și sănătoși care sunt vegani. Pe acele grupuri se postează rețete. De acolo mă inspir uneori. Laptele de cocos preparat în casă seamãnã 99% cu laptele de vacã.
ApreciazăApreciază
Tu spui (sau am inteles gresit?) ca viata se-mparte intre rau si bun. Ca n-ar exista si o cale de mijloc. Ca daca nu e dumnezeire e dracime. Cred ca e o gindire limitata si sa ma scuzi ca ti-o spun, eronata. Exista o gindire a unor indivizi, dotati cu asa ceva, care nu au de-a face nici cu dumnezeirea si nici cu spiritul diavolesc. Sunt oameni liberi de aceste concepte aberante, perimate si anacronice. Omul, in viziunea mea, trebuie sa se comporte in concordanta cu normele decise de el. Nimic mai mult sau mai putin.
In privinta veganismului, pot spune ca e doar o moda care, ca oricare alta moda, va deveni demodata, one day. Suntem animale omnivore, ca acceptam sau nu. In natura exista un echilibru. Carnivorele maninca ierbivore si speciile continua sa existe. Evident ca exista suferinta, dar care nu va putea fi eradicata vreodata. Veganismul e o prostie, daca ma intrebi pe mine. E un moft la care au aderat zeci de mii. Ca si sectele, de altfel. Orice nebunie isi poate gasi salas in citeva mii de minti din cele 7 miliarde.
ApreciazăApreciază
Între rãu și bun existã evoluție sau involuție.
Existã o cale prin care suferința sã fie redusã pânã la eradicare. Veganismul. Existã și karma/pãcatul strãmoșesc.
ApreciazăApreciază
N-am spun ca nu poti supravietui. Am spus ca e o prostie dictata de o interpretare ultaumanista a unor realitati absolut naturale. Sau daca e mai explicit, un act contra naturii, umane, in cazul de fata. 😉
ApreciazăApreciază
Știu că te-am pierdut de „mușteriu”. Osmoza sufletelor (M.Eliade) s-a produs, mai rămâne cea fizicã/virtualã. Se pare că sufletele noastre au ieșit separate trecând prin membrana semipermiabilă a ideilor și percepțiilor noastre diferite. 🙂
Probabil că așa cum în vechime oamenii gãseau normală sclavia altor oameni, chinul lor, uciderea lor, mâncatul lor, așa gãsesc unii normal sclavia animalelor, chinul lor, exploatarea lor, uciderea lor, mâncatul lor. Un alt nivel al evoluției. Oricum, e o evoluție. Animalul e inferior omului. E inferior și din punct de vedere al conștiinței.
Ah, să știi că te apreciez mult și că poți fi considerat un filozof contemporan.
„Prietenia ca și iubirea e un sentiment care nu are nimic de a face cu premeditarea și conștientizarea” (tu ai zis-o când discutam citatul lui Mircea Eliade). Faptul că ai zis asta, spune multe. De bine. 🙂
ApreciazăApreciază
Iubirea ce ti-o port nu se datoreaza faptului ca din cind in cind ma flatezi, dar ai un fel de-a fi si de-a-ti exprima gindurile si simtirile care cucereste, in ceea ce ma priveste. Nu prea stiu cum e-n real, dar in virtual ti-o pot certifica. 😉
ApreciazăApreciază
Adicã tu mã iubești în ciuda faptului cã deși eu aș putea sã scriu puțin și ce nu te deranjeazã aleg sã spun ce cred și ce simt cu riscul de a te pierde? Pentru cã nu aș avea nici o satisfacție dacã tu m-ai plãcea pentru ceea ce eu nu sunt, nu simt și nu gândesc/cred.
Mi se pare chiar incitant cã nu gândim la fel, asta e ceea ce mã determinã și mã inspirã sã scriu.
ApreciazăApreciază
Exact. Nu ma deranjaza sa fiu combatut, asa cum eronat au inteles alti indivizi. Dar daca aduci argumente, nu am nimic impotriva.
ApreciazăApreciază
” Suntem animale omnivore, ca acceptam sau nu. In natura exista un echilibru. Carnivorele maninca ierbivore si speciile continua sa existe. Evident ca exista suferinta, dar care nu va putea fi eradicata vreodata.”
Suntem animale omnivore? Deci tu invoci tocmai primitivismul uman care a ales să ucidă ca sã se hrănească, când mai devreme combãteai primitivismul uman zicând că omul în trecut se comporta rãu? Deci tu invoci obișnuința, alegerea primitivului de a opta pentru carne?
Cu toatã dragostea ți-o spun dar eu cred cã tu nu ai înțeles absolut nimic din istoria omenirii din cele mai vechi timpuri și pânã în prezent. Drept e că e mai ușor să mergi pe potecuța pe care o cunoști, cea pe care strãbunicul i-a arãtat-o bunicului tău, și bunicul tatălui decât sã optezi pentru o schimbare. Mitul peșterii a lui Platon.
E alegerea ta, dreptul tău, dar te rog un lucru, sã-mi faci mie onoarea de a viziona acest video și apoi să-l combați cu argumente. Asta e tot ce îți cer și apoi vom trece peste acest subiect.
Trailer la un documentar
Nu crezi că măcelarul plãtit se obișnuiește cu cruzimea?
ApreciazăApreciază
Nu amesteca primitivismul comportamental cu dieta. Ce draci vorbim? Hai sa ne punem si logica la lucru si sa n-o mai lasam sa lincezeasca!
Am sa-ti urmaresc clipurile motivationale pentru ca m-ai rugat, altfel n-am nici cea mai mica dorinta de-a asculta parerile altora. Le prefer pe ale mele, ca d-asta mi-a evoluat gindirea, nu ca sa adopt parerile altora 😛
ApreciazăApreciază
Ok. Abia aștept sã-mi scrii dupã ce le vizionezi.
Și te rog nu o mai bãga pe asta cu omul animal. Animalul nu are rațiune, nu e la fel de conștient, e limitat, e instinctual. Omul e superior, are liberul arbitru, voințã, se poate abține, se poate educa, autoeduca, poate face raționamente complicate, e la un cu totul alt nivel al evoluției, al cunoașterii, etc.
ApreciazăApreciază
Hai sa-ti mai spun ceva ca sa inchidem subiectul. Am avut un indian la serviciu care nu stia ce gust are carnea. Nici macar cea de peste. Nu fumase in viata lui si nici alcohol nu pusese vreodata pe limba. Ei bine, a murit de cancer cu o lua inainte sa se pensioneze. Oare de ce? Cum de n-a murit de batrinete? Asa ca, hai s-o lasam cu vegan si alte prostii care vin si pleaca. Eu pe australianul ala ale carui miini aratau a reviste, l-as scuipa-ntre ochi. Adica unul care-si otraveste un organ important al corpului, pielea, cu cerneluri, imi tine prelegeri despre ce e bine, sanatos si moral de urmat. Bleah!
ApreciazăApreciază
Si inca ceva. Daca tu vrei sa asculti si sa urmezi toti ipcritii lumii, e treaba ta, dar nu incerca sa ma convingi ca asta e the right way. N-am trait pina acum ca sa halesc idioteniile unui speculant care, in disperare, isi cauta adepti. Ca n-o sa-mi spui c-o face pentru binele planetei, a omenirii si a regnului animal. 😆
ApreciazăApreciază
Nu îmi făcusem speranțe că dacã vei viziona vei avea o epifanie și brusc de mâine vei trece la raw-veganism. Că veganismul nu e chiar ok pentru că prelucrarea termică anuleazã din enzime, vitamine, beneficiile aduse de alimente. Elena Nita Ibrian a scris niște cãrți despre. Foarte bune.
Cât despre Indianul tãu care a murit de cancer, sunt numeroase studii care vorbesc despre faptul cã acestă boalã e de natură psihosomaticã. Existã o ramurã a medicinii chiar care studiazã acest aspect.
Chiar un doctor renumit a afirmat într-un interviu cã a avut pacienți și cu o dietã veganã și carnivorã (deci nici consumul de carne nu te scutește de aceastã boalã) cu diete sãnãtoase, care fãceau sport, etc dar cã toți au avut un șoc emoțional major, o traumă pe care nu au reușit poate sã o gestioneze (unii un deces al unei persoane dragi, alții un divorț, pierderi financiare, etc).
Deci nici o dietã omnivorã, care în accepțiunea ta e cea corectã, nu îi scutește de aceastã boalã. Sunt mai mulți omnivori care suferã de aceastã boală.
Veganismul nu e totul – contează și dacă ai o dietã echilibratã vegană.
Și poate cã tatuajele și le-a fãcut în adolescențã. Oamenii nu pot fi perfecți. Dacă un tip fumeazã, de exemplu, nu are dreptul să judece pe altul care se drogheazã. Fiecare greșește într-o direcție sau la un moment dat. Dacã eu astãzi sunt proastă, nu înseamnă cã voi și muri proastã. Dacã ieri am greșit, nu înseamnă că mâine eu nu mã pot îndrepta dacã voi avea șansa sã mã luminez, sã înțeleg, sã am puterea să mã schimb. Sau dacă x ia premiul nobel pentru nu știu ce, nu înseamnã cã tot ce spune el, din orice alt domeniu, e corect. Adicã un om nu e perfect dar e perfecționabil. Mereu existã loc se mai bine, de evoluție. Și involuție. Îți mulțumesc pentru răbdare, pentru timpul alocat acestui subiect, pentru tot! 🙂
ApreciazăApreciază
Elena, sunt mai multi omnivori cu cancer pentru ca sunt mai multi omnivori. Ce dracu vorbim?
Accept sa mi se vorbeasca despre ilegalitatea furtului, dar nu de catre un hot. Accept sa mi se vorbeasca despre pacatul de-a ucide, dar nu de catre un criminal. Accept sa mi se vorbeasca de avantajele educatiei, dar nu de un dobitoc. Cam asta sunt si nu trebuie sa-mi multumesti, nici macar sarcastic. 😛
ApreciazăApreciază
Eu recunosc cã de multe ori sunt ironicã dar acum chiar nu am fost.
Ok, contribuie sã contribui la chinul și uciderea unor animale din obișnuințã, pentru cã e o alegere, dar fã-o asumat.
Adicã nu mai pune asta în cârca strãmoșilor, a moștenerii gustului, a moștenirii genetice, a conformației adaptate în timp consumului de carne, nici a faptului cã omul e un animal, cã nu e – e alegerea lui dacã vrea sã fie animal sau nu.
În genezã, dupã ce Dzeu l-a fãcut pe om, cap 1, art 29, i-a zis sã ce sã mãnânce, fiind creat pentru acea dietã, dar în același timp i-a dat și liberul arbitru, și așa a cãzut în pãcat – aceasta e motivația mea nr 1 proveganism. Si cum la începuri omul a fost rãu, suflet decãzut, cu înclinații spre a face rãu, spre a fi rãu – a devenit din culegãtor, vânãtor. Și cu uneltele primitive a vânat și a mâncat carne de i-a zis Dzeu în Biblie (istoria omenirii) sã nu mãnânce carne cu viațã în ea. Și chiar și asta a fost o evoluție. Cã mai întâi l-a ucis de tot. Apoi cã mai întâi l-a jertfit și a lãsat sângele sã se scurgã.
Dar noi avem pãreri diferite și eu ți le respect pe ale tale, și e logic sã îți mulțumesc cã „mi-ai ascultat” punctul meu de vedere și te-ai strãduit sã-mi înțelegi punctul de vedere. Chiar dacã tu crezi cã eu greșesc și decizi sã rãmâi la vechile tale concepții, vechea ta mentalitate de a percepe lucrurile.
ApreciazăApreciază
Eu nu i-am adus in discutie pe neanderthali in privinta dietei, ci a comportamentului. Tu o faci si nu inteleg de ce.
Cind vorbim de ierbivori, carnivori si omnivori nu vorbim de dumnezeiri si preferinte. E vorba de dentitie, de acizii stomacali. Ai auzit tu vaca sa manince carne sau tigru sa pasca? Omul, porcul, maimuta si care or mai fi, pot fi omnivore pentru ca le permite constructia si organismul. Lasa-ti barosanu-n pace, ca n-are niciun amestec in bucataria naturii! De fapt el, saracu, n-are niciun amestec in nimic, poate doar in mintea unora. Nu spun care 😆
ApreciazăApreciază
Bine, deci sã înțeleg cã tu nu ești de accord cu comportamentul „neanderthali-lor” dar ești de accord cu ceea ce au hotãrât ei sã mănânce, care face parte tot din comportamentul lor. Cã ei s-au adaptat spre consumul de carne, cã au introdus și carne dupã ce au depistat acele instrumente rudimentare de a ucide, cãci vânarea unor animale e mai dificilã decât culesul unor fructe, unor vegetale care se poate face cu mâinile goale- culegãtor vs vânãtor.
Tradiția vânatului, apoi domesticirea unor animale e un obicei bun care s-a perpetuat. Mai puțin corida, luptele între gladiatori, etc.
E foarte greu sã schimbi un obicei vechi. La musulmani femeile au obligații dar nu și drepturi, iar aceste tradiții persistã de secole tocmai pentru cã fetele sunt astfel îndoctrinate de mici și ele cred cã așa e bine. La fel ca alte tradiții din alte locuri care pentru noi sunt odioase.
De vreme ce sunt oameni care sunt ok în veganism, înseamnã cã nu e decât un obicei ca și fumatul. Unii cred cã fãrã fumat nu rezistã.
ApreciazăApreciază
Elenooooo! Tu ai adus in discutie dieta primitivilor, nu eu. Nu ma mai implica in spusele tale. Si nu ma mai invinovati pentru afirmatiile tale.
Eu ti-am vorbit de dentitie si digerare, tu o arzi cu traditii si mosi-stramosi. Fa distinctie intre dieta si comportament, mentalitate.
ApreciazăApreciază
Da, eu. Dar dentiția și stomacul și etc nu e rezultatul adaptãrii? Sau numai animalele s-au transformat și adaptat în timp?
Numai ele s-au adaptat zonei, prãzii, prãdatorilor etc? Omul a rãmas la fel de la început și pânã acum? El de atunci și până acum a avut dentiția asta pentru a fi omnivor? Ei, dacã așa e- înseamnã cã ai dreptate. Fiecare sã mãnânce dupã dentiție.
ApreciazăApreciază
Deci ne-am inteles! Bun! 😆
ApreciazăApreciază
Deci îți place zestrea lãsatã de strãmoși, faptul cã și-au adaptat dentiția și ți-au lãsat și gustul cãrnii, cã e mai ușor decât sã combini fructe, ierburi, semințe, legume instinctul de a vâna, de a ucide în numele supraviețuirii, etc.
Continuã maicã, dar dacã tot preiei și duci mai departe, du tot. Acceptã-le tot. Cãci tocmai rãutatea i-au fãcut sã ucidã prada, le-au dat forțã și dorința de a învinge în lupta pentru „cel mai puternic învinge și mãnâncã” le-au adaptat dinții pentru a fi omnivor și acum tu ești mândru de adaptarea organismului lor de a putea mânca și carne. Acum condițiile nu sunt atât de vitrige ca atunci. Acum gãsești orice, de la rețete vegane fabuloase la orice legumã, fruct, semânțã. Acum e doar o alegere. Doar o preferințã, doar nepãsare pentru alte specii inferioare. Acum cauți argumente în orice sã duci aceastã tradiție pãgânã mai departe.
Schimbarea e grea, necesitã efort suplimentar, crearea de noi obișnuințe, dar când vei hotarî cã așa e mai bine, și pornește din interior, când înțelegi, atunci va fi momentul potrivit. Va fi ușor. Poate într-o zi, va veni și momentul tãu când vei empatiza cu animalul și vei dovedi cã îl iubești cu adevãrat. A iubi nu e egal cu a-l folosi. A iubi egal cu ați pãsa de binele lui independent de binele tãu. A te gândi și la nevoile lui reale, nu numai la ale tale sau prin prisma nevoilor tale.
The end. 🙂
Oricum te admir, chiar de ești ateu, omnivor, etc. Așa fusãi și io o’datî dimult.
ApreciazăApreciază
*a-ți
Ah, și la tine, spre deosebire de animal, este o alegere conștientã, nu instinctualã, cãci omul are voințã proprie, capacitatea de a alege între bine și rãu, de a-și învinge instinctele primare de a arunca cu piatra, de a nãvãli ca prostu’ pe hranã la foame, acum el e civilizat, gândește înainte de a se expune unui pericol, unui risc. Ia decizii, poate face raționamente, E un nivel mai sus decât animalul, poate controla animalul dacã vrea. Cicã e superior, alege.
Dar chiar și când consideri cã nu alegi, e tot o alegere. Faptul cã decizi sã rãmâi la aceeași dietã e tot o alegere.
ApreciazăApreciază
P.S. Așa sunt oamenii. Sunt de accord cu ce le convine. În unele privințe strãmoșii au fost rãi, dar la faza cu ucisul pentru carne au fost buni.
Dacã dintr-o furãciune cu statul câștigi și tu 1 mld de euro, brusc furãciunea nu mai e așa de rea.
ApreciazăApreciază
Aha! Se cheama ca eu gatesc astazi, rata pe varza, din rautate Tot asa si toti cei care nu sunt vegani. 😆 Devi hilara, zau asa. Parca-l vad pe Pascu cu marmotele lui, ca tot am pus clipul asta de curind, dar in alte circumstante. Sa nu-mi spui ca tu le-ai scris dialogurile! 😆
ApreciazăApreciază
Papa, azi m-ai făcut sã-mi dea și lacrimile. De râs. Am recitit ce ți-am scris de dimineațã, în timp ce rula filmulețul cu Divertis și cred cã am înțeles și cum mi-ai citit textele.
Rațã întreagã pe varzã? Eu când eram omnivorã când alegeam sã prepar o rațã optam pentru: piept de rață separat cu o garniturã, condimentat simplu (rață de țară), făcut într-o tigaie cu fund gros, și restul o porționam și o gãteam separat mâncare rece cu multă ceapă tăiatã julien cu mãsline albe fără sâmburi, vin alb (de casã) ulei de floarea soarelui și condimente. Mi se pãrea că merge mai bine decât pe varzã.
Mai aveam un rest de nebunie vegană dar te las să-ți tihnească Paștele. Uof, și ce greu îmi este să mă abțin. :))))
ApreciazăApreciază
Ce spui tu e alta mincare de … rata. Si vezi ce se intimpla daca nu ma citesti din scoarta-n scoarta? Ai lacune culinare in ceea ce ma priveste. Priveste! 😉
sau
ApreciazăApreciază
Da, știu că ești talentat și la gătit dar am mai văzut din acestea. La ocazii speciale e foarte frumos din partea ta că oferi acest spectacol culinar celor dragi. Întradevãr platingul contează foarte mult, poate induce o senzație de „mai bun” cãci doar din creier pleacă toate. De acolo ne vin percepțiile. Putem percepe un preparat ca fiind mai bun dacă arată foarte bine, și regula doi – dacă e puțin. Astfel încât să nu te simți plin, să nu ajungi la saturație și să rămâi cu impresia „mmm, ce bun a fost, parcă aș mai fi mâncat puțin din acel preparat”.
Supa în pahar o prepar și eu, dar doar din ingrediente vegane și o numesc „smoothie”. 😛
Provocarea ar fi să gătești un meniu la fel de impresionant, prin care să păcãlești simțurile, sã-i duci la extaz dar doar cu ingrediente vegane.
Se spune că chiar și sunetele de pe fundal pot contribui la o „cinã” de vis. Niște studii arată cã oamenii care au mâncat fructe de mare (ca aint Jacques-ul gătit de tine de exemplu sau ce erau acele scoici) pe un fundal cu muzica cu sunet de valuri, calmă, au considerat preparatul mai bun.
Mie îmi place muzica chinezeascã instrumentalã pe fundal, în surdină, când mănânc mâncare cu tentă asiaticã. Poate și pentru că îmi place acest gen de muzică oricum. 🙂
Cinele tematice au farmecul lor.
ApreciazăApreciază
Eu merg mai departe si spun, (tradare, daca o cer interesele partidului, da’ s-o stim si noi) ca pentru mine conteaza si in ce e servita mincarea, dar mai ales bautura. Am pahare pentru urice gen si de aceea nu beau vin rosu din flaut sau bere din pahar de apa. Se poate spune ca sunt obsedat, dar mi se pare ca au alt gust, desi n-au 😉 Insa, dupa cum spui, totul ni se trage de la creier, chiar si dumnezeirea sau veganismul, care sunt alte obsesii, dar de care nu sufar. 😆
Muzica aia psihedelica ma poate imbia la masaj si droguri, in niciun caz nu mi-ar stimula apetitul. 😛
ApreciazăApreciază
Dacã e o liniște deplină la masă și se aude această muzicã chinezeascã, întradevăr s-ar putea ca o parte din musafiri sã adoarmă cu capul în farfurie. Dar dacă e pe fundal si se mai discută, se mai toarnă un vin, merge.
Din punctul meu de vedere face ca mâncarea să pară și mai chinezeascã.
Și muzica instrumentalã saxofon mi se pare bunã pentru a pune în valoare o cină.
De gustibus. Cât de diferiți suntem, dacă am da un test am ieși că suntem de pe planete diferite.
Ești perfectionist, dar și eu prefer sã beau vinul dintr-un pahar de vin mare cu picior, îți dă senzația că bei un vin de 5 stele.
Și totuși supa o servești dintr-un pahar de cocktail, dar berea nu. 😛
Și dacă mã mai înțepi o dată cu veganismul uit că vine Paștele și o sã te înțep și eu, o să îți scriu iarãși de o sã te uiți cu milă la rața din farfurie și o să te bușeascã plânsul de fațã cu musafirii.
Și by the way, un bucãtar adevãrat, talentat, poate pregãti o cinã de vis chiar și din ingrediente vegane. Nu se simte pus în dificultate ci e o provocare, își poate dovedi cã poate dacã își pune mintea.
ApreciazăApreciază
😆
De fapt la sax (te miri, dar e cu „a” 😆 ) n-am ce combate. Ala, da!
Nu gatesc vegetarian, desi as putea s-o fac, dar n-am motive. Ba mai mult, n-as avea pentru cine ca nu m-ar mai vizita nici dracu 😆
Dar daca tu tot aduci vorba de vegetale, cum sa nu te urzic, amical? 😆
ApreciazăApreciază
Mi se intampla rar sa fiu intru totul de acord cu toate ideile unui post, dar acum sunt 🙂 .
Poate as mai adauga ca imbatranirea asta psihica incepe in cazul unora mult inainte de aia biologica sau cronologica. Ca probabil la tipa aia, Laura. Ala a luat-o si i-a pus-o mai des pe vremuri, daca tipa acum se plange ca e „mai rar”. Deci ea a inceput deja sa decada. Desi nu neg ca e posibil si ca ala sa nu mai fie asa disperat si aia sa fi fost despletita de la inceput.
Altfel, m-a lasat masca nivelul de confidente al aleia. Am cunoscut portughezi multi (ca emigranti in Geneva, unde cam ocupa orice ramura cu servicii) si am observat ca-s excesiv de prietenosi, da’ asta cam bate orice record. Eu asa declaratii le iau ca invitatie sexuala explicita.
ApreciazăApreciază
Invitatie nu putea fi decit la un ménage à trois, la care, sincer, nu m-am gindit si nici sotia, ca mi-ar fi spus 😆
ApreciazăApreciază