Inrucit la postul precedent nu s-a dat un raspuns clar si satisfacator, am decis de unul singur si-n unanimitate de voturi sa schimb formularea. Astfel am decis sa scot religia din ecuatie, pentru ca, dupa cum stiti, cind vine vorba de religie, fug toti ca potirnichile. Nu chiar toti, dar majoritatea. Nu prea inteleg de ce religia e un subiect tabu, dar nici nu ma preocupa. Insa mie, personal, ingradirea oricaror libertati, fie si liber-consimtita, imi repugna si de aceea refuz s-o accept. De ce si cea liber-consimtita? Pentru ca denota, supunere, prosternare, umilinta, trasaturi pe care le dezavuez.
Asadar, intrebarea, la care-mi voi expune si propriul punct de vedere, ar fi:
Presupunind ca ar fi posibil transplantul de creier, considerati ca beneficiarul va continua sa aibe acelasi mod de gindire, aceleasi sentimente, acelasi discernamint, aceleasi cunostinte, aceeasi inteligenta, aceleasi trairi, aceleasi convingeri, acelasi suflet ca cele pe care le avea cu propriul creier sau le va capata pe cele ale donatorului?
Eu cred ca totul va fi bulversat. Cred ca beneficiarul va prelua creierul cu tot ceea ce e inmagazinat in acel creier. Mai mult, am convingerea ca va deveni persoana donatorului din punct de vedere psihic si hai sa spunem, sufleteste, si asta pentru ca, in acceptiunea mea, sufletul e o carte de chimie care contine diverse combinatii chimice a caror rezultanta sunt emotiile si trairile. Evident ca, in acest caz, chimistul se numeste Creier. Si daca domn creier da coltul, nici „sufletul” nu are cum s-o tina-nainte.
Poate de aceea nu inteleg de ce se spune ca sufletul ar fi localizat in cutia toracica. Sau mai exact, in inima. Evident ca inteleg ce-i aia metafora si ca „a gindi cu inima, nu cu mintea” e doar un fel de-a spune, dar mai toti cind vorbesc de suflet duc mina la piept, nu la cap. Ca emotia iti poate afecta respiratia si cum plaminii sunt in piept, e posibil ca acolo sa simti golul, e adevarat, dar nimeni nu se vaita de plamini si nici nu-i considera lacasul sufletului. In aceeasi nota, emotiile pot afecta si bataile inimii, dupa cum bine stiti, dar asta nu inseamna ca acolo se afla vreun suflet dolorant.
Bun si acum dupa divagatia toracica, sa spun si ca in cazul unui transplant de inima persoana ramine, cu sufletul initial, deja demonstrata, si asta pentru ca poseda acelasi creier. Daca,insa, ar poseda aceeasi inima, dar alt creier, situatia ar fi cu totul alta, asa cum am precizat mai sus.
V-astept opiniile cu interes si pina atunci va ofer, spre recitire si reflectie, „Nimicul absolut”
Nimicul absolut l-ai scris in 2009. De atunci nu te-ai mai dumirit cum stau lucrurile ? 😛
Interesanta si postarea Schimbarea la cap.
Emotiile le percepi si cu creierul abdominal.
Ca sa fie un salt calitativ in viata celui care urmeaza sa faca transplantul, sa se aiba in vedere si IQ-ul donatorului care sa fie superior 😉
Va fi intr-adevar o bulversare pt pacientul vu transplant de creier insa datorita consecintelor negative ce pot decurge s-ar putea ca problemele lui sa creasca, sa i se complice si mai tare viata.
ApreciazăApreciază
N-aveam cum sa ma dumiresc din moment ce abia te-am cunoscut 😛
Abdominal sau sub-abdominal? Cred ca e functie si de sexul fiecaruia 😉
Faci ce faci si ocolesti raspunsul. Ma intreb cum vei raspunde unei cereri in casatorie. 😆
ApreciazăApreciază
Da, Papa. Multi barbati au creierul in pantaloni.
De ce tocmai cerere in casatorie ?
ApreciazăApreciază
Vezi, aici gresesti tu. Acuzatia ta este partial adevarata si am sa-ti spun de ce. Cel mai puternic organ sexual e … creierul. Si cum hipotalamus avem si noi si voi, e clar ca si unii si altii avem sexul in creier sau creierul in sex 😛
Cererea in casatorie cere un raspuns simplu. Da sau Ba. Ori tu nu poti da un astfel de raspuns si asta ma face curios in ce priveste comicul situatiei. 😉
ApreciazăApreciază
Am scris „multi barbati”, nu „toti barbatii”. Asa ca nu am gresit deloc 😛
Papa, nu confunda borcanele. Cererea in casatorie e pe persoana fizica, nu pe cea virtuala.
ApreciazăApreciază
Ai spus „multi barbati”, nu „multe persoane”, asa ca ai gresit. 😛
Eu nu confund absolut nimic, dar nu stiam ca Ruxy reala e diferita de Ruxy virtuala? 😛
ApreciazăApreciază
Papa, eu n-am auzit de casatorii virtuale care sa aiba legatura cu cele reale. La asta ma refeream, nu la alte insinuari neconcordante.
ApreciazăApreciază
Nu e vorba de vreo insinuare si nici de vreo cerere virtuala, ma intrebam cum ar fi sa dai un raspuns stufos unei cereri in casatorie. Nimic mai mult.
ApreciazăApreciază
Papa, nu intentionez sa ma marit nici macar virtual 🙂
Ce intelegi prin raspuns stufos: cate pagini ori stickuri sa aiba ?
ApreciazăApreciază
Offf, daca nu te-as iubi, mare scandal ai avea cu mine, ca prea desfaci firu-n 14. 😛
Cine-a spus ca intentionezi sa te mariti? Pe de alta parte, e bine de stiut 😉
Inteleg, dupa cum spuneam, ca la o cerere in casatorie se raspunde cu da sau nu. si ca ar fi interesant un raspuns elaborat din care pretendentul sa nu inteleaga nici da, nici nu. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Cum vezi, dar, toate-s frumoase cind te simti bine-merci,
Si stii tot ce-i in cea lume, desi tu nimic nu stii.” – e spus cam totul cu asta. Foarte mişto poezia!
Aşa. Dacă-ar fi posibil trasnplantul ăsta, cred că s-ar umple lumea de Einsteini, că tot se studiază intens creirul lui. S-ar clona la greu.
Tu spui că în cazul unui astfel de transplant, omul ar deveni donatorul? Asta-nseamnă că nu ar mai recunoaşte pe nimeni din familie, dintre prieteni, şi ar recunoaşte şi accepta, în schimb, părinţii, fraţii, colegii donatorului? Adică, creierul vine cu tot cu informaţia înmagazinată, nu doar cu funcţiile?
Acum (ca o paranteză, la treaba cu inima şi sufletul şi iubirea) da, e clar că e de la creier că n-am auzit pe nimeni ca după transplant să iubească nevasta donatorului. 😀
Revin. Oare să nu aibă legătură şi cu „ambalajul”? Nu ştiu, nu mi-am pus problema până acum aşa că întreb. Ca şi cum aş lua hardul de la cel mai performant computer şi l-aş pune pe cel mai vechi model. Are monitor, are tastatură veche, are restul componentelor vechi, doar memoria celui nou. Ar „duce” atâta informaţie, atâta putere?
Un… spune ceva, o meserie din asta care necesită forţă fizică şi cam atât. Un om care are 4 clase şi toată viaţa a săpat şanţuri, să zic, după un transplant ar putea fi specialist la NASA dacă donatorul asta a fost? Un cineva dintr-un trib care acum vânează cu suliţe, ar putea brusc deveni chirurg aşa dintr-o dată?
ApreciazăApreciază
Da potecuto, cam asta cred, ca de stiut cu certitudine, n-am cum. M-am tot gindit la altceva. De pilda, daca donatorul era chinez si receptorul european, ce limba ar fi vorbit dupa transplant? As spune ca in mod cert, chineza, dar tot in mod sigur, stilcit si cu un accent de risul curcilor … chinezesti. 😆
Oricum, cred ca e un subiect fascinant.
ApreciazăApreciază
E foarte interesant! Ce idee bună ai avut să aduci asta în discuţie! Totuşi, oare nu crezi că se fac studii cu asta? Mă gândesc că pe undeva, în secret desigur, se fac încercări. Şi nu-mi pare chiar SF. cu toate că se spune că „tainele” creierului nu au fost pe deplin cunoscute.
ApreciazăApreciază
Am auzit de unul care incearca un transplant de cap, dar sincer ti-o spun, mi se pare imposibil. Spun asta pentru ca, daca ar fi posibil, n-ar mai exista paralizati din accidente in care maduva spinarii a fost sectionata. Nu stiu si nu vad cum s-ar putea suda perechile de nervi care o strabat. Basca meningele si irigarea normala cu singe. Well, nu stiu, ma depaseste cu mult.
ApreciazăApreciază
Nu de cap, cu totul. Numa creierul. Deşi şi asta e foarte greu de crezut. Dar zic că sunt convinsă că se studiază şi se încearcă. Pe şoareci, probabil. Sau nu doar.
ApreciazăApreciază
Probabil. N-am auzit, dar mi s-ar parea firesc sa se incerce.
ApreciazăApreciază
Scuze pentru că încerc să intru fără a fi invitat aici.
Problema transplantului de creier e destul de spinoasa. Un transplant de orice alt organ se face pentru a asigura supraviețuirea unei persoane. Când din acest binom conștiintă (creier)/corp, dispare creierul, individul in cauză nu mai există chiar dacă poți menține multă vreme trupul viabil. Poti doar utiliza unele componente pentru a repara alte corpuri.
Când corpul este compromis ireversibil poți ( cândva in viitor) salva creierul, fie separat de corp, fie introducându-l într-un alt corp al cărui creier este distrus.
Spre deosebire de alte organe, care nu-și au nici un rost în fi menținute viabile in afara unui corp pe care să-l ajute, creierul, ca păstrător al conștiinței ar putea fi menținut în viață separat de corp, doar că nu știu cât de bine i-ar fi in lipsa simțurilor cu care să sondeze realitatea și prin care să interacționeze cu aceasta deși probabil că va putea interactiona cu mediul inconjurător prin substituiente electronce ale văzului, auzului si nu numai.
Același creier poate fi transplant și într-un alt corp dar in acest caz s-ar salva, ca entitate, doar persoana căreia i-a aparținut creierul nu cea care a donat trupul. Și aici ar fi multe nebuloase, din interacțiunea creier corp nou. Iată câteva dintre ele: cum s-ar adapta un creier de stângaci pe un corp de dreptaci (scris, utilizat unelte, etc); cum s-ar adapta creierul unui orb sau surdomut in corpul unei persoane fără astfel de tare; cum s-ar adapta creierul unui bărbat într-un trup de femeie au invers.
Daca acum discutăm ca din două persoane condamnate la moarte să salvăm una prin înlocuirea creierului viabil al uneia in rupul viabil al celeilalte sau, Doamne ferește, distrugerea premeditată a creierului celui care donează trupul in favoarea creierului unui potentat, lipsit de scrupule, după ce se va realiza această etapă se va trece la următoarea.
Păstrarea binomului inițial, creier-trup, atunci când unui din ele sau chiar amândouă urmează a fi depreciate ireversibil. Pentru supraviețuire se va putea clona un corp identic cu primul dar cu un creier blank asemenea unui hard gol în care să fie transferate toate informațiile din vechiul creier sau doar un creier.
Astfel se va ajunge la un fel de nemurire.
ApreciazăApreciază
Bunicule, nu trebuie sa-ti ceri scuze si nici sa astepti vreo invitatie. Atita timp cit putem purta o discutie civilizata si fara excese, esti binevenit.
Voi reveni si cu un raspuns la comentariul facut. Ai putintica rabdare! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bunicule, e adevarat, trebuie sa existe compatibilitate, dar daca e imperios necesar pentru a salva viata unuia si nu gasesti decit un creier de chinez, ce se intimpla? Eu zic ca receptorul va vorbi chineza. Prost, dar nu va sti sa vorbeasca limba pe care o vorbea cu creierul extirpat.
ApreciazăApreciază
Cred ca trebuie lămurit ce considerăm salvat. In cazul de față eu zic că am salvat chinezul căruia i-am dat un trup. Va vorbi chineza prost, o vreme, până când corzile vocale se vor adapta la comenzile creierului.
Dar cum transplantul de creier va fi probabil ultimul triumf al medicinei să luăm cazul transplantului de cap care e mai abordabil neurochirurgical si probabil va fi realizat chiar pe timpul vieții mele. Un cap are deja toate terminațiile nervoase funcționale pentru ochi, urechi, nas, gura, limbă, laringe și cam toate simțurile si teoretic, alimentat la un circuit sanguin ( o inimă mecanică) care sa-i ofere oxigen și hrană pentru celule, poate funcționa și fără un corp și poate relaționa aproape normal cu mediul înconjurător.
Transplantul de cap pe un alt corp, cred ca e mai ușor de făcut decât un transplant de creier, unde trebuie refăcute toate terminațiile nervoase. In cazul capului reconectat la alt trup trebuie reconectat doar un mănunchi compact de terminații nervoase ce comandă corpul de la gat în jos iar unele, cum ar fi cele pentru comenzile motrice, pot sa funcționeze și în parametri mai reduși ori chiar de loc ca in cazul tetraparezelor.
ApreciazăApreciază
Pina aici ne situam pe aceeasi craca, dar fara a intra in detalii chirurgicale, intrebarea se referea la faptul ca importul unui alt creier iti va oferi o alta minte si un alt, asa zis, suflet, considerind ca individ, importatorul.
ApreciazăApreciază
Papa, afirmi ca mintea e produsa de creier. Inseamna ca robotii au minte ?
Tehnologia e foarte avansata. Acu e la moda robotul Sophie, care arata ca un om. Ai visa la vreo relatie cu Sophie asa cum ai cu o femeie „clasica” ? Am citit ca isi doreste un copil 🙂
ApreciazăApreciază
Cum sa aibe minte daca n-au creier? Ruxy, nu trage concluzii mai aberante decit religia-n sine 😆 Computerul nu e creier si nici nu va fi
Am spus s-o repet, nu inteleg sa m-amestec cu alte forme de viata, cu atit mai putin tehnologice. Asta-i motivul pentru care nu am pet, desi admir animalele. 😛
ApreciazăApreciază
Era o exprimare metaforica. De cate ori nu se aseamana creierul cu un computer de n ori mai performant ? Iar lipsa empatiei transforma oamenii in roboti: metalici, reci, fara inima, cruzi ?
ApreciazăApreciază
Nu vad metafora in intrebarea ta, tot asa cum nu poti compara computerul, oricit de performant, cu creierul. Nu deocamdata, dupa spusele lui Lotus. 😉
Tot ce-ai enumerat sunt trasaturi de caracter, caracter pe care computerele nu-l poseda 😛
ApreciazăApreciază
Si a propos de computere, am facut citeva toast-uri cu guacamole. Crezi ca daca eram computerizat as fi avut aceleasi pofte? 😆
ApreciazăApreciază
Dar daca as fi avut creierul unui eschimos? 😛
ApreciazăApreciază
Ai fi mancat untura de balena si ai fi fost rezistent dpdv fizic. Si ti-ai fi dat nevasta ca semn de ospitalitate oricui iti trecea…pragul de gheata.
ApreciazăApreciază
Gresesti din nou. As fi mincat guacamole de foca 😆 😛
ApreciazăApreciază
Bun guacamole asta.
Da, ai fi putut avea orice pofta. Pe computer pot fi instalate o sumedenie de softuri. Eu as fi propus sa ti se instaleze si guacamole.exe
ApreciazăApreciază
Iar nevasta nefiindu-mi suflet sau minte, evident ca poate fi imprumutata sau cedata 😆
ApreciazăApreciază
Componenta electrică a câmpului inimii este de 60 de ori mai puternica în amplitudine decât cea generată de creier.
Componenta magnetica este de 5000 de ori mai puternica decât câmpul magnetic al creierului și se intinde cativa metri în jurul corpului.
Inima este cel dintâi organ care se formeaza la fetus, nu creierul. O sa zici ca mama purtatoare are creier pana una alta.
Posibil ca de asta se spune ca sediul sufletului e in zona inimii.
Daca zici ca mintea e produsa de creier, de ce nu se gaseste de vanzare mai ales pt aia care si le-au pierdut (mintile) ?
Creierul si inima sunt niste instrumente, nu ele „secreta” minte ori suflet.
ApreciazăApreciază
Nu stiu unde vrei s-ajungi cu electricitatea si cimpul magnetic, ca nu prea are legatura cu subiectul, dar te-as ruga sa te interesezi cam care e valoarea acelui cimp magnetic in cazul mortii clinice comparativ cu cel in cazul mortii totale. Pe urma stam de vorba si despre cimp magnetic si electric. 😛
Ca inima e prima e absolut normal si logic. Creierul nu poate supravietui fara a fi irigat (oxigenat) de-o pompa 😛
In privinta comertului, as zice ca daca sufletul sau mintea ar fi independente, evident c-ar putea fi de vinzare. Asa insa, nu faci decit sa-mi dai dreptate 😆 😛
ApreciazăApreciază
O inima artificiala pt transplant, are si suflet „artificial” ?
ApreciazăApreciază
De cite ori sa-ti spun ca inima n-are nimic de-a face cu „sufletul”? Sau esti catira? 😆
ApreciazăApreciază
Inseamna ca esti un ateu singur pe lume. N-ai nicio treaba cu sufletul pereche.
ApreciazăApreciază
„Suflet pereche” e un fel de-a spune compatibilitatea dintre doua persoane si ti-o jur 😆 am fost compatibil cu multe alte fiinte umane de sex opus 😆
Asta ca sa nu mai amintesc si mariajul care rezista de 33 de ani 😛
Asa ca, ce spuneai? 😆
ApreciazăApreciază
Exista niste citate care ii sunt atribuite lui Einstein. De astea, ce zici ?
„Dumnezeu este subtil, dar el nu este rău intenționat”;
„Știința fără religie este neconvingătoare, iar religia fără știință este oarbă”;
„Mă interesează ce gândește Dumnezeu; restul sunt detalii.”
Daca tu esti convins ca nu exista Barbos, de ce mai cauti dovezi ? Vrei sa-ti faci secta ? 😛
ApreciazăApreciază
Einstein avea parerile lui, asa cum le am si eu pe alte mele. Dar daca le analizezi, vei ajunge la concluzia ca nici el nu credea in existenta vreunui demiurg. Pot explicita. La cerere 😛
Nu caut dovezi, caut discutii si antren 😆
Vrei sa stii ce vreau sa fac sau pe cine? 😉
ApreciazăApreciază
E fascinant subiectul. Posibil că așa este. Transplantul de creier schimbă total individul?
Dar dacă e totuși ceva ce vine din afara noastră? Un ceva pe care nu-l pricepem? Se spune că sufletul există după ce trupul moare, deci și creierul. Nu sunt sută la sută convinsă că e chiar atât de performant creierul. Ar fi trist să fim niște biete reacții chimice. Zic. Mi-ai dat temă de gândire.
ApreciazăApreciază
Eu nu spun ca nu poate exista un factor exterior, dar nu-l stim si nici nu-l putem dovedi. Si atunci, de ce i-am nascoci existenta? La ce bun? Poate doar pentru a ne autosugestiona ca exista acel ceva. Autosugestie care, recunosc, ne poate oferi o liniste interioara, daca dupa linisti interioare alergam si nu le putem obtine decit prin fabulatii si speculatii 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta e cheia. Nu știm și nu-l putem dovedi. Când se termină nu știm dacă nu e punct și gata.
Sunt totuși întâmplări în viață care par imposibile. Nu ți s-a întâmplat niciodată să ai senzația că ai puteri magice?
O dorință puternică să se îndeplinească, chiar dacă logic și normal ea nu ar fi avut nici o șansă?
Crezi doar în coincidențe și intuiție?
Nu ai simțit niciodată că e un ceva mai mult decât o reacție chimică?
E doar o curiozitate.
ApreciazăApreciază
Sincer ti-o spun, nu. Nimic din ceea ce mi s-a intimplat pina acum nu mi-a dat de inteles ca e de ordin divin sau fantastic, pentru ca definitia „divinului” n-o accept.
Dar evident ca daca as fi ales sa fac lucrurile diferit si rezultatele ar fi fost altele. Nu stiu care si nu voi afla niciodata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă refeream la uși deschise, oportunități și alegeri. Pentru că firește, e ca la bucătărie, depinde ce rețetă alegi. E vorba de dorința aceea atât de puternică, care schimbă voința Universului dacă vrei. Logica, experiența spune ceva, iar tu obții altceva pentru că ai dorit din tot sufletul. E absurd, dar obții. Eu am avut experiența asta, de aceea cred că e mai mult, mult mai mult decât simple reacții chimice. E imposibil să înțelegi doar din poveștile altora, dacă tu însuți nu ai simțit asta pe pielea, minte și sufletul tău, așa că te înțeleg perfect.
ApreciazăApreciază
Evident ca au existat lucruri pe care nu mi le-am dorit , dar sau intimplat, tot asa cum au fost si lucruri pe care mi le-am dorit si le-am realizat.
Asta n-are a face cu vreo divinitate, ci cu posibilitatile mele si cu cit de fantasmagorica-mi era dorinta respectiva.
Am mai povestit ca am o cunostinta credincioasa si care mi-a spus: „dumnezeu m-a ajutat sa obtin pasportul canadian” si era absolut convinsa. Adica ce dracu avea dumnezeirea cu pasaportul ei? Si cum spuneam atunci, daca ar fi sa aibe dreptate, dumnezeu s-a ramolit si-a incurcat prioritatile? Adica lasa sa moara mii de copii nevinovat si fara prihana, in schimb ii da asteia pasapor si-i ajuta pe fotbalisti sa inscrie goluri, ca sunt multi care-i multumesc dupa cite-o reusita. Ridicol!
E absurd si aberant, desi ei sunt convinsi ca fara ajutor divin nu ar fi reusit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am niște exemple care m-au scos puțin de pe direcție. Care s-au petrecut pe pielea mea. Nu le-aș fi crezut povestite de altcineva. De aceea am și zis, că atâta timp cât nu e o experiență personală nu ai cum să înțelegi. Eu nu mă agit să vorbesc despre asta, că fiecare crede fix cum i se arată soarele, însă am vreo două postări unde am scris câte ceva. 🙂
ApreciazăApreciază
Și eu cred că, dacă unui corp i s-ar transplanta un creier, când s-ar trezi din anestezie, pacientul ar fi uluit și speriat de noul său aspect fizic. Fiindcă nu s-ar recunoaște.
Asta înseamnă că „sufletul” e în creier, nu în inimă (care e un mușchi), nu în plexul solar sau mai știu eu unde.
Speculațiile cu tipi care au străfulgerări cu amintiri din viața celui a cărui inimă au primit-o sunt bune la Hollywood. Povestea ar trebui să fie valabilă și pentru un rinichi, o bucată de ficat, o cornee…?!
Gigli, m-am abținut să fac comentarii la postul anterior, deși l-am citit, inclusiv comentariile, fiindcă subiectul e sac fără fund. Bănuiam că, la un moment dat, vei intra în dialog cu Lotus și știam cine va renunța, vlăguit, la polemică. 🙂
Undeva, totuși, trebuie să-i dau dreptate lui Lotus. Tu te poziționezi, apriori, în tabăra lui „nu există”. Asta e normal, fiindcă ești ateu. Dar dă-le și celorlați dreptul să creadă contrariul. Tu n-ai nimic de pierdut dacă ai avea revelația existenței lui Dumnezeu. Ar fi ca și cum ai mai descoperit o lume, o dimensiune. Ar fi ceva în plus. Dar ei, dacă descoperă că nu există, ar trăi o dramă cumplită. Tot sistemul lor de valori se prăbușește. N-are nicio importanță pentru tine dacă unii oameni trăiesc amestecând un mit cu realitatea.
Bineînțeles că, dacă există, nu arată ca un personaj (antropomorf, pe deasupra), așa cum îl văd ei. Bineînțeles că nu interacționează cu oamenii, așa cum cred ei. Dar… te porți ca un părinte care-i spune unui copil de 3 ani că Moș Crăciun nu există. Ce câștig are că a aflat adevărul cu câțiva ani mai devreme?
ApreciazăApreciază
Cu creierul si inima vad ca ne-am lamurit, cel putin in ceea ce ne priveste pe noi doi. 😉
In privinta postului anterior, era vorba de-o discutie, bine, polemica, pe care am provocat-o nu din intentia de-a descuraja sau convinge, ci, asa cum i-am spus si lui Ruxy, din dorinta declarata de-a sta la taclale, de-a socializa. Evident ca taclalele erau axate pe crezul fiecaruia in privinta subiectului propus.
In privinta revelatiei de care vorbesti, daca ar fi fost s-o am, as fi avut-o deja si cum sfirsitul nu ma sperie pentru ca-l constientizez, fiind absolut logic, e cam clar ca nu ma voi apuca sa cred doar pentru a-mi oferi singur iluzia unei alte vieti.
Iar in privinta credinciosilor, e greu sau imposibil sa-si schimbe convingerile atita timp cit sunt bazate pe niste fantezii care nu pot fi dovedite si pe convingerea ca unde-i credinta, logica nu-si are sens.
Asa ca si unii si ceilalti vom ramina ca la inceput, doar cu citeva ore de palavrageala, as spune, inutila, dar amuzanta. 😆
ApreciazăApreciază