De-a lungul si de-a latul vietii, am avut ocazia sa discut cu multa lume informata. De la ei am aflat pina si ce e imposibil de aflat, si anume ca oamenii, adica noi, ne ducem viata pe doua planuri independente unul fata de celalalt. Cu alte cuvinte, psihicul sau sufletul sau cum vreti voi sa-l numim, ar continua sa existe si dupa moartea totala a corpului. Astfel creindu-se un stoc de suflete care, spun tot ei, ar fi distribuite in mod aleator noilor nascuti prin asa-zisul proces de reincarnare.
Pina aici ne-am cam luminat, vreau sa spun dumirit, dar zic sa ne dumirim in continuare si sa vedem in ce fel ne mai poate lumina, obscurantismul. Pe scurt, corpul e dependent de suflet, doar sufletul e independent in raport cu corpul. Deci, toate corpurile umane sunt obligate sa adaposteasca un suflet care nu le apartine. Un suflet care a apartinut in trecut si altor fiinte umane sau care, dupa alti „clarvazatori” a apartinut diverselor forme de viata cunoscute, cu exceptia plantelor. Interesant e, ca desi, spun ei, sufletul se poate reincarna si in alte forme de viata, tot ei vin si spun ca doar oamenii sunt posesori de suflet, afirmatii care se cam bat cap in cap, ca berbecii.
Mai departe, ca povestea e mult mai pasionanta decit orice Joule Verne care v-a trecut prin mina. Deci, dupa asa zisul purgatoriu sau judecata de apoi, sufletele sunt indrumate spre destinatii diferite. Dar sa nu credeti ca judecata e complicata, ca aia n-au timp de vrajeli avocatesti ca pe Pamint. Nooo. Acolo e simplu. Crezi in Barosan, o iei in sus. Nu crezi in Barosan, o iei in jos. Adica ce poate fi mai simplu de-atit? Bun, asadar sufletele ajunse-n iad, spun „cunoscatorii”, vor fierbe-n oalele cu catran pe tot restul vietii lor … moarte si intrucit asta le e osinda, n-au cum sa se mai reincarneze si vor ramine pe mai departe sa dea gust bun catranului. Altfel spus, alea se duc dracu si la propriu si la figurat.
Si uite asa ramin disponibile pentru reincarnare numai „premiantele”. Dar asta ar conduce la concluzia ca toti oamenii in viata au suflet bun, pentru ca de-a lungul miilor de ani, sufletele pacatoase au ars in iad si numai cele virtuase au ramas sa insufleteasca noii nascuti. Pai si atunci, de ce ne mai sperie astia cu iadul lor? Vai ce fiori ma strapung la gindul ca am suflet bun si voi sfirsi in rai! Totodata si in mod firesc, se poate spune ca toti criminalii sunt buni la sufet, intrucit sufletele pacatoase au fost incinerate de draci.
Problema e ca sunt ateu. Si vedeti voi, aici e buba. Pai cum de exista atei, daca am fost „umpluti” numai cu suflete credincioase, alea venite direct din rect. Pardon, din rai. Dar daca ne uitam la mafioti, la cruciati, la inchizitii si la fanatismul actual, credinta n-are de-a face cu bunatatea sufleteasca, ba din contra. Asadar, cine dracu se reincarneaza si pe ce considerente?
Nu-i asa ca totul se leaga? Daaaa! E o placere sa intelegi de cita intelepciune dau dovada cei care au reusit sa patrunda, cu puterea mintii, tainele impenetrabile ale universului. Univers care in curind, peste doar 250 de milioane de ani, va implini frumusica virsta de 14 miliarde de ani pamintesti. Amintesc acest detaliu pentru a putea evalua forta de penetrare a mintii omenesti in dezlegarea tainelor universale. Sincer v-o spun, e de speriat.
Stiu, stiu, nu va mai obositi sa-mi spuneti ca tratez superficial problema, cind ea e de-o profunzime incalculabila in conditii terestre. O fi ea superficiala, dar e mult mai logica decit toate profunzimile imaginatiei unora, zic eu.
E si acum, pentru ca ne-am lamurit cum e cu planurile alea independente si cit sunt ele de independente, voi expune si parerea mea, care oricum poate fi dedusa din sarcasmul celor afirmate pina acum. Din punctul meu de vedere, acel „suflet” e un complex de stari emotionale. Fizicul, mai exact, creierul, fiind generatorul acelor stari emotionale se poate conclude ca daca fizic nu e, nimic nu e, nici macar acel suflet … candriu, vorba lui Fintesteanu.
Dar asta-i doar o parere si-mi apartine. Evident ca n-as baga mina-n foc sau in catran clocotit ca reprezinta o realitate, dar din punctul meu de vedere, e mai logica decit fabulatia cu independenta unilaterala a acelor planurilor.
Hai, măi papa! Puteai şi tu să faci pe bunul creştin măcar acum şi să închei postarea după paragraful 3. Că până acolo am înţeles şi eu. Şi mergeam acasă să-mi văd de începutul de răceală cu impresia că-s inteligentă. Dar tu nu şi nu, ai dat-o cu celelalte, de am creierii sufletului varză şi e ceaţă la mal catr ţentimetrî.
No bun. Şi dacă totuşi e cum zic ei: eu vreau să ştiu tot despre cel al cărui suflet îl port. Că dacă avem suflet şi admitem că avem, e normal să ne informăm. Ghiocel zici că nu puteam fi? Nici privighetoare? Un fir de leuştean? Nu? Bine. Vezi ce faci? Da’ nu mă pot supăra pe tine, mai ales acum că ştiu că am suflet de împrumut, musai să fiu plăpândă. Că aşa fac cu ce nu-mi apraţine, să nu-l bulesc.
ApreciazăApreciază
Potecuto, nu e vina mea ca te-ai pierdut in hatisul imaginatiei crestinesti. 😆 Ca eu p-aia am comentat-o. De fapt ce am sustinut eu si nu sustin credinciosii, e ca fizicul si psihicul formeaza un tot unitar si indisolubil in care psihicul e dependent de existenta fizicului. Cam asta e. Numai ca daca as fi facut doar enuntul fara a prezenta si motivatia sau o parte din ea, as fi cazut in pacatul religiei.
E adevarat ca as fi putut renunta la malitiozitate si-mi cer scuze, dar o pun pe seama discutiei pe care am avut-o ieri cu un „cunoscator” si care m-a etichetat ca ignorant pentru ca nu-i acceptam lipsa de logica. Singurul lui argument fiind biblia.
In privinta sufletului pe care-l porti, trebuie sa-i intrebi pe ei, pe cunoscatori, ca eu, recunosc, n-am cunostinte in domeniul asta. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe logică, ai pătruns toate profunzimile universului.
Doar că, treaba cu reîncarnarea sufletelor nu pare a ține de creștinism (din câte am citit eu în chiar cartea amintită de tine), iar iadul este doar al creștinismului, deci nu se prea pupă una cu cealaltă. Și ar mai fi una, că cei care cred în reîncarnare cred că si plantele au suflet, deci iar nu se pupă cu părerea persoanei cu care te-ai „conversat” matale. Dar voi spune si eu, ca si tine, asta-i doar părerea mea și mi-o port cu mine, chiar dacă o mai las să fie văzută si de alții.
Este interesant că acei cunoscători care țin cu dinții de Biblie, uită să-i citească întregul conținut, omițând, probabil cu bună știință, exact acele versete care nu concordă cu ceea ce-și doresc ei (sau mai degrabă cu ceea ce predică ei).
ApreciazăApreciază
Mugur, nu stiu exact care-i treaba cu reincarnarea, ca nu mi s-a intimplat, dar unii spun ca era mentionata si in biblie, numai ca a disparut, ca multe alte pasaje incomode. Se pare, totusi ca nu s-a reusit eradierea totala si ca au mai ramas unele referiri la reincarnare/reinviere, ca de pilda:
„Nu vă miraţi de lucrul acesta: căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele; cei care au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei care au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28-29).
Mie-mi suna a reincarnare sau reinviere sau cum oi vrea s-o numesti. De fapt daca admiti ca spiritul e nemuritor, atunci poti presupune, cum au facut-o atitea religii, hinduismul, budhismul si alte muisme, ca si asta ar fi o posibilitate, desi absurda. Bine, absurd e cam totul in religie.
Tipul cu care am discutat nu mi-a pomenit de reincarnare, el fiind axat doar pe biblie, asta am spus-o eu stiind ce pretind religiile de care am pomenit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Depinde foarte mult de traducerea făcută. Iată cum este scris în Biblia ortodoxă:
„Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. ”
Sunt aceleași două versete citate de tine.
Aș mai spune că acestea se referă la învierea pentru marea judecată, atunci când va fi să fie, la a doua venire a lui Iisus probabil.
Personal, eu nu cred în reîncarnare, dar asta-i altă poveste.
Dacă tipul cu care ai discutat este cel pe care-l bănuiesc, atunci da, el nu pomenește de reîncarnare, ci doar de „ADEVĂR” și alte cele.
ApreciazăApreciază
Mugur, uita-te-n ochii mei! Cum iti poti inchipui c-am discutat cu Anormalul? 😆
Nu bai, era un un vecin, singurul pe care-l cunosc si care a venit la o cafea. Mai bine o trimitea pe nevasta-sa, dar asta-i alta discutie. Si din vorba-n vorba am ajuns la „her soul is taking care of me”. E cind mi-a spus asta, am contraatacat. Pe urma el si uite asa am ajuns de nu ne-am mai inteles, dar nu din cauza limbii 😆 Oricum, ne-am despartit prieteni intrucit, pe final i-am dat dreptate, doar sa opresc suvoiul de aberatii. 😉
Referitor la ce spuneai, „invierea pentru marea judecata” pai nu stiam ca trebuie sa fii viu in purgatoriu. Dar tie nu-ti suna a reincarnare? Si adica de ce e mare? Tu spui ca biblia nu mentioneaza iadul. Bun si dupa judecata ce se intimpla cu condamnatii? Adica, cu mine, cum ar veni. Eu ce, palaria mea, fac? Mor de tot? 😆
ApreciazăApreciază
Tu nu mergi nicăieri, că nu-l recunoști pe Barosanu. 😀
Mă gândeam că ți-ai călcat pe suflet și ai discutat cu individul.
În discuțiile de genul acesta, unii intră cu habotnicie, drept pentru care nu acceptă argumentații de nici un fel. Între noi doi, discuția este de altă manieră. Am recunoscut „din prima” că în logică ai dreptate, doarcă m-am exprimat altfel. Da, seamănă a reîncarnare această a doua înviere zisă, iar indicațiile par date pentru perioade foarte lungi de timp, de tipul erelor, dar nu chiar geologice. Aș spune că sunt un fel de cicluri de câteva mii de ani.
Mie Biblia îmi pare scrisă într-un fel de coduri, pe care le înțelegi în funcție de stadiul de inițiere, să spunem. În orice caz, nu poate fi interpretată în stil pur literal. Dar este doar o părere proprie, chiar dacă este acceptată și de alții (nu au preluat-o de la mine, în orice caz).
Asiaticii au alte puncte de vedere în religiile lor, dar din păcate nu le cunosc suficient de bine încât să le pot discuta/interpreta pertinent. Știu doar că ei acceptă reîncarnarea, uneori în cicluri (7 sau 9), alteori „până ce sufletul învață ceea ce avea de învățat”. Abia asta îmi pare o formulare deosebită, „până ce sufletul învață…”.
ApreciazăApreciază
Domne, te simt credincios, dar credincios care intelege sa gindeasca independent, sa judece, nu sa ia de-a gata ca gaina de crescatorie . Si asta-mi place, chit ca am alte convingeri.
Spre surpinderea ta, voi spune ca-ti dau si dreptate. In ceea ce privesc tariile 😉
Mie biblia mi se pare scrisa de oameni destepti, dar si smecheri, in acelasi timp. In genul lui Nostradamus. Ambiguitatea da nastere la interpretari si asta e secretul succesului. Daca te uiti la politicienii actuali, ma refer la aia de clasa, nu la toape, toti se folosesc de aceasta ambiguitate care-i poate salva, la o adica.
ApreciazăApreciază
Nici n-am spus altceva despre mine. Doar că sunt dintre cei care fac diferențe între credință, religie, biserică. Și ai dreptate, am propria mea interpretare cu privire la credință. În orice caz, nu voi milita pentru a te aduce „la dreapta credință”. Fiecare are dreptul la convingerile sale și acestea trebuie respectate, zic eu.
Inițiații și-au ascuns mereu secretele în diverse forme, astfel încât să nu poată fi înțelese decât tot de către inițiați. Probabil că și Biblia face parte dintr-o astfel de categorie de scrieri.
Și îți dau dreptate în ce privește ambiguitatea, ea este cea care ascunde si în același timp, lăsând loc interoretărilor, scoate din impas pe cei care au ceva de ascuns. Bineînțeles că politicienii și-au ascuns multe în discursurile lor, ambigue, dar uneori pline de miez (sau complet seci alteori). Am citit câteva interpretări de tip NLP ale unor discursuri. Unele nu spuneau absolut nimic, altele dădeau un înțeles contrar celui aparent. Interesant, nu-i așa?
ApreciazăApreciază
Totusi, nu mi-ai spus daca, in acceptiunea ta, psihicul e independent de creier si-i poate spravietui. Ca pina la urma, asta era subiectul.
in alta ordine de idei, am facut varza calita cu ciolan afumat la cuptor si mamaliga. Inca-mi mai ling buzele 😉 Din pacate n-am avut tuica, dar m-am consolat in undele unui Johnnie Walker 😉
ApreciazăApreciază
Aș face o diferențiere. Psihicul nu supraviețuiește trupului, doar sufletul, care, consider eu, este o formă de energie (ondulatorie?) care transmiteinformația acumulată către inconștientul colectiv. Cu asta te-am dat gata, căci nu mai este credință în Dumnezeu, ci… un fel de știință să-i spunem. Consider că există mai multe forme ale energiei-suflet, numite subconștient, inconștient și inconștient colectiv. Conștientul ar fi psihicul, activ și supus (dacă putem spune așa) ego-ului, adică propriului nostru creier.
De aici se poate naște o altă întreagă discuție.
Varză călită cu ceva carne de porc am și eu, așa că nu-mi faci poftă. 😛
Despre tării nu discut azi, căci mâine am de condus ceva mai multă vreme, așa că nu combat (la mine se apropie miezul nopții deja). 🙂
ApreciazăApreciază
In acceptiunea mea, totul depinde de creier. Ca-i spui constient, inconstient, suflet sau trairi, totul este generat, analizat si stocat in creier. Cam ca lap top-ul tau. Daca a murit, i-au murit toate functiile, inclusiv capacitatile. Si cum nu exista vreo forma de recuperare a memoriei, in mod sigur se va duce si aia pe apa simbetei sau a duminicii. 😉
Care e definitia sufletului si cu ce se diferentiaza de psihic? Te-ntreb pentru ca eu le consider a fi acelasi lucru cu denumiri diferite. Prima ar fi cea stiintifica, iar a doua, cea sentimentala sau, daca vrei, literara.
ApreciazăApreciază
Totusi, nu mi-ai spus daca, in acceptiunea ta, psihicul e independent de creier si-i poate spravietui. Ca pina la urma, asta era subiectul.
in alta ordine de idei, am facut varza calita cu ciolan afumat la cuptor si mamaliga. Inca-mi mai ling buzele 😉 Din pacate n-am avut tuica, dar m-am consolat in undele unui Johnnie Walker 😉
ApreciazăApreciază
Papa, stii vorba aia: „om muri ş-om vedea”… Mai ai putintica rabdare 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu ma grabesc, doar curiozitatea o ia ca proasta inainte fara sa ma-ntrebe 😉
O alta problema ar fi vazul dupa moarte 😆
ApreciazăApreciază
Din ce-am mai citit, vorbit cu altii, orice om ar avea minte, trup si suflet. Dupa alt model ar mai fi tot felul de corpuri: cauzal, emotional, etc.
Reincarnarea e pt evolutie „personala”, pt a invata niste lectii karmice ori pt a ajuta alte suflete contemporane.
La nastere bem de bunavoie o cupa a uitarii cu toate informatiile astea utile, dar ele raman acolo in subconstient. Noi ne alegem destinul aka misiunea, ne alegem parintii… si chiar daca sunt cumpene „implacabile” iti poti schimba datele in favoarea ta, evident cu mult efort.
In fine, sunt atatea chestii ca n-ai cum sa le dibuiesti pe toate cat traiesti pe Pamant 🙂
ApreciazăApreciază
Intentia nu era sa descopar adevaruri, ci sa aflu opiniile voastre. Nu ma intereseaza ce spun biblii, kurane si torre. Se vrea o conversatie de la om la om, nu de la om la geniu sau la demiurg. 😉
ApreciazăApreciază
Papa, nu exista „istoric” in directia asta. Desi vorba aia murim cate putin in fiecare zi, inca nu s-au intors decedatii pe pers fizica sa ne spuna cu subiect si predicat cam cum sta treaba. Fiecare om e unic, la fel si nivelul sau de evolutie, perceptia etc. Si momentul mortii fizice va fi extrem de subiectiv.
ApreciazăApreciază
Desigur!. De aceea am spus ca nu cautam adevaruri, ci opinii. 😉
ApreciazăApreciază
Pentru ca ai mentionat, care-i interlegatura intre corp minte si suflet? Poate mintea si sufletul supravietui corpului? Asta era intrebarea. 😉
ApreciazăApreciază
Eu zic ca da. De aici unii oameni sunt intelepti. Ca inteligenti avem destui…unii malefici.
ApreciazăApreciază
Deci tu crezi ca sufletul ii va supravietui corpului. Interesant! Exista si o motivatie sau asta simti tu?
ApreciazăApreciază
Tocmai am spus-o: intelept vs inteligent. Sa apara oameni cu mintea „goala” over and ovet again ? Suna a risipa… „Trebuie” sa existe niste „influenceri”. Altfel…
Dava nu exista nimic dupa moarte, hai sa fim toti cu zero constinta ca avem o singura viata: sa mintim, sa furam, sa dam in cap, ca asta e. Ghinion si atat pt unii. Altii au noroc, cinste lor !
ApreciazăApreciază
Constinta ne e conditionata de credinta in viata de apoi? Asta spui tu?
ApreciazăApreciază
Nu la modul religios.
Si nu neaparat la ce va fi dupa. Ci la cauza – efect si in viata actuala. Eu daca voi calca pe cadavre sa-mi ating scopul, pe o anumita perioada de timp o voi duce bine. Dar in alte planuri, egoismul meu va produce daune.
E ca la loto: toti viseaza sa castige bani nemunciti, toti pun egoism in dorinta lor, iar castigatorul va incasa banii + toata invidia celorlalti mai putin norocosi.
Sau cand arunci o pietricica in apa, efectul produs de acele unde. Fizica cuantica.
ApreciazăApreciază
Nu cred ca fizica cuantica are ceva de-aface cu afirmatia de le 5:33.
Nu vad cum viata de apoi te poate impiedica sa furi sa dai in cap, sa minti. De fapt, din cite vad, tocmai aceia care sunt convinsi de acea viata eterna sunt sarlatanii de astazi. Becali fiind cel mai la indemina exemplu. Si nu se poate spune ca nu sufera de egism, narcisism si ca nu s-ar fi cacat in scaldatoare. Cu toate astea e cam cel mai credincios si caritabil din protipendada actuala si asta-mi da de gindit. 😆
Totusi, refuzi sa spui ce te face sa crezi ca psihicul supravietuieste fizicului.
ApreciazăApreciază
Fizica cuantica isi vede de treaba ei. Unii oameni o interpreteaza in felul lor: adica mint, fur, dar fac acte de caritate, boteaza copii sa li splele pacatele etc. Fac un troc cu Dumnezeu, fizica cuantica si ce-o mai fi pe-acolo. Stabilesc ei unitatile de masura.Sunt constienti ca au gresit si vin repede si cu solutii practice de inalbire – dupa mintea lor, sa nu fie acuzati de nesimtire crasa. Sunt lacom, dar mai las si niste firimituri. Un fel de zeciuiala.
Daca vreo baba habotnica citeste Biblia intelege cu totul altceva decat un intelectual. Biblia e plina de simboluri. Era si o carte Codul Bibliei.
ApreciazăApreciază
Eu am impresia ca tot ceea ce fac, fac din convingere. Pentru ca acel proces de inalbire, de care vorbesti, a fost sugestionat chiar de Barosan. Doar el spune ca toti suntem pacatosi si ca trebuie sa ne rugam pentru iertarea pacatelor. Asa ca, asta-i una din „procedurile” prin care demiurgul isi atrage „victimele” Si probabil ca toti credinciosii ii urmeaza sfatul pentru a beneficia de iertarea promisa. Iertare care-i incurajeaza sa pacatuiasca pe mai departe. 😉
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca doar de frica Barbosului fac asta. Poate sufletul lor stie DEJA chestia asta.
Citisem o pilda cu un om bogat si zgarcit care se ruga sa primeasca nu stiu ce. Si Barbosu ii transmisese ca daca isi tine mereu pumnii inchisi, unde sa mai primeasca ceea ce ceruse ?
Era alta pilda care n-are nicio legatura cu Barbosu: aia cu cu ceasca plina in care daca mai torni ceva, da pe dinafara. Poate sufletul stie ca daca vrei ceva tre sa platesti un pret, sa dai altceva la schimb.
Poate Barbosu e o personificare, sa priceapa toata lumea si sa se miste lucrurile in Univers, si nimic nu vine in contradictie, ci doar se completeaza, asa ca lucrul in echipa.
ApreciazăApreciază
Am spus, am si repetat dar tu nu esti atent
Intelept vs inteligent.
ApreciazăApreciază
Ba am fost cit se poate de atent. Deci a fi intelept versus a fi inteligent e motivul care te face sa crezi ca sufletul supravietuieste corpului.(!?!)
Ma ierti, dar nu vad legatura. As aprecia o detaliere 😉
ApreciazăApreciază
Am vazut destui oameni in varsta care nu erau intelepti – asa cum spune o vorba – deci de unde apare intelepciunea la cei mai tineri ? Intelepciunea e ca o baza de date pe care stii s-o folosesti eficient, din care stii sa extragi exact informatia care te ajuta sa rezolvi, sa gasesti solutii optime.
Vezi si comentariul asta din nou: „Sa apara oameni cu mintea „goala” over and ovet again ? Suna a risipa… „Trebuie” sa existe niste „influenceri”. Altfel…
Daca nu exista nimic dupa moarte, hai sa fim toti cu zero constinta ca avem o singura viata: sa mintim, sa furam, sa dam in cap, ca asta e. Ghinion si atat pt unii. Altii au noroc, cinste lor ! ”
De ce unii savanti au descoperit simultan fara sa stie unul de altul aceleasi chestii ? Ca cica nu exista inventatori, ci descoperitori, canale de receptie. Inseamna ca e o baza de date la care unele minti au acces. De ce unii au minti luminate ? De unde vine intuitia ?
Daca sufletul n-ar fi nemuritor, la ce s-ar justifica baza aia de date ? Subconstientul colectiv.
ApreciazăApreciază
Evident ca exista o baza de date, dar acea baza este la dispozitia oricui doreste s-o descopere analizeze si dezvolte, s-o foloseasca in descoperirea altor informatii care sa intre la rindul lor in acea baza de date. Numai ca baza respectiva e prinsa-n manuale si predata-n scoli de diverse profile si niveluri.
Daca spui subconstient colectiv, admiti faptul ca este alcatuit din informatiile provenite de la predecesori. Informatii care stau la baza altor descoperiri sau inventii ulterioare. Numai ca baza respectiva de date nu zburda-n eter. Tot asa cum si descoperirile actuale sunt inregistrate in manuale, compendii, enciclopedii, care sa serveasca celor care vor veni dupa.
Dar presupunind, prin absurd, ca ar exista o baza de date virtuala, cu ce ar impiedica moartea sufletului sau disparitia lui, existenta ei? Sau ce are sufletul cu baza de date? Sufletul e un manunchi de emotii si trairi, nu e tehnica si nici vreo stiinta umanista. Cel putin din perspectiva mea.
ApreciazăApreciază
Subconstient colectiv, baza de date virtuala, cloud, Akasha.
Scheletul sufletului o fi mergand doar pe trairi si emotii. Ar fi ceva de unica folosinta: am ras, am plans, am suferit, am iubit apoi pac, s-a stins becu si am murit. That’s all ?!
Sihaştrii au o tehnica: coborarea mintii in inima.
Sufletul e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu e doar emotie.
Lasand astea la o parte, sufletul e ceva complex. Inima fara creier duce la dezastre, iar viceversa inseamna lipsa empatiei.
Sunt multe manipulari perpetuate, ambiguitati. Dar tre sa fie si o samanta de adevar bine ascunsa.
Daca tu zici ca nu exista nimic dupa, de ce nu devii vreun guler alb ori sa-i dai in cap vecinului sa-i furi nevasta. Ce te impiedica ? Esti multumit cu ce ai ? Nu vrei complicatii ? Nu vrei sa ai trairi intense ? Ca nucrezi in existenta Barbosului, asa afirmi. Ca vad ca esti foarte dotat intelectual si ai potential.
De unde vine inspiratia in momentele incarcate la maxim cu tensiune ? „Mi-a venit inspiratia”…de unde a aparut? Era dupa colț, pe raft, la piata ?
Unde se duc toate trairile ? In neant ? De unde vin ideile grandioase ? Cum poate opera un chirurg daca nu se detaseaza de problemele lui si unde i se duce mintea care tre sa aibe precizie – si pune sufletul ca sa salveze pacientu ? De unde le vine inspiratia poetilor, compozitorilor , pictorilor? Or fi nebuni ? Drogati ? Ca unii stateau asa si pac i-a lovit inspiratia. Au venit Muzele probabil.
De ce unii sunt performanti si altii loaze ?
Intamplare ?! Coincidenta ?! Noroc ?! Nu exista nimic fara rost, doar ca uneori nu il vedem. Da, poti s-o dai in partea cealalta in care vezi semne peste tot. Auzi voci 🙂
Cloudul asta de care vorbeam e compus din experientele tuturor sufletelor care au fost intrupate si care si-au „invatat” lectia.
De ce bogatii nu sunt fericiti ? De ce nu-si cumpara 2 kile de bliss pe saptamana ? De ce se simt goi pe dinauntru daca pot avea orice si -ar dori ? De ce nu li se umple sufletul de bucurie ? Ori nu-si pot cumpara zile daca sunt bolnavi ?
ApreciazăApreciază
Dolcezza, logorea ta e cuceritoare. Dar, ca vezi tu, la tot ce-ai spus exista si un „dar”, nu inteleg de ce trebuie sa existe un ceva pe care nu-l poti explica, dar pe care poti da vina, pentru tot ce se intimpla? De ce adica trebuie sa fim la fel? De ce nu pot exista genii? De ce nu pot exista despuiati fara a exista o forta, o energie, o baza de date imaginara? De ce trebuie sa fie complicat cind este foarte simplu? De ce excluzi coincidentele? De ce excluzi combinatiile cistigatoare si le pui pe seama unei sorti prestabilite? Ce este exceptional in a cistiga la loto? Ce e demiurgic in a avea succes sau a fi un ratat?
A nu ne putea explica multe necunoscute se datoreaza incapacitatii noastre de-a folosi mai mult de 7-8% din capacitatea creierului, nu pentru ca ne sunt ascunse de vreun nene, cu sau fara barba.;)
Si inca ceva, de ce i-as da in cap vecinului daca-o pot avea pe nevasta-sa si fara violente? 😛
ApreciazăApreciază
De ce nu devii tu exceptia de la regulă si demonstrezi ca iti poti folosi de la 10% in sus capacitatea creierului, ca sa le dai peste bot tuturor adeptilor barbossului ?!
Papa, rupand din context, nu vei obtine rezultate concludente.
Universul e holografic….
Sunt multe chestii…in fine, fiecare e liber sa creada sau nu in ceva, cineva ori el insusi.
ApreciazăApreciază
Intentia nu era sa dau peste bot, cuiva, ci sa aflu alte opinii pertinente si, eventual, s-o punem de-o polemica, ceea ce se pare ca am reusit 😛
Dar daca ma provoci, cu riscul de-a intra in coma, imi voi folosi 15% din capacitatea creierului, pentru a-ti dezvalui taine, inpenetrabile in alte conditii 😉
Evident ca fiecare poate avea propria viziune in privinta existentialismului …aaa … utopic. 😉 Asta nu inseamna ca nu putem discuta.
As aprecia un raspuns si la postul urmator.
ApreciazăApreciază
Ai intuit bine Papa. Te provocasem. Ai muscat-o 😛
ApreciazăApreciază
Atita timp cit muscatura te-a determinat sa-mi scoti limba, zic ca as fi tentat s-o mai musc odata 😛
ApreciazăApreciază
Ca să avem un dialog, ar trebui să existe un teren comun pentru el, asigurat, în lipsa unei consonanțe ideologice, de respectul și minima deschidere față de opiniile celuilalt. Ori titlul și textul articolului tău sugerează o cu totul altă atitudine, nu o invitație reală la dialog, așa cum susții în comentarii. Și încă ceva: convingerile profunde nu vin din minte, ci din suflet (apropo de dihotomia creier-inimă pe care o abordezi în articolul următor). Știu că tu nu crezi în suflet, dar adevăr îți spun ție, sufletul în care nu crezi este cel care-ți călăuzește convingerile prin lume, în timp ce discuția dintre noi ar fi una pur mentală, așa că la sfârșit, după ce-ți voi fi răspuns la toate întrebările, mi-ai spune: „Lotuse, ceea ce susții tu este teoretic posibil și are sens, dar eu nu cred așa ceva. Adică, ar fi posibil, ar avea o logică, dar mie nu-mi vine a crede că lucrurile stau așa.”
ApreciazăApreciază
Lotuse, ceea ce sustii tu e eronat. Uite ca n-ai ghicit-o de data asta 😛
Bai, eu mi-am expus punctul de vedere, atit despre subiect, cit si despre subiectii care-l sustin. Deci, e vorba de un punct de vedere. Daca il impartasesti, bine. Daca nu, iarasi bine, dar asta nu te opreste in a comenta, asa cum ai si facut-o. De fapt, daca stau sa-ti analizez comentariul, nu se refera la subiec, ci l autor. Asa ca suntem cam chit.
Spui tu ca ai putea sa prezinti, logic, faptul ca sufletul e suflet, independent si de capul lui, iar mintea e o entitate cu totul diferita. Ei bine, luind-o din aproape-n aproape as spune ca mintea e o caracteristica a creierului iar, asa zisul suflet, e o caracteristica a mintii. As fi curios care-ti e opinia la postul urmator.
ApreciazăApreciază
Opinia mea depinde de deschiderea ta pentru dialog. Tu ți-ai expus punctul de vedere într-o manieră ce nu invită la dialog, ci persiflează. După care spui că uite, nu există niciun creștin sau musulman sau hindus etc care să discute cu tine. Sau religia i-a speriat, sau strălucirea diamantină a argumentelor tale i-a făcut să stea deoparte. Iar peste câteva luni o să poți spune: eu am încercat, am scris vrei câteva articole pe tema, am chemat oamenii la dialog, dar n-a venit nici unul. Deci, n-am avut cu cine. Da’ poate n-au venit pentru că i-ai chemat într-o manieră ce denotă că vrei să faci mișto de ei, nu ești sincer interesat de posibilitatea unei alte realități sau de înțelegerea perspectivei lor. Știi cum zic?
ApreciazăApreciază
Stiu cum zici si-ti dau dreptate, dupa cum am spus. As fi putu s-o pun intr-o forma mai putin ironica, dar tot eu am spus ca atunci cind singurul argument e biblia, mi-e cam greu sa-mi retin sarcasmul. Probabil ca si tu ai fi procedat la fel daca ti-as fi mentionat iar si iar materialismul dialectic sau mai stiu eu ce Nastol’naya kniga pe care recunosc, n-am citit-o si nici nu ma intereseaza.
Daca acea credinta e eminamente bazata pe har, la ce-ti trebuie sa aduci biblia-n discutie?
ApreciazăApreciază
Convingerile mele spirituale își trag seva din religiile Orientului și în special din filosofia Yoga. Totuși, la nivel esențial toate religiile sunt coerente, chiar dacă pornesc din locuri diferite sau prezintă unele mici diferențe de formă.
De vreme ce Dumnezeu a creat acest univers, rezultă că spiritul este superior materiei și cauza ei ultimă. Ca atare, este firesc ca în armonia dintre corpul fizic și suflet, primul să asculte de cel din urmă și nu invers. Asta face ca orice boală sau problemă fizică cu care ne confruntăm să fie în ultimă instanță (adică să aibă drept cauză de bază, că pot exista și unele cauze intermediare) consecința unei atitudini greșite la nivel sufletesc, atitudine cunoscută și sub numele de păcat.
Că veni vorba de suflet, tradițiile estice au o întreagă geografie a corpurilor ce învelesc spiritul omului, care este un fel de scânteie din Dumnezeu Tatăl (după chipul și asemănarea Mea). Dintre aceste corpuri, trupul fizic pe care îl simțim noi în mod curent (și pe care îl vom abandona la moarte) este ultimul, cel mai grosier. Există chiar și distincția dintre spirit (nucleul profund sau eul real al omului) și suflet (corpul care îl învelește intim și îl reflectă întrucâtva). Sufletul este, dacă vrei, un fel de un fel de proiecție virtuală a spiritului, la fel cum tu spui că stările psihice sunt un fel de produs al creierului.
Ideea că „toate corpurile umane sunt obligate sa adăpostească un suflet care nu le aparține” este oarecum ridicolă, în condițiile în care sufletul (cu toate structurile lui; includ de aici înainte, pentru simplitate, tot ce ține de partea imaterială în noțiunea de suflet) este cel care animă corpul fizic. În lipsa sufletului, corpul fizic este un stârv ce intră în descompunere. Obligativitatea unui corp fizic de a adăposti un suflet este similară obligativității unui scaun de a-l susține pe cel care se așează pe el; irelevantă în orice context, deoarece scaunul nu contează, neavând o existență reală prin el însuși. Este un simplu obiect. În realitate, corpul fizic este o simplă haină a sufletului. Adică a noastră, că, de fapt, sufletul suntem noi, nu ceva exterior nouă. Corpul este ceva exterior nouă.
Sufletele nu sunt create la naștere, pentru a se aduna ulterior într-un bazin de suflete. Sufletele sunt create în afara timpului. Există dinaintea concepției fizice și vor exista după moartea fizică. Și pot asuma în cursul experienței lor diverse forme sau corpuri. Scopul reîncarnării este să ofere sufletului un cadru adecvat evoluției. La început, sufletele rudimentare se încarnează în ființe cu un grad mai scăzut de evoluție; de exemplu în plante sau animale. Acestea acumulează în cursul vieții experiență și treptat se rafinează. Așadar, este foarte improbabil ca sufletul unui om să se încarneze ulterior într-un animal, odată ce are deja trezită conștiința specifică unui om, care este cea mai avansată formă de viață de pe această planetă. Eventual, s-ar putea încarna, la un moment dat, într-o ființă cu o conștiință mai elevată decât a omului, de pe o altă planetă (deci un extraterestru). Dar condiția de om este deja suficientă pentru a obține orice realizare spirituală și în principiu realizarea ultimă.
Scopul ultim al evoluției este revelarea eului profund și a naturii lui perfecte și divine. Asta duce, printre altele, la trezirea unor potențialități infinite și la ceea ce budiștii numesc Nirvana, hindușii Mokșa, creștinii mântuirea etc. În Biblie este undeva scris: fiți Dumnezeu! Într-un fel, tot acest ciclu al reîncarnărilor este un joc de-a v-ați ascunselea, în care Dumnezeu s-a ascuns oarecum chiar în om, care este adormit și trebuie să se trezească și să redevină ceea ce a fost dintotdeauna, dar a uitat. Lumea asta este, conform scripturilor hinduse, un fel de joc iluzoriu sau de vis al lui Dumnezeu. Noi nu ne-am încarnat niciodată, nu am suferit niciodată, nu am fost niciodată muritori, imperfecți sau limitați, doar am visat asta. Iar în vis ne-am uitat esența reală. Scopul oricărei căi spirituale este trezirea din vis. Lucru pe care nu-l poți face la stadiul de animal, dar îl poți face la stadiul e om.
Cât timp însă suntem în acest vis, există o serie de reguli de care trebuie să ținem seama (și care guvernează această creație). O lege importantă în particular este legea karmei: dacă faci ceva rău, vei primi ceva rău. Dacă faci ceva bun, vei primi ceva bun. În existența curentă sau în cea viitoare, că de consecințele karmice ale gândurilor și acțiunilor tale nu scapi. Ele îți modelează destinul. Ca fapt diverse, de vreme ce există o corelație între spirit și materie și de fapt între toate planurile creației, și materia se subscrie spiritului, legea karmei se reflectă în plan material în chiar principiul al 3-lea al mecanicii, respectiv principiul acțiunii și al reacțiunii.
Reîncarnarea explică toate aparentele nedreptăți care există sub Soare. Un copil „nevinovat” s-a îmbolnăvit și a murit în fașă. Pentru că a făcut ceva într-o viață anterioară, care să-l facă pasibil de această pedeapsă. Un puternic al zilei a furat milioane și a huzurit toată viața, fără să-l prindă justiția. Justiția umană, pentru că cea divină îl va ajunge într-o altă viață, când ateii se vor mira și vor spune: unde-i dreptatea lui Dumnezeu, dacă omul ăsta a fost închis zeci de ani, pentru a se constata la sfârșit, prin probe de ADN, că nu el era făptașul? Și așa mai departe, cred că ai prins ideea.
De asemenea, tot datorită corespondenței dintre planuri (corespondență cunoscută în multiple tradiții spirituale, nu doar în yoga sau hinduism; caută de pildă „ceea ce este sus este si ceea ce este jos, ceea ce este jos este si ceea ce este sus”), un suflet care trebuie să asimileze în existența următoare un anumit talent muzical se va naște pe rezonanță în exact familia care-i poate furniza genele, mediul și educația necesare dezvoltării acelui talent. Așadar, între genetică sau diversele teorii evoluționiste și existența lui Dumnezeu nu există nici o contradicție de esență, decât în mintea celor care nu văd mai departe de materie. Știința nu e greșită în sine, doar că se preocupă exclusiv de planul fizic, adică de etajul 1 al edificiului numit creație. Iar deasupra acestui etaj există o mulțime de alte etaje, care sunt într-o anumită corelație cu primul. Sau cu parterul, dacă vrei.
Evident, după moarte nu vei merge pentru eternitate în rai sau iad. De altfel, ideea unui foc veșnic al Gheenei este de dată recentă în Biblie, că și acolo existau referințe la reîncarnare, din câte știu eu. Chiar și așa, cu eliminările de rigoare, există suficiente referiri biblice de natură să te facă să înțelegi că lumea cealaltă este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Există anumiți sfinți sau profeți care mărturisesc că în anumite stări de extaz au fost smulși din starea lor comună (s-au dedublat) și duși până la al „nouălea cer” sau al „șaptelea cer” etc. Iisus spune la un moment dat „casa Tatălui meu are multe locașuri”. În plus, catolicii admit, pe lângă rad și iad, existența purgatoriului – un plan intermediar, unde sufletele nici bune dar nici rele se pot purifica pentru a accede apoi în rai. Oricum, ierarhia celestă hinduse este mult mai complexă, iar natura planurilor în care ajungi după moarte și durata de timp pe care o petreci acolo depinde de ceea ce ai făcut în viața anterioară. Un violator de rând nu va suferi la fel de mult ca Adolf Hitler, după cum un bun samaritean nu va accede la același paradis cu un sfânt, gen. Indiferent în ce plan ajungi, angelic sau infernal, la un moment dat timpul pe care-l ai de petrecut acolo se va sfârși și vei reveni pe Pământ, pentru a-ți continua evoluția. Sau involuția, dacă tu alegi în continuare să faci rele, chiar și așa.
Ideea că Dumnezeu există sau nu există nu poate fi demonstrată logic. Dar asta nu înseamnă că ateii ar avea dreptate. Ateii au fix atâta dreptate câtă au și credincioșii: zero. În sensul că nu poți demonstra sau infirma existența lui Dumnezeu. Iar evoluția nu înseamnă numai să crezi în el: o ființă altruistă și iubitoare poate fi de 100 de ori mai evoluată decât un credincios dogmatic și rigid. Dar în esență credința autentică, nu cea rigidă, este expresia faptului că o anumită petală a sufletului, să-i zic așa, începe să se trezească, să vibreze și să intuiască prezența divină din această lume. Revenind, atât timp cât Dumnezeu nu poate fi nici demonstrat dar nici infirmat, nu văd de ce ar fi atât de absurd să admiți ipoteza existenței lui. Într-un anumit sens, a crede cu tărie că nu există Dumnezeu nu este cu nimic diferit de a crede cu tărie că El există, fără să ai nici o dovadă. Noi, oamenii, căutăm de zeci de ani forme de viață extraterestră, dar nu putem concepe că ar putea exista o conștiință sau inteligență care să fie pe un nivel superior nouă și cauza întregii vieți. De ce? Ne jenează cumva egoul? Este ok dacă e extraterestru și deci cumva pe același nivel cu noi, dar nu mai este ok dacă e zeu? Mai ales că nici la ora actuală știința nu poate explica apariția vieții (primului microb) și nici nu poate crea viață din non-viață (adică din materie anorganică, indiferent ce combinări de elemente ar face).
ApreciazăApreciază
Lotuse, in multe cuvinte ai spus cam acelasi lucru fara a fi convingator. Spun asta pentru ca din start ai pornit de la premiza ca dumnezeu e responsabil de tot ce exista in univers. Spui ca nu-i poate fi denonstrata existenta, dar nici negata. Eu n-am nevoie sa neg absolut nimic. Credinciosii trebuie sa-i demonstreze existenta, pentru ca ei l-au inchipuit. Faptul ca nu cred in existenta lui se traduce prin a nu crede in plasmuirile voastre absurde si fara sens. Faptul ca fizicul e un invelis al psihicului si ca exista independent de oricare fizic, fie om, animal, planta, e ca si cum ai spune ca functia exista inaintea existentei organului, ceea ce e absurd, indiferent de ce religie ai considera.
Asa ca, eu nu neg existenta cuiva, ca nu exista o existenta de negat. Eu neg ideea existentei care e absolut nefondata. N-am cum sa cred fanteziile unor autori necunoscuti de acum o mie de ani sau cind or fi fost scrise cartile „sfinte”.
Totusi, vad ca faci si tu trimitere la acele carti. Pe mine ma interesa ce stii tu prin harul care a pogorit asupra-ti 😆 Nu ma intereseaza ce-ai invatat de la predecesori. Aia nu-i credinta, e credulitate in conceptia mea. Credinta e ceea ce simti, nu ceea ce ti-a fost inoculat, cu sau fara voia ta. Spune-mi care ti-ar fi fost credinta daca te-ai fi nascut si crescut intr-un creier de munte sau in mijlocul junglei, departe de informatiile mincinoase ale unor speculanti. Aia ar fi, din punctul meu de vedere, credinta. Evident ca si aia ar avea la baza tot ce-ti e inexplicabil.
Incearca sa gindesti in felul urmator. Daca ai putea sa-ti explici absolut totul, ai mai fi credincios? Te asigur ca n-ai mai fi, desi credinciosii vor spune in cor, „numai dumnezeu le stie pe toate”. Dar daca e asa, cum de stiu de existenta lui? Si iti spun eu cum. Existenta i-a fost creata de acei oameni care nu-si pot explica, in mod logic, fenomene naturale si universale.Care nu pot intelege ca suntem limitati si ca nu avem cum sa cunoastem absolut totul, de la origini si pina acum. Ca putem specula, da, e posibil, ca doar putem gindi, dar gindirea e limitata si asta refuzam sa acceptam. Unii dintre noi 😉
Tot asa si cu existenta „sufletului” si independenta lui fata de corp. Independenta care poate fi demonstrata numai dupa moarte, atunci cind nu mai e, practic, posibil, desi, daca pretinzi ca sufletul continua sa traiasca, ar trebui sa aibe in continuare constiinta si un mod de comunicare cu sufletele in viata. Ceea ce nu e posibil sau tu crezi si-n spiritism si-n mama Omida? Ca asta le-ar cam intrece pe celelalte 😆
Asa ca tot ce-ai afirmat, cu certitudine, sunt doar fabulatii pe care tu trebuie sa le demonstrezi verigiditatea. Eu nu pot decit sa constat ca totul se bazeaza pe-o plasmuire si ca atare, plasmuirea mintii o si consider. Eu n-am nimic de demonstrat pentru ca nu eu sunt cel care a afirmat ce nu poate fi dovedit.
ApreciazăApreciază
Scopul meu nu a fost să fiu convingător, ci să-ți prezint o perspectivă spirituală despre care tu spuneai că nu poate fi logică sau coerentă. Am precizat de la început că n-o să te conving.
De vreme ce El l-a creat…
Pe de o parte, ăsta e punctul tău de vedere, că credincioșii l-au închipuit pe Dumnezeu. Din punctul meu de vedere e invers: Dumnezeu i-a „închipuit” pe toți oamenii, alături de univers. Pe de alta, de ce ar trebui să-ți demonstreze credincioșii ceva? Eu de exemplu nu mă simt dator să-ți demonstrez nimic. Dar ai lansat o invitație la dialog, așa că ți-am explicat perspectiva mea, ca să vezi că lucrurile nu sunt atât de lipsite de sens pe cât le credeai tu. Mai departe, ce convingeri ai tu e fix problema ta. Doar că acum nu mai poți spune:
pentru că ce-i absurd și fără sens în comentariul de mai sus?
Sau poate pur și simplu privești tu lucrurile într-un mod strâmb. Un pianist (spiritul) se așează la pian (trupul) și începe să cânte. Tu nu vezi pianistul, așa că tragi concluzia că muzica ce se aude e o simplă funcție a pianului. Când în realitate e creația pianistului care doar se folosește de pian, dar are acea partitură în minte. Ca să o exprime prin sunete fizice, are nevoie de pian, la fel cum pentru a pune o cărămidă peste alta, spiritul are nevoie de un trup, dar partitura nu dispare pur și simplu din mintea pianistului o dată cu dispariția pianului, doar că nu o mai auzit tu. Așadar, spiritul are nevoie de un vehicul fizic pentru a se exprima în această dimensiune, dar acest vehicul nu este, totuși, sursa primară a conștiinței, ci doar sediul ei fizic.
Asta este exat negarea.
Problema ta.
Am avut, de-a lungul timpului, practicând yoga, anumite experiențe de natură să-mi confirme că există și altceva în afara corpului fizic. Asta poate explică într-un fel siguranța cu care fac anumite afirmații. Știu că ele sună a fanatism sau habotnicie din exterior, dar pentru mine aceste convingeri sunt certitudini, nu simple credințe. A mă întreba dacă cred în Dumnezeu e ca și cum m-ai întreba dacă cred că există Soare pe cer. Adică, absurd. Nu se pune problema să cred în Soare, câtă vreme îl văd în fiecare zi. Dar, date fiind condițiile de azi, uneori spun că cred.
Te naști acolo unde îți dictează karma și nu la întâmplare. Dar am avut o perioadă în care îi ironizam pe cei ce cred în Dumnezeu, considerându-i naivi, creduli și limitați intelectual. Eram prost.
Întrebările mele nu sunt de aceeași factură cu întrebările tale.
Nu este așa.
Conștiință are, dar de comunicat nu mai poate. La fel cum în lipsa pianului și a corzilor vocale, nici cântărețul nu mai poate cânta. Păi ca să se exprime în lumea asta, sufletul are nevoie de corp. Că sufletul este dintr-o altă dimensiune, imaterială. Ăsta e rolul corpului. Așa că rămas fără corp, nu se mai poate manifesta aici.
Singura cale de comunicare este ca cei care sunt întrupați să se proiecteze în dimensiunea lui spirituală. Deci noi. Asta se poate teoretic, pentru că noi avem corpuri dar suntem totodată și suflete, însă în stadiul de evoluție în care ne găsim, când nici măcar nu credem în Dumnezeu, cum te aștepți să ne putem dedubla sau să avem clarviziune sau să putem accede în anumite planuri subtile, în „lumea de dincolo”, unde să luăm legătura cu cei plecați? Mărturii în acest sens o să găsești în mai toate scripturile lumii, de la diverși sfinți, yoghini avansați, călugări budiști etc, dar ei sunt foarte puțini și tot mai rari azi. Unde inclusiv spiritualul a ajuns metodă de profit (apropo de Mama Omida, de BOR etc).
Nu pot și nici nu trebuie să demonstrez nimic. Am vrut doar să-ți arăt că teoria existenței lui Dumnezeu nu este lipsită de sens, cum afirmai tu. Întrebarea se pune, așadar: dacă ai presupune că Dumnezeu chiar există, are sens ce spun eu? Îi mai poți găsi nod în papură?
ApreciazăApreciază
Lotus, tu chiar vrei sa ma convingi cu doua lucruri materiale si un semnal sonor ca ceea ce spui are sens? Asta te poate convinge pe tine care esti deja convins, dar lipsa de logica nu poate convinge. Decit poate pe cineva care doreste sa fie convins cu orice pret.
Si ca sa-ti demonstrez o data in plus ca nu ai dreptate cind afirmi ca exista acel plan in care traim si care este independent de existenta fizicului, ba mai mult, are si constinta, te-as intreba cum se face ca in timpul unei anestezi totale, care dupa cum stii, actioneaza asupra fizicului, psihicul este si el anesteziat, la rindul lui. Daca ar fi independent, ar trebui sa ramina treaz si in total control. In fond doar sensorii (parte a fizicului) au fost anesteziati.
Acum dau fuga la doctor sa ma … rog 😆
ApreciazăApreciază
Succes la medic!
ApreciazăApreciază
Tu mă tot bombardezi cu întrebări, dar până acum n-ai răspuns la nici una pusă de mine. Unde e lipsa de logică în analogia cu pianul? Unde sunt absurditățile de care vorbeai mai sus? Problema nu e că n-ar fi logice, problema e că nu le crezi. Adică, exact ce îți ziceam la început.
Dacă ai avea o conștiință suficient de evoluată, anestezia nu te-ar afecta. Ai putea să rămâi lucid sau să te dedublezi în timpul operației. Problema este că nu suntem atât de evoluați. Pentru că, gândește-te o clipă: dacă ai fi suficient de evoluat, ai putea și să ai acces la acea lume imaterială, chiar în timp ce te afli în corpul fizic. Ai putea comunica cu cei plecați dintre noi. Ți-ai reaminti viețile anterioare. Ai putea să nu depinzi de corp. Să elimin aproape complet nevoia de somn și hrană – la ce-ți trebuie hrană fizică pentru a gândi, doar ești suflet? Și așa mai departe. Problema este că nu poți face nimic din toate-acestea. Eu am zis că și plantele și animalele au suflet. Dar ce, ele au acces la aceste planuri imateriale? Știu de Dumnezeu? Sunt măcar conștiente de ele însele? Evident că nu. De ce? Tocmai pentru că sunt încă într-o fază rudimentară a evoluției.
La nivelul pe care îl avem, noi ne identificăm cu corpul, cu mintea, cu visul. Așa că atunci când corpul doarme, și noi dormim. Atunci când corpul suferă, și noi suferim. Suntem dependenți de el, iar această dependență nu poate fi surmontată ușor, deoarece este adânc încrustată în subconștient, urmare a milioane și milioane de vieți în corpuri de animal, când pentru noi nu existau decât instinctele primare, supraviețuirea. Cine face posibilă această identificare? Omnipotența spiritului nostru, care se auto-sugestionează că e corpul.
Faptul că în vis te doare când îți trage cineva o palmă înseamnă că corpul pe care îl aveai în acel vis este măcar câtuși de puțin real? Faptul că ți-e frică când cazi arată că pericolul căderii în acel vis era real? Faptul că în vis ți se pare absolut firesc ca bunica răposată să zboare prin casă și că nu-ți mai amintești nici măcar ce-ai vrut să notezi pe foaie înseamnă că ai o conștiință de retardat? Nu, că este doar un vis. Cu toate acestea, în timpul lui te identifici cu acel personaj și trăiești toate aberațiile pe care visezi că le trăiești, fără ca asta să arunce cea mai mică umbră asupra conștiinței tale reale, din starea de veghe. La fel cum aparentele noastre pierderi de conștiință din starea de veghe nu aruncă nici o umbră asupra conștiinței noastre reale din lumea imaterială, care ține de suflet și este mult mai profundă și unitară decât cea pe care visăm că o avem acum.
Pe de altă parte, când cineva, în cazuri rare, urmând o anumită cale spirituală, practicând intens anumite procedee spirituale, meditații, rugăciuni etc, reușește să rupă întrucâtva mantia acestui vis pământean, când deja începe să aibă acces la alte lumi, când deja își poate izola un membru al corpului și poată să nu mai simtă durerea (și sunt cazuri de yoghini sau fachiri care au călcat pe jar sau pe cuțite ascuțite) etc etc etc, deci când face ceea ce cereai tu mai sus, nu îl crezi și îl numești șarlatan. Deci dacă nu poate înseamnă că sufletul nu există, dacă poate înseamnă că e șarlatan. Nicicum nu-i bine. 😉
ApreciazăApreciază
Lotusescule, e adevarat ca-ti pun o droaie de intrebari si-o sa-ti mai pun, dar sunt intrebari pe care ar fi trebuit sa ti le pui singur. Tu vrei sa ma convingi ca in urma incinerarii unui corp, degetarul de cenusa va avea aceeasi energie cu a hoitului initial. Domnul meu, bag sama ca vrei sa revolutionezi fizica. Adica energia nu mai e dependenta de masa ci de Barosan sau de o energie universala sau de dracu stie ce alte entitati imateriale.
Spune-mi cum pot sa accept o astfel de gogorita? Spui ca sunt apriori convins de inexistenta Barosanului. Gresit!. Initial nu suntem convinsi de nimic. Apoi incepem sa gindim si sa analizam informatiile receptionate. Pai daca n-am primit nicio informatie de la vreun Barosan, fie ca e Brahma, Buda, Mahomed sau Dumnezeu, ce dracu (ca acum intra si asta-n ecuatie 😆 ) sa analizez? Si daca nu-i nimic de analizat, cum sa cred, doar asa, ca mai cred si altii. Ce-s eu, oaie? 😆
Si presupunind ca ai dreptate, unde-a stat ascuns Barosaul sau sa spun, Barosanii, ca din cite observi sunt mai multi, in mintea credinciosilor, timp de 3 milioane de ani? Cum de oamenii au crezut in tot felul de zei si semizei, cind harul barosan ar fi trebuit sa-i halucineze pe toti. Cum de nu s-a nascut fiu-sau in Comuna Primitiva? Toate miliardele de oameni, pina la „descoperirea” actualului, erau idioti numai noi ne-am desteptat de vreo doua mii si ceva de ani incoace? Chiar nu sesizezi absurdul afirmatiilor. Mai mult decit atit, de-a lungul istoriei, demiurgii au fost schimbati cam cum schimbi tu ciorapii. Cum asa? Chiar crezi ca cei actuali vor rezista? Chiar nu-ti dai seama ca religia actuala va deveni perimata, ca si precedentele, si alte povesti si naluci vor fi inchipuite de mintea celor ce vor veni 5000 de ani mai tirziu?
Dar asta nu inseamna ca tu n-ai libertatea sa crezi in Vede, Brahmane si alte povestiri la fel de muritoare ca si noi. 😉
Succesul la medic s-a materializat in citeva antibiotice 😆 Oricum iti multumesc.
ApreciazăApreciază
S-avem pardon, asta ai zis-o tu acum, nu eu.
Mnu. Relația masă-energie, ca și toate celelalte legi pe care fizica actuală le cunoaște sau descoperă, au fost setate de Dumnezeu.
Păi oricum crezi, doar că nu-ți dai seama. Faptul că crezi sau nu în Dumnezeu vine dintr-o altă structură a ființei tale decât mintea. Structură pe care nu ți-o conștientizezi. După care îți folosești mintea ca să-ți justifici convingerea.
Nici n-ai putea, la drept vorbind, să-l descoperi sau „analizezi” pe Dumnezeu în mod rațional.
N-a stat ascuns în mintea lor, ci în inima lor. Sau în sufletul lor, dacă preferi. Iar timpul exterior n-are nici o relevanță, nu l-ai citit pe Einstein? Stă milioane de ani ascuns în adâncurile fiecărui suflet. Până când, în cursul evoluției, acel suflet ajunge să se trezească suficient și să-l descopere. Iar momentul trezirii nu este același pentru toată lumea. Un suflet mai evoluat îl poate descoperi azi. Un altul, mai grosier sau adormit, poate mai are nevoie de încă 50 de vieți până să-l descopere. Nu există o dată universală, fiecare ființă îl descoperă atunci când vine momentul pentru ea. Poate fi acum, poate fi peste mii sau zeci de mii de ani în viitor.
Ăsta e jocul creației: ca creatura să-l descopere pe creator.
Zeii erau diferite ipostaze ale lui Dumnezeu. Astăzi cheile adorării lor s-au pierdut. Dar s-au păstrat în Orient. Când Dumnezeu creează, indienii îl numesc Brahma. Când distruge, îl numesc Shiva. Când menține, îl numesc Indra. Dar toți zeii din panteonul hindus (și numai Shiva are peste 1000 de nume sau ipostaze) nu sunt decât fațete ale lui Brahman, adică sursa ultimă a vieții și a materiei.
Mai adaugă la asta faptul că fiecare religie sau cale spirituală a fost concepută și dată oamenilor în acord cu cultura și nivelul lor de atunci. Și că, în timp, majoritatea au deviat mai mult sau mai puțin, datorită interferenței cu biserica și practic natura umană imperfectă.
S-a născut atunci când a fost o nevoie mai stringentă de el și când oamenii erau deja pregătiți să-i primească mesajul.
Asta o predică știința modernă. În realitate, oamenii „primitivi” erau mult mai înțelepți decât noi și trăiau într-o armonie mult mai profundă cu natura și legile divine. Ai putea spune că Iisus a venit tocmai ca să oprească declinul umanității.
Ți-am zis că indienii îl numesc în mii de feluri? Ba chiar au și nume feminine pentru El. În unele zone, conceptul de mamă divină e cam la fel de puternic ca cel de Dumnezeu Tatăl la noi. Numele sunt doar ipostaze sau fațete ale divinului, în acord cu nivelul, cultura și înțelegerea oamenilor din acel timp și loc. Asta în cazul în care nu vorbim de religii sau filosofii pervertite, false. Până la urmă însă, religia exterioară joacă un rol secundar, fiind o compunere a aspirațiilor spirituale ale majorității. Dar descoperirea lui Dumnezeu se face într-un mod interior. Așa că faptul că există sau că nu există o religie autentică nu prea contează. Dacă ești pregătit interior, îl vei descoperi, într-o formă sau alta, indiferent de numele pe care i-L dai.
În domeniul religiei, numai forma se perimează. Ritualul. Aspectul exterior. Esența rămâne.
ApreciazăApreciază
Lotusule, esti dus. Ca si colegul tau, dar intr-un mod mai civilizat si mult mai placut cititului. Raspunsurile tale evazive converg intr-un singur punct pe care incerci sa-l explici spunind ca e inexplicabil. Ai amestecat creatia cu evolutia, le-ai facut talmes-balmes, doar, doar iti vei satisface convingerile.
Nu, nu cred si nici nu voi crede vreodata in plasmuirile mintii omenesti, pentru ca tot ce-ai afirmat mai sus sunt fanteziile unora care au trait acum vreo trei milenii si jumatate. Vorbesti de evolutie invocind involutia. Pai daca aia erau mai intelepti decit noi, cum adica rasa umana in evolutia ei n-a ajuns inca la constiinta necesara descoperiri Barosanului? Asta una, desi realitatea te contrazice flagrant. Numarul ateilor in momentul de fata e in crestere continua datorita exact acelei evolutii care le permite sa inteleaga multe fenomene puse-n seama demiurgilor de asa-zisele intelepciuni apuse. Ca unele speculatii pot fi adevarate, nu contest, dar fiind departe de o minima logica, n-am cum sa le asimilez, chiar sa-mi doresc. Si te asigur ca inca mai sunt constient de ceea ce cred si ce nu.
Ai auzit de proverbul ala, romanesc, care spune ca un prost a aruncat o piatra-n apa si nu stiu citi destepti n-au reusit s-o gaseasca? Ei bine, tu esti unul dintre desteptii aia. Asta nu inseamna ca te compatimesc. Nooo. In fond, a fi destept e de apreciat. Dar a incerca sa fii prea destept, sau mai destept decit esti, comporta mult risc. Dixi! 😆
ApreciazăApreciază
Care colegul meu?
Care răspuns de-al meu e evaziv?
Nu încerc să explic inexplicabilul, adică pe Dumnezeu. Încerc să explic că Dumnezeu e inexplicabil, ceea ce-i altceva. Mai exact, spun că Dumnezeu nu poate fi înțeles complet d.p.d.v. intelectual. Și nu poate fi înțeles deloc atât timp cât nu este mai întâi intuit. Și pentru a-l intui ai nevoie de altceva decât de minte sau de logică. Rațiunea este servitorul ființei. Faptul că unii atei (sau chiar savanți) o consideră farul ei călăuzitor nu-i face decât proști.
Ești arogant să consideri că ai putea, cu mintea, să înțelegi Absolutul, Transcendența sau Dumnezeirea. Adică că ai putea cuprinde în mintea ta limitată conștiința nelimitată a lui Dumnezeu. Adică tu, un simplu fir de praf de pe o planetă care-i un fir de praf într-o galaxie care-i un fir de praf într-un întreg univers material, ai putea înțelege cauza primordială a acestui univers sau conștiința care l-a creat și îl susține. Mintea omului nu poate înțelege lucruri mult mai simple, cum ar fi conceptul de infinit.
Nu am amestecat nimic, n-am făcut nici un talmeș-balmeș ca să-mi satisfac nici o convingere. Ceea ce ți-am spus își are originile în filosofiile Orientului. Nu sunt chestii inventate de mine. Și am selectat doar anumite lucruri, pe care ți le-am explicat într-o formă mult simplificată.
Nu știu dacă tu ai trecut prin liceu. Eu, la materia numită Logică, am învățat că principiul terțului exclus începe cu „în acelaşi timp şi sub acelaşi raport”. Ori evoluția sufletelor și involuția societății se află în planuri diferite. Individual sufletele evoluează, dar societatea, per ansamblu, involuează ciclic, universul prezentând, exterior, o tendință spre entropie.
Adică eu, tu, Xulescu de regulă evoluăm, pentru că, viață după viață, acumulăm tot mai multă experiență. Dar societatea per ansamblu involuează. Și nu, lumea asta materială nu-i o cutie închisă, în care să se încarneze mereu și mereu exact aceleași suflete (anticipând întrebarea ta că cum adică societatea involuează, dacă-i compusă din suflete care evoluează; iaca nu-i compusă matematic din aceleași suflete).
Oamenii din trecut erau mai înțelepți ca noi și trăiau într-o comuniune mult mai profundă cu Dumnezeu. Oamenii de azi încă n-au ajuns la evoluția celor din trecut. Pentru că, atenție: sufletele care erau încarnate atunci nu sunt aceleași cu sufletele care sunt încarnate azi. După cum am explicat deja mai sus.
Faptul că numărul ateilor crește este de fapt în perfectă concordanță cu tendința universului (și a societății) spre entropie, lucru pe care l-am explicat deja. Și care de altfel a fost explicat și prezis în acele „plăsmuiri” din cărțile străvechi, ca să vezi chestie.
Când nu înțelegi o teorie, există două posibilități: fie teoria e defectă, fie logica ta e defectă. 🙂 Eu te provoc să citești metafizica indiană. Aia veche, de câteva mii de ani.
Mai crede dacă ți-aș spune că tot ce ți-am relatat mai sus își are rădăcinile în scripturile indiene și budiste și nu constituie exerciții intelectuale de-ale mele? Și că aceste scripturi sunt mult mai complexe decât le-am redat eu aici?
ApreciazăApreciază
erată: M-ai* crede
ApreciazăApreciază
Cum mai Lotusica, adicatelea, indivizii evolueaza in timp ce societatea din care fac parte, involueaza? Ce-i asta ma, logica melcului strivit de tanc?
Deci acepti faptul ca avem o gindire limitata, sustinind in acelasi timp ca voi cunoasteti existenta dumnezeiri si originile universului. Bai tie-ti trebuie o bataie buna si in genunchi pe coji de nuci, ca mi-ai mincat rabdarile cu contradictiile pe care le formulezi, recunosc, cu nonsalanta. 😉
Si daca Barosanul e inexplicabil, cum poti tu sa explici ca e inexplicabil? Ce te face sa crezi ca tu si-ai tai cunoasteti taine care fiind taine sunt tainuite? 😆
Va impotmoliti in nonsensuri si va contraziceti singuri tot cautind sa va dovediti ca voi si numai voi sunteti in direct contact cu adevaruri impenetrabile oamenilor de rind, ca mine.
Eu sunt ala arogantul care pretind ca nu va cred fabricatiile si nu inteleg existenta dumnezeirii? Pai cum te-ai defini pe tine, care pretinzi ca stii despre dumnezeiri ceea ce dumnezeirea nu doreste sa afli? Aud?
ApreciazăApreciază
Da. Credeam că am oferit deja suficiente explicații pe tema. Uite încă una, analogică: după ’89 s-au deschis granițele și s-au privatizat cluburile de fotbal. Ca urmare, fotbaliștii români au putut să se transfere la echipe străine. Astfel, ei ca indivizi au evoluat (cel puțin mai mult decât pe vremea lui Ceaușescu), în timp ce cluburile românești probabil au involuat (că au rămas fără cei mai buni jucători). Nu e o analogie perfectă, că nu activez în domeniu așa că fac presupuneri, dar e o analogie menită să te facă să înțelegi că individul nu se suprapune obligatoriu peste societate, iar acest lucru e valabil cu atât mai mult în contextul reîncarnării.
Nu.
E formularea ta, dar în linii mari da. Altfel, între cele două nu există nici o contradicție. O gândire limitată nu înseamnă o gândire care nu poate cunoaște nimic. Aia ar fi definiția gândirii zero.
Numește o singură contradicție pe care am formulat-o. Ne facem că n-am înțeles nimic din ce-am citit, este? Sau chiar n-ai înțeles?
Și dacă ecuațiile fizicii cuantice sunt peste nivelul liceanului mediu, cum poți tu să-i explici liceanului mediu că ecuațiile fizicii cuantice sunt peste nivelul lui?
Am răspuns la asta anterior, dar n-ai fost atent.
Ele sunt impenetrabile oricărei minți, nu doar minții unui ateu. Și sunt substanța din care e făcut orice suflet, nu doar sufletele credincioșilor. Diferența dintre ateu și credincios este că cel din urmă are sufletul viu. Iar contradicțiile, ca și nonsensurile, există numai în mintea ta. Și nu încerc să dovedesc nimănui nimic, îți răspund la întrebări.
Nu. Tu ești arogantul care pretinzi că dacă există Dumnezeu, ar trebui 1) să-l poți înțelege cu mintea ta și 2) să joace după regulile tale sau în termenii tăi. De exemplu, să-ți dea o dovadă clară și incontestabilă a existenței tale. De ce? Că așa vrea mușchiul tău.
Iar partea cu înțelegerea e ca și cum un animal ar avea pretenția să poată înțelege și psihanaliza oamenii. Exact asta e pretenția ta în raport cu o posibilă divinitate. Și dacă nu ți-o satisface, înseamnă că nu există. Tot ce există trebuie să poată fi înțeles, triat și etichetat de mintea ta. Dacă ceva nu poate fi înțeles și ștampilat, înseamnă că nu există. Asta-i aroganța.
N-am pretins niciodată așa ceva.
ApreciazăApreciază
erată:
De exemplu, să-ți dea o dovadă clară și incontestabilă a existenței Sale*.
ApreciazăApreciază
Lotusule, nu mai am puterea, rabdarea si dorinta sa mai contiunui, desi pot raspunde si ultimelor „analize” aberante pe care le faci. Cel putin alea cu fotbalul si ecuatia cuantica sunt de pus la rana, daca-ti doresti o infectie sigura. 😆 Dar zic s-o lasam aici, ca ne ride lumea si nu se cade la virsta noastra 😉 Poti, insa, sa-mi comentezi si la posturile in care religia si credinta lipsesc cu desavirsire 😉 Acolo sunt convins ca ne-am putea intelege.
ApreciazăApreciază
Ok. 🙂
ApreciazăApreciază
Vezi, deja am inceput sa ne intelegem si inca n-am abordat vreun alt subiect! 😉
ApreciazăApreciază