Vizita

Nu e vorba de Domnul Goe si cheseaua cu dulceata, ca nu de Caragiale-mi arde-acum. Problema e ca duminica avem invitati la masa. Adica nici nu s-au stins bine luminarile de la precedenta vizita si hop, apare urmatoarea. Cumva inopinat, pentru ca am fost anuntat doar ieri.

Simt nevoia sa deschid o paranteza.

Zice sotia: Cu ce te-mbraci miine?

Zic: cu un trening.

Zice: pai doar n-o sa mergi la petrecere-n trening.

Zic: care petrecere?

Zice: Cum care? La ziua lui X.

Zic: pai de ce imi spui de-acum, cind puteai sa-mi spui miine, inainte sa plecam?

Zice: Cum, nu ti-am spus?

Zic: Nu mie.

Iar acum simt nevoia s-o-nchid. (paranteza)

Dar de ce sa vorbesc cu pacat, vizitele imi fac mare placere, chiar si cele anuntate in ajun. Ce nu-mi face placere e ca trebuie sa le pregatesc. Singur. Ca na, in casa asta eu beneficiez de cel mai mult timp liber.

De fapt nici pregatirile nu m-ar cocosa, dar dupa cum aminteam, trebuie mai intii sa hotarasc menu-ul. menu pe care-l revizuieste sotia si pe care, in mod obisnuit, il modifica de-l iau toti dracii. Dupa modificare trebuie sa pregatesc esantioanele. Una, pentru a intelege mai bine cit timp trebuie alocat fiecarui fel si doi, pentru a da posibilitatea CCC-ului (va amintesc ca asta-i abrevierea „controlului de calitate al consoartei”) sa-si exprime opinia. Daca iau aprobarea, fac toate pregatirle premergatoare culinarelii. Daca nu, prezint o alta propunere, dupa care fac pregatirile. In fine, ce vreau sa spun e ca noi tratam fiecare vizita ca pe nunta Piratului (fiu-meu).

Si bineinteles ca vom avea opt invitati. Cind invitam la masa si nu e vorba de revelion sau de vreo petrecere oarecare, invitam numai atitea persoane cite locuri sunt la masa. Si la masa noastra sunt zece. Pot incapea chiar 12, dar cum inghesuiala i-ar putea face pe musafiri sa nu se simta bine, ne rezumam la zece.

Bun, hai sa va plictisesc si cu mise en place-ul. Masa o aranjez in dimineata vizitei. Totul la linie si in acord cu cerintele unui restaurant de … citeva stele. Dupa care pregatesc toate ingredientele, spalat-taiat-ambalat si in frigider. Iar cu vreo ora inainte de ora fixata, a propos, urasc intirzierile, incep sa pregatesc citeva gustari servite la un pahar de whiskey si-o tacla, premergatoare mesei propriuzise. Mai apoi se trece la masa si incep pregatirea aperitivelor. Ingredientele fiind deja pregatite, treaba merge rapid. Rapid-rapid, dar eu o fac pe toata. E adevarat ca la servit sunt ajutat de doamne. Si uite asa, fel dupa fel, ajungem la desert care intra in atributiunile sotiei. Nu si cafeaua. Ca daca vor espresso e simplu. Apas pe buton si aia e. Dar daca li se scoala de-o turceasca, turcu ma cheama.

OK, asta a fost introducerea, acum urmeaza cuprinsul prototipurilor aprobate, dar care nu sunt complet finisate. Si intrucit pe primele le puteti intelege din imagini, vi-l voi descrie doar pe ultimul care e un Osso Buco a la Papa. Dupa ce l-am gatit, am introdus bucatile de carne in foietajul care nu-mi apartine si am pus osul cu maduva ca decor in virful placintei, ca de fapt placinta este. Cum spuneam, prezentarea va arata mult mai sexy, dar ca prototip, merge si asa.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC