Dupa cum se stie, planeta a-nebunit si avocatii exulta. Si daca nu chiar toata planeta si nici chiar toti avocatii, in mod sigur cei ce populeaza partea de lume unde-mi petrec cam 11 luni pe an, an de an, sunt in culmea fericirii. Concluzia la care se poate ajunge fara vreun indreptar de gindit omeneste, e ca toti barbatii E porci….. Oops! Nu ca asta era valabila si-n Romania. Cum zic, ca toti barbatii, sau aproape toti, se dedau la asazisa hartuire sexuala. Spun aproape toti, pentru ca, dintr-o simpla coincidenta, cei acuzati pe banda rulanta sunt oameni cu bani si pozitii sociale situate undeva pe culmile societatii. Nu stiu care-i fenomenul, dar n-am auzit de niciun homeless acuzat de hartuire sexuala si purtat prin tribunale. Asta ar insemna ca toti saracii si toti oamenii strazii nord-americani sunt, fie onanisti, fie homosexuali, ceea ce-i exclus. Sau ca astia nu se tin de hartuiri sexuale din cauza gaurii din bugetul personal, care le restrictioneaza manifestarile cu caracter sexual. Sau, c-ar mai fi fo doua-trei variante, ca hartuire sexuala se cheama doar cea performata de barbatii cu averi sau ca acuzatoarele se simt hartuite numai cind simt mirosul conturilor care stau sa se reverse. E drept, totusi, ca saracii nu prea constituie „News” si poate ca hartuiala lor se incadreaza la „si altele”, motiv pentru care faptele lor sunt prescrise de media.
Dar lasind motivatiile in plata reclamantelor care, desi au acceptat avansurile, acum ii dau in judecata pe avansatori, pentru ca, nu-i asa, dupa douazeci de ani poti evalua cu mai mult discernamint faptul ca unu s-a uitat mai insistent la picioarele tale dezvelite pina aproape de confluenta, sa vedem cit de absurda e legea hartuielii emisa, culmea, de hartuitori. Ca pina la urma trebuie sa recunoastem cu totii ca cei mai morali dintre noi sunt … imoralii. De aceea cred ca maxima aia cu „sa nu faci ce face popa”, poate incorpora si tagma politicienilor si a VIP-urilor in general.
Cum spuneam, ma voi referi la Nord-America, pen-ca din news-uri reiese ca numai aici exista procese de hartuire si deci, numai aici femeile sunt hartuite sexual sau poate ca numai aici femeile isi aduc aminte si ce ar fi dorit sa se intimple. Oare sa fie numai continentul asta plin de futaciosi sau si mai rau, de obsedati sexuali? N-am citit vreo statistica si de aceea ma abtin de la o evaluare speculativa, dar daca e sa vedem ce prevede legea in privinta hartuirii sexuala, ne va fi suficient sa ne dam seama ca nimeni nu are scapare, daca are-ntre picioare, o coadita, cit de mica, sau, mai stiu eu, cit de mare (n.a. rima total involuntara)
Eu inteleg asa, ca barbat, ca e absolut natural sa faci avansuri unei femei care te atrage. Mai inteleg de asemenea ca daca tipa spune „stop!” trebuie sa te reorientezi. Dar daca „stop”-ul e mai cintat si cu inflexiuni in glas, adica mai „stoooop!” , e clar ca flirtul poate continua. Pentru o mai buna edificare a ceea ce poate sugera o femeie doar cu modulatiile vocii, va prezint un exemplu celebru
Revin, ca asta-i de orgasm spontan.
Evident, condamn propunerile la schimb, pe care le consider josnice, indiferent din ce directie ar veni. Tot asa si black mail-ul. Dar cum absurdul poate sa atinga paroxismul, ceea ce s-a si intimplat, chiar daca tipeza accepta si-i face placere, nu inseamna ca tu, ca mascul, n-ai fi condamnabil. Ba esti. Esti chiar daca don-soara si-a dat seama, dupa 20 de ani, ca de fapt nu-si dorea acel flirt. Si ar mai fi o situatie de un penibil si un absurd care intrece cu mult imaginatia umana. La America, nu prea conteaza daca cei doi accepta astfel de conversatii, atita timp cit o a treia persoana, care, asa, ca dintr-o-ntimplare, a tras cu urechea, se simte ofensata de flirtul lor. Contrariata si revoltata de ceea ce i-a penetrat timpanul, terta va adresa o plingere la Human Resurses iar domnul cu pricina va ramine fara slujba, instantaneu. Pentru a intelege mai bine ridicolul situatiei, s-a ajuns ca-n anii ’60 in timpul revolutiei culturale maoiste sau si mai rau, in perioada stalinista cind o simpla anonima iti putea rezerva un bilet, one way, spre Siberia.
Impresia e ca traim intr-o societate tovaraseasca in care barbatilor li s-a suprimat dreptul de-a face vreo aluzie, de-a baga un a propos, de-a mai invita la o cafea sau de-a mai complimenta o femeie. Pentru ca daca-i spui, asa, in treacat, „ce bine-ti sta rochia asta” sau tunsoarea sau culoarea sau orice altceva, replica legii e ca nu-i treaba ta si ca asta este de fapt hartuire sexuala, pedepsita de aceeasi lege intransigenta. Ba mai mult, pina si o privire iti poate aduce osindirea, chiar daca gura ti-a fost muta. Si sa nu ma intelegeti gresit, eu nu acuz legea, ca ea saracuta n-are nicio vina, dar aia de-au gindit-o si votat-o, ar merita sa fie hartuiti sexual, pina le ies ochii din cap ca la melcii de gradina.
Acum, pe bune, intreb desi stiu raspunsul, oare o fi vreun barbat care sa nu incerce? Nu cred. De fapt, or fi si d-aia, da’ eu inca n-am avut ghinionul sa-i cunosc. Dar femei carora nu le place sa fie complimentate, chiar si cu ceva picanterii? D-alea or fi existind? La intrebarea asta mi-e imposibil sa raspund, fiind inca barbat. Dar daca doriti si sunteti femei, o puteti face voi.
Iui trebuie sa ma feresc de America as fi tot prin tribunale pârâtă de o a 3-a persoană ca-i spun: Dar pe tine ce te fute grija? (Asta oare nu e harțuire sexulă sa asculți sau sa te uiti la cum ma joc eu?)
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca e neaparat hartuire sexuala, dar in mod sigur e o violare a intimitatii. Ca intimitatile au sau n-au ce cauta in spatiul public, e de discutat dar nu cred ca-s condamnabile pina la un anumit punct. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesant subiect, Papa.
Din câte știu eu, în cazul instituțiilor publice existã o lege care interzice subordonarea directa între soți sau rudele de gradul I, dar și companiile, mai mari, în special, au în regulamentul lor intern, în politica firmei, un aliniat asemãnãtor, ceea ce, din punctul meu de vedere e absolut firesc. De exemplu dacã unul din soți face și celãlalt aprobã – poate cã nu e chiar ok, pot fi omise astfel greșeli, abateri de la procedurile interne ale companiei. În plus, relațiile prea strânse, gen soț-soție, iubit-iubitã – poate submina autoritatea celui în funcție de conducere, poate determina pe unul din ei să acționeze în favoarea celuilalt, sã-l acopere, în defavoarea intereselor companiei. De aceea cred cã hãrțuirea e atât de blamatã și condamnată-poate ușor exagerat uneori, pentru a evita situațiile de genul celor precizate de mine mai sus. 🙂
Și acum să ne imaginãm că cel care îți face evaluarea anualã, te propune pentru mãrire de salariu, îți stabilești norma/volumul de muncă, îți alocã sarcini și termene limitã, îți face avansuri și tu îl refuzi. Oare nu cumva e posibil sã te taxeze la virgulã nepusã, la cantitatea de aer respirat, și sã-ți facã viața un iad dacã-l refuzi și hãrțuirea nu ar fi condamnabilã?
Cerșetorul nu poate întoarce lucrurile în defavoarea ta, tu nu depinzi de buna lui moralitate la serviciu. Cel mult poate sã te agreseze fizic sau verbal dar și aceste lucruri sunt pedepsite de lege.
Dacã și ea vrea – trebuie sã fii absolut sigur de acest lucru. De unde știi cã nu e doar politicoasã, nu vrea sã te supere, lasã de la ea? Mai e un fenomen: stalking. Nici o femeie care vrea și ea, nu isi ia timpi de gandire > x luni, ea tot amâna în speranța cã între timp își vei gãsi o alta victimă. Pentru mine nu e deloc flatant cã mă place sau vrea un afemeiat care place/dorește 70-80 de femei dintr-o 100. 🙂
ApreciazăApreciază
Chestia cu angajatii din aceeasi familie e intr-adevar evitata, dar nu din cauza de hartuiri sexuale. Poate fi conflict de interese, poate fi abuz in serviciu sau pot fi altele, dar nu hartuire.
Am spus deja ca imi repugna si condamn propunerile la schimb si black mail-ul. Altfel spus, iti fac serviciul respectiv doar daca accepti. Sau. Daca nu accepti, fac publica … whatever…
Stii foarte bine la ce refuzuri m-am referit, ca doar d-asta am dat clipul ca exemplu.
Eu inca n-am auzit de femeie careia sa nu-i placa sa fie complimentata. Femeie sau barbat, ca nici noua nu ne displace. 😛 Numai ca aici s-a ajuns ca ti-e teama s-o faci. Asta nu inseamna ca n-o facem, dar cu rezerva si numai daca tipa da de inteles ca n-are nimic impotriva.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pãi da, asta am zis și eu cã odatã exagerat cu hãrțuirea, se vor evita amantâcurile, favoritismele, și altele de genul. Astfel cã un al treilea ochi vigilent va bãga spaima’n angajați și aceștia vor sta cuminți și își vor vedea de treaba lor, ca la carte.
În multe țãri unde hãrțuirea și discriminarea sexualã, rasialã nu e drastic combãtutã, nu sunt cazuri emblematice care să stârneascã fricã de a fi acuzat de așa ceva, abuzurile sunt foarte mari. Pentru că sunt oameni și oameni. Omul care e în funcție poftește, dorește, devine obsedat, și încalcã regulile de bunã credințã, morale, sociale, legale pentru a obține ce-și dorește și ce crede el cã l-ar mângâia pe orgoliu, l-ar satisface, ferici. Extremele sunt într-adevãr greu de tolerat.
Dar sincer, prefer extrema când un bogãtan în funcție plãtește, e stors cã are de unde, decât când o femeie o constrânsã, traumatizatã, aproape sau chiar violatã.
Eu violatorilor le-aș aplica legea talionului, astfel cã i-aș da pe mâna unui gay pervers și dotat să-i învețe cum e sã fii în pielea celui slab, în pielea victimei, a celui care nu vrea dar e forțat. :)))
Eu nu am avut probleme de genul, dar mã știu rãzbunãtoare, cred că mi-aș vinde tot ca sã i-o întorc, dacã ar fi cazul.
ApreciazăApreciază
Bine ca stiu, ca uite, chiar ma batea gindul 😆
ApreciazăApreciază
Na, că m-am enervat! Din cauză că am făcut o paralelă care mi-a făcut părul măciucă.
Puţin de tot deviez şi pe urmă revin: cum mama ei de treabă e posibil ca acolo să fie condamnat unul pentru o privire insistentă şi aici să meargă femeia la poliţie să reclame că e abuzată de soţ, ăia să nu facă nimic şi după o săptămână femeia aia să fie omorâtă în bătaie de acelaşi soţ? 👿
Aşa. E exagerată legea aia, pe cuvânt. Nu mă pricep, nu ştiu cum se procedează, ce dovezi se cer dar am impresia că legea, aşa cum spui că e, dă mână liberă şi femeilor care, la o adică, se pot transforma în călău.
Pe ideea: te crezi şmecher că eşti mare boss? Ia de aici: dacă nu faci asta, mâine te acuz că ieri te-ai uitat la fundul meu. E valabil ce zic eu sau nu e chiar atât de simplu? Cum se procedează? Că mă gândesc că nu se pot cere dovezi, nu?
Pe de altă parte, treaba cu complimentele e atât de delicată şi atât de uşor se trece dintr-o parte-n alta de nu-ţi pot spune.
Exemplu: la muncă, femeia angajată. Şeful ei îi spune într-o doară: „araţi bine azi” sau „îţi stă părul”. E hărţuire? Eu zic că nu. Mai ales dacă el n-a mai dat semne că are intenţii extracurriculare.
În aceeaşi zi, la biroul ei vine nea Ghiţă, să ia gunoiul, să zic (e un exemplu la îndemână, nu o părere generală despre această categorie de oameni).
Şi nea Ghiţă îi zice: ce bună eşti azi! Cum e? Cam e nasol. Deşi, curios, ambii au spus acelaşi lucru dar fiecare pe limba lui.
ApreciazăApreciază
In cazul pe care l-ai expus, evident ca politia trebuia sa dea curs reclamatiei si sa cerceteze invinuirile. Totusi, nu inteleg de ce femeia respectiva a continuat sa convietuiasca cu bestia aia. Asta mi-e neclar. Pentru ca in mintea animalului asta putea sa sune a accept. Adica rau cu rau, dar mai rau e fara rau, ceea ce, dupa parerea mea, e o mare prostie.
De black mail-uri n-am habar, dar le-am trecut ca posibilitate.
In privinta complimentelor as zice ca sunt functie de ceea ce esti dispusa sa accepti si de la cine. Pentru ca acelasi „compliment” spus de altul s-ar putea sa nu te deranjeze, ba din contra 😆 Expresii ca „ce buna esti!” sau „ce ti-as trage-o!” erau destul de des folosite in cercurile pe care le frecventam, dar erau spuse numai tipelor care acceptau limbajul respectiv si care luau „complimentul” ca pe o propunere haioasa sau ca pe o gluma, depinde, de la caz la caz.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu, papa! Efectiv eu nu pot înţelege dar probabil e un mecanism, o ceva-n mintea femeii abuzate care poate nu concepe o altă soluţie. Nu ştiu. Am avut norocul să cresc într-o familie în care cel mai mare „scandal” însemna o uşă trântită şi gata, asta era. Nu am auzit injurii, ţipete şi în niciun caz violenţă fizică. Deci nu ştiu dar prea multe sunt cele care continuă să împartă viaţa cu parteneri violenţi spunând că pentru copii, că nu au unde merge, că nu au ce mânca sau că sperau în abilitare. Deci ceva se-ntâmplă nefiind un caz izolat.
Să ştii că aşa e. Sunt perfect de acord că depinde de cât de dispusă e ea să accepte. Case closed. 😀
Auzi? Să ştii că nu-mi bat joc, pe cuvântul meu, dar mă întrebam după ce-am citit postarea ta: se aplică şi-n cazul femeilor treaba asta? Fie a unei femei asupra altei femei, fie a unei femei asupra unui bărbat. Ce, nu sunt şi femei cărora li se pune pata pe un bărbat? Acu’, că lui îi convine, e una. Dar dacă e un familist convins şi se declară agresat de avansuri, legea e la fel? Nu-mi spune că aşa ceva nu există. Sau dacă spui, rămâne primul caz. Femeie şi femeie, na. Să nu zici că e SF ce-am zis pe urmă 😀
Gata, tac!
ApreciazăApreciază
In momentul in care accepti convietuirea, indiferent de motive, se cheama ca ti-ai asumat orice risc. Caz in care nu stiu ce sa mai spun.
Legea nu spune daca un el face si drege. Spune ca daca o persoana fizica face si drege, deci se aplica in ambele sensuri. Sau in toate trei 😉
Dar n-am auzit de femei care sa fie date in judecata pentru asa ceva. Stiu ca acum citiva ani buni niste tipeze cica l-au violat pe unu’. Dar nu mai stiu care a fost epilogul.
Am auzit, in schimb, de profesoare date in judecata ca si-au tras-o cu elevii. Unde nu dadea norocul asta si peste mine cind eram prin generala sau liceu 😉 Pe cuvint ca nu m-as fi plins nimanui 😆
ApreciazăApreciază
Papa, tu ești un optimist incurabil „unde nu dãdea norocul peste tine” cu o profã? Dar dacã profa arãta ca bau-bau? Tu te-ai gândit numai la profe sexy, recunoaște, dar nu toate sunt așa. Și cred cã dacã intrai pe mâna unei hoaște perverse, rãmâneai traumatizat pe viață. Ori te adaptai și deveneai gerontofil, începeai sã crezi ca unii de’i aratã la știri cã au violat babe, cã baba e ceea ce trebuie pentru a fi satisfãcut. :)))
La o facultate pe care o frecventa prietena mea, era un nene urât cu spume, burtã, chelie, tot ce trebe, care le pica pe cele pe care el le plãcea. I s-a dus vestea, așa cã fetele la curs și înainte de examen treceau printr-un procedeu de urâțire. Care de care se fãcea mai nașparlie, de unde când vezi un fãt-frumos încerci chiar contrariul. Pânã ce o picatã de vreo 3-4 ori așa, dãdu curs invitației în cabinetul lui cu tot cu camerã, ori camerã ascunsã, ori telefon, cã moaca nu i-a prea filmat-o. Filmul dat la poliție nu a fãcut nici un fâs, așa că l-a dat la știri/ziar, l-a preluat și un canal de știri. Toți o priveau ca pe o zeițã cã l-a învins și a scãpat facultatea de balaurul pervers. Mã întreb câte au trecut examenul dând curs avansurilor lui grosolane, disperate fiind, pentru cã dupã cum vorbea, nu era pentru prima datã, pãrea foarte sigur pe el. Și au mai fost cazuri de hãrțuire chiar și în licee. Sunt câteva filmãri și de la job. Obsedații ãștia sexual ar trebui toți înregistrați, orice convorbire poate fi înregistratã doar apâsând un buton, salvate toate dovezile, date prietenilor, povestit la toți, în caz cã nu se liniștesc și nu își revizuiesc atitudinea, trimise cui trebuie. Bine, unii ar merita chiar ademeniți într-o camerã de hotel unde sã-i aștepte un nene supãrat, ca sã își mai revinã din obrãzniciile lor, dar te gândești cã mai bine îi ignori și îi lași sã-și gãseascã nașul în altã parte.
În unele companii e plin de amantlâcuri, nãscute din „hãrțuire” și „complimente inocente”. Bineînțeles cã promovãrile, ș.a. nu au la bazã meritocrația, așa cã ceilalți înghit în sec și se eschiveazã cât pot de la munca care oricum nu i-ar duce nicãieri, oricum muncesc și pentru ceilalți care presteazã diferența în naturã. 🙂
ApreciazăApreciază
E adevarat ce spui, si regretabil, dar eu am avut colege care au terminat facultatea pe pizda, asa ca sunt si cazuri in care https://v2valmont.wordpress.com/2010/12/10/axioma-o-pizda-frumoasa-si-ambitioasa-cheia-succesului-in-viata/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragul meu amic virtual, Papa, eu vãd lucrurile diferit de cum le vezi tu. Eu cred cã succesul personajelor alese de tine s-a datorat în special faptului că ele nu s-au dat în bărci oricum și cu oricine – ci au fãcut alegeri inspirate, potrivite pentru ele (poate nu și pentru altele).
Elena U. – a fost măritată cu un inflent om de afaceri pe care l-a cunoscut când lucra la o casã de avocaturã. Deci nu era de pe stradã, vreo muritoare de foame, și nu avea o reputație proastă de a decis nenea să o ia și de nevastã. Femei frumoase sunt gârlã, sunt pline cluburile de ele, care se vând mult prea ieftin și ușor. Nu cred cã frumusețea și faptul cã avea o gaurã accesibilã l-a determinat pe nenea sã o cearã de nevastã, din contra. Cã femei sigur a avut poate chiar și mai frumoase, dar nu le-a luat decât de vreo câteva ori, nu și de neveste.
O femeie frumoasã, elegantã, deșteaptã, susținutã financiar și cu relații de un soț influent poate ajunge sus în politicã. Era omul lui, trãgând sforile unde trebuie, fiind soția lui, era consideratã un personaj de încredere care știa multe, de aceea cred cã divorțul a fost unul diplomat, nu și-au reproșat mai nimic, un contract negociat foarte bine. Gãsise un bărbat mai influent decât nenea afaceristul. Numai cã ghinion, „mai influentul” nu i-a purtat noroc că a ajuns nițel la rãcoare. Acum cicã a mizat pe iubire: vrea familie și copil. S-a logodit cu un tinerel. Puterea și banii pe ea o motivează. E puternic ancoratã în teluric. Eu prefer bunãtatea, înțelegerea, iubirea, sentimentele frumoase pe care mi le inspirã cineva și care mă hrãnesc sufletește, mã fac fericitã. Pe ea banii și puterea o fac fericitã. Cine îi oferã așa ceva îi stârnește interesul.
Monica C.- mãritatã cu un moșulicã, cicã a recuperat-o de la un grup mafiot, care o livrau ca pe o marfã oamenilor cu bani, potenți, un fel de prostituție de lux. Sunt câteva declarații la poliție în care ea declara preferințele sexuale ale unor oameni influenți. El i-a redat libertatea, ea i-a dãruit un copil la schimb și apoi a plecat din țarã unde se iubește cu un tinerel asiatic. La fel, ea îi e recunoscãtoare și acum pentru tot și îl vorbește de bine, dupã ce inițial sperase cã luând fetița de la el sã trãiască o viațã decentã de pe urma copilului pe care i l-a făcut.
Mosulicã a fost salvarea ei, apoi moșulicã când a înșelat-o (deloc surprinzãtor) a fost motivul ei pentru a scãpa de el, cã acum avea notorietate și era oarecum în siguranță, iar moșulicã începuse să aibe probleme de ordin financiar, sã-l execute bãncile. La bine și la rãu nu.
Bianca – a fost în primul rând model, și apoi a avansat acceptând diferite oferte pe care le-a plãtit în naturã. Acum e măritatã, la casa ei, cu copil, moderatoare, afaceristã. Nu e ea foarte „cultã’n cap’ sau foarte cizelatã, mai are apucãturi de mahalagioaicã dar are o inteligențã nativã și o bunã intuiție și spirit de luptãtoare. Renata ar crede cã dacã nu vorbește corect limba română- e proastã. Nu, s-a autoeducat, învațã să devinã o doamnã evolueazã, lasă în urmã modelele vechi preluate de la cei din jurul ei, apucãturile și proastele obișnuințe. Evolueazã. Conjuncturile favorabile, asta conteazã, și cât înveți din ele. Cã frumoase eșuate sunt destule, e mult mai mare procentul acolo, de 1 milion de ori. Stigmatizate, ajunse singure, alcoolice, depresive.
Cicã poți scoate omul din mahala, dar mahalaua din om mai greu. Eu întotdeauna am apreciat omul pentru ce e, ce a ajuns, cum a valorificat ce a avut. Omul poate sã decadã moral, financiar, etc. Dar și sã progreseze, avanseze. Dacã o datã ai fost foarte bun iar acum ești rãu, ce folos? Conteazã ce ai devenit. Eu te evaluez dupã ce ești acum, nu dupã ce ai fost sau vei fi. Toți greșim, important e sã nu persistãm în greșealã. Cã sunt de au de toate și nu reușesc sã le întrebuințeze în favoarea lor, și oameni care cu nimic reușesc sã se descurce. Fiecare știe de ce are nevoie pentru el, eu nu dau sfaturi. Sunt destule femei care au fost manipulate sã facă compromisuri prin persoane de încredere, care cicã le voiau binele, și au fost înduplecate sã acționeze împotriva a ceea ce ele și-au dorit, a ceea ce au simțit cã e bine pentru ele și asta le-au fãcut sã se simtã folosite, goale pe dinãuntru, triste, traumatizate pe viațã, au dezvoltat aversiuni/scârbe contra bãrbaților, contra sexualitãții. Nu toate sunt fãcute pentru asta, unele au ca și combustibil iubirea, nicidecum banii, puterea, influența, ipocrizia. De asta zic, eu nu blamez/judec pe nimeni pentru că nu știu eu ce simt alții, cum sunt, detalii care ar face diferența. Binele fãrã rău nu poate fi cunoscut. 🙂
Eu și pe Marlyn M o vãd sedată, tristã, goalã pe dinãuntru, poate Kenedy a vãzut-o și a ordonat serviciilor secrete sã i-o aducã pe actrița aia că i s-a pus pata. Ea a vrut sã devină cunoscutã, celebrã, sã facã carierã în cinema, să aibe bani, sã parvinã, a avut o viațã grea dar poate cã a plãtit totuși un preț prea mare.
Kenedy, soția sa și alte celebritãți figurau pe lista unui cunoscut medic care le furnizau niște medicamente care dãdeau dependențã dar te scoteau din depresie, ceva interzis acum. Și cicã astfel el era manipulat. Nu știm adevãrul dar dacã l-am ști, probabil cã am judeca totul foarte diferit de acum. 🙂
ApreciazăApreciază
Poți șterge dupã comentariul, pentru că e pentru articolul menționat de tine în comment. 🙂
ApreciazăApreciază
Pina la urma vad ca-mi dai dreptate, inercind sa ma contrazici. Ca sunt multe care dau chix, o stie toata lumea, e ca oricare alta afacere. Multi incearca, putini reusesc. Dar daca e sa iei la rind toata pleiada de VIP-uri actuale, vei vedea ca faima si-au cistigat-o cu curul. Si nu ma refer doar la cele autohtone.
In privinta Elenei Udrea sunt mai multe de spus, romantarea ta e de pus pe ecrane, dar e departe de adevar. 😆
ApreciazăApreciază
Da Papa, și la ce e bună faima? Cu cât urci mai sus, prin mijloace necinstite, cu atât cãderea e mai dureroasã. Pentru un om obișnuit cu luxul, cu respectul, cu onoruri, coborârea în disgrație, direct în celulã, e muuuult mai grea decât pentru un homeless luat de pe stradã, condamnat și închis.
Toate au un preț, iar uneori se dovedește a fi prea mare. Dacă tu crezi cã Marlyn M a fost fericitã, e treaba ta. Eu nu cred.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1942572622662217&id=100007284943064
ApreciazăApreciază
N-am spus ca a fost fericita, ca nu stiu, desi o intuiesc, dar a avut succes, ca la asta ma refeream cind am spus „cheia succesului in viata” Ca succesul in viata difera de la persoana la persoana, e alta poveste, dar fetele la care m-am referit si multe altele, si l-au dorit si realizat prin mijloacele amintite. Si sunt convins ca au fost fericite sa-l obtina, chiar daca succesul respectiv are si unele aspecte mai putin placute. Oricum ar fi, e de preferat insuccesului. 😆
ApreciazăApreciază
Dar pe lângã c.r au avut și talent. Altfel nu ar fi fost memorabile. Au riscat. Au avut succes dar succesul nu le-a adus adevãrata fericire. Dacã ar fi existat un barometru al fericirii, eu cred cã frumoasele și deșteptele de succes din showbizz ar fi fost mai fericite dacã s-ar fi mulțumit cu mai puțin, la urma-urmei tot o farfurie de mâncare au, tot un pat, tot o viațã. Unele lucruri par a fi necesare și promit a aduce fericirea dar nu o aduc. O iluzie.
ApreciazăApreciază
Elena, eu nu prea stiu ce vrei sa spui cu „adevarata fericire”. E si una neadevarata? Si acum aflu ca fericirea are grade de comparatie, asa ca nu prea stiu cum sa-ti raspund 😛
ApreciazăApreciază
Da, existã și una falsă, cu satisfacții pe termen scurt și plata pe termen lung (conștiințã, suflet, karmã).
Eu cred că pentru a fi cu adevărat fericit ai nevoie de: 1.echilibru (buna mãsurã), Rumi zicea cã orice exces reprezintã o otravă pentru om (bani, putere, mâncare, sex, etc) și 2. de demnitate, moralitate, sã nu faci compromisuri în carierã și dragoste, mai exact să nu încurci borcanele. Sã ceri de la carierã – sex, dragoste, iubire, etc și de la relația cu el/ea : putere, bani, avansare, etc. E ca și cum ai mânca pasta de dinți și te-ai spãla cu miere pe dinți. Dăuneazã a long term. Trebuie sã fii împăcat cu tine noaptea.
Asta se întâmplã pentru că vrem să trișãm, sã obținem ceva ce nu merităm. Nu e corect.
Lucrurile care ne fac cu adevãrat fericiți nuse cumpãrã cu bani.
ApreciazăApreciază
2.Compromisuri facem zilnic. Nu exista om sa nu faca compromisuri. Daca totusi este, ala e de-o rigiditate bolnava.
Spun marea majoritate pentru ca unele le cumparam si din necesitate, dar chiar si alea te pot ferici, cel putin asta simteam cind, inainte de ’89 reuseam sa fac rost de diverse chestii indispensabile unui trai civilizat.
ApreciazăApreciază
Papa, tu crezi că fericirea s-a inventat în secolul 19-20-21? Sau odatã cu deodorantul, hainele de firmã, apa caldã la robinet sau alte chestii pe care am reușit noi sã ni le procurãm în ultimii 300 de ani? Că pânã atunci nu a existat fericirea? Sãracii hedoniști (sec 18) vorbeau din viitor. Cã omul a învãțat sã se bucure și sã zâmbeascã recent? Hmmm
Epicur (știu că numele îți provoacă imaginația) – și doctrina sa morală: epicurismul – vorbește de ataraxia (liniștea sufletului) și cãutarea plãcerilor simple ale vieții.
Dacã ești bãtut zilnic, simți fricã, stres, etc – mai ai liniștea sufletului? Nu.
La un popor din africa existã un cuvânt:ubuntu (care înseamnã ceva de genul: suntem fericiți doar împreunã. Cã dacã persoanele importante din viața noastrã nu sunt, nu suntem nici noi. Cã nu poți tu fi sãtul când apropiatul tãu e flãmând, cã nu poți fi fericit complet când persoana dragã e în suferințã fizicã sau psihicã).
Fericirea e interioarã și ține mult de mentalitate, de cum descifrãm lumea, de ce limite ne impunem noi. Cã dacã noi credem că parfum x ne ajutã sã fim mai seducãtori și fiind mai seducãtori vom atrage atenție și iubire, atunci parfumul x ne va crea un sentiment de fericire (efemer).
Și referitor la buna mãsurã (e bine sã fim echilibrați în toate) – noi avem un sistem de protecție împotriva „otrãvii” (excesului) și anume saturația și plictiseala. Dar cum creierul devine dependent de hormonul fericirii (drog) îl alungãm nu cu buna mãsură ci cu diversitate. Așa că de ex mâncare în exces – te saturi de x, dar tu isteț bagi y, e nou, e stimulant. Mărești stomacul – crești în volum – devii sensibil la anumite boli. Dacã nu ai apela la diversitate – ai stopa pânã pofta ar reapãrea. Și la fel cu toate. E ceea ce cred eu.
Fericirea nu se cumpãrã cu bani, dar poate fi ușor stimulatã cu ajutorul lor, pe termen scurt. Dacã tu nu te bucuri de o plimbare în parc la tine unde e frumos, degeaba te duci 5000 de km sã admiri nu știu ce peisaj, sã te crezi mai ceva ca alții, sã te umflii în pene, că admiri un baobab în loc de ștejar. Totul e în mintea ta – în modul cum descifrezi tu lumea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori ne setãm sã fim fericiți (mental) : bãi, mergem în concediu, am dat 3000$ pe vacanța asta, musai tre’ sã fim fericiți, pt.cã no work, soare…tot ce nouã ne place. 🙂
ApreciazăApreciază
Pe ideea asta se bazează consumerismul, reclama: eu trebuie să îți induc ție că produsul x te-ar face fericit (programare mentală). Dacã tu crezi că produsul x te va face happy – poate te va și face. Motivația la job. Uite de ex lagãre: Arbeit macht frei (munca te face liber) urcã productivitatea muncii. Existã și programare neuroligvisticã NPL. Dar iar zici cã deviez – tehnici manipulare nu e sub.art.
ApreciazăApreciază
Elena
Nu stiu pe cine citesti si cui ii raspunzi. Eu am spus asa si ti-o repet, poate citesti de data asta cu atentie: „Marea majoritate a lucrurilor care se pot cumpara pe bani ne fac fericiti” Asta nu inseamna „toate” si nici „numai” 😛
Pe de alta parte, am impresia ca tu chiar nu vrei sa intelegi, dar si pina sa se „nasca” banii, se faceau schimburi in produse, asa ca nu era nimic gratis. Iar schimbul il faceau pentru ca-si doreau sau aveau nevoie de produsul celuilalt.
Fericirea-n Comuna Primitiva, poate doar tu sa stii ce o genera, eu imi imaginez ca daca doborau vreun mamut erau fericiti, dar mai multe nu-ti pot spune pentru ca nu stiu in ce consta „hrana sufleteasca” in perioada respectiva, ca din cite stiu, inca nu se inventase burning bush-ul 😆
ApreciazăApreciază
Papa, nu trebuie să te superi pe mine pentru că gândesc diferit față de tine. Duelul ideilor cu tine mă onorează, pentru cã am șansă sã mã lupt cu un spadasin priceput. Nu contează dacã pierd, contează că practic duelul de idei și că mai învãț din tehnica ta.
De exemplu, să presupunem prin absurd, ipotetic vorbind, dacã eu aș reprezenta interesele unei companii mari, aș încrimina „hãrțuirea sexuală” și chiar aș descuraja ca oamenii sã flirteze la muncã, să-și creeze relații amoroase, prietenii foarte strânse, etc. Pe lângã cã aș evita șantajul prin asta (sexual, emoțional, de oricare fel).
Sã vedem cine câștigã din relațiile astea de schimb în naturã:
1. X-cel care are puterea dată de companie sã conducã, câștigã favoruri sexuale și o promoveazã/susține pe ea/el (cã poate e gay)
X- primește salariu pentru munca lui – deci acest uz de putere (abuz în serviciu) ar fi un fel de bonus pe care el singur și-l atribuie
2. Y- cel care primește la schimb promovarea/susținerea pe merite ce nu țin de natura postului vizat, ci de serviciile sexuale (cã a fost constrânsã, cã și-a înșelat sau nu partenerul de viațã care e victimã colateralã, a acceptat, a trișat pentru a obține ceea ce o ispitea, cã i-a plăcut, că nu…)
3. Firma. Ea nu are nimic de câștigat din târgul celor doi. Ea se va alege cu o promovare falsificatã, cu un om ajuns într-o funcție pe nedrept, nu dupã regulile firmei. Poate că omul ãla pânã va fi depistat cã e intrus, cã e dintr-o „eroare umanã” ajuns acolo – va produce pagube. Sau alte favoruri care vor fi „mirosite” de ceilalți angajați și se vor simți neîndreptãțiți, vor fi demotivați, etc. – creazã rãu companiei.
Y- s-ar putea ca sã fie depistatã cã nu e potrivitã și sã rãmânã și f…. și cu banii luați cum se zice. 🙂
De ce nu ar trebui încurajate astfel de lucruri și chiar de nu ar fi existat conceputul de „hãrțuire sexualã” sã fie inventatã ca sã ajute la combaterea fenomenului? Tu știi mai bine.
Poate pentru cã compania nu e bordel, nu e agenție de matrimoniale, ci are cu totul alte obiective. Scopul ei nu e sã-l ajute pe X sã obținã favoruri sexuale – nu pentru asta a fost ales în funcție.
Ceea ce e mie mi se pare oarecum nedrept e cã acum oamenii se folosesc de oameni și iubesc mai mult lucrurile. Pe când normal ar fi sã se foloseascã de lucruri și sã iubeascã oamenii. Dar ei îi folosesc pur și simplu. De parcã ar fi „cetãți” nu suflete. De parcã nu ar avea și ei inimã, de parcã nu ar suferi.
Și Stalin, Lenin, Mao, Hitler, aveau impresia cã ei fac bine (țãrii, unor categorii de oameni, evoluției rasei, etc)- și cã ca orice bine făcut omenirii – sau unor oameni – trebuie sã facă sacrificii, și existã și pierderi – un preț pe care ei erau dispuși sã-l plãteascã, pentru binele urmãrit de ei. Dar ei în mintea lor credeau cã fac bine, că luptã pentru un scop nobil, cã niște oameni vor profita de pe urma realizãrii lor. Hitler credea cã extirpeazã rãul (evreii) ca sã triumfe binele, sã rãmânã rasa purã. Când alții suferã pentru binele altora – oare mai poate fi numit bine??
Acum oamenii confundã plãcerea cu fericirea. De asta properã rețelele de trafic de carne vie, de trafic de droguri…
Prostituatele alea forțate sã-i facã „fericiți” pe bãrbații care cred cã plãtesc un preț just pentru „fericirea” primitã. Ele au nevoie de droguri ca sã poatã rezista. Oare fericirea nu are legãturã cu liniștea sufleteascã deloc? Cu conștiința cã pentru „fericirea” ta nimeni nu suferã? Oare nu așa s-a nãscut sclavagismul? Crezând cã tu meriți sã nu muncești ci sã fii fericit și cã alții pot face asta în locul tău, pentru traiul tău, dacã se numesc „sclavi”? Fericirea e egoistã? Nu. Doar plăcerea poate fi egoistã. Plăcerea obținută cu prețul suferințelor altora (viol, manipulare, crimã, furt, trãdare, sclavie, muncă forțată, orice forțat).
Compromisuri poate mici, dar nu mari.
Spun lucrurile într-un mod care deranjeazã uneori, știu. Mai atrag atenția într-un fel violent, știu. That’s me. Virtuala Elena. 🙂
ApreciazăApreciază
Elena, nu ma supar pe tine, am cerut doar sa ma citesti cu atentie inainte de-a-mi respunde. Pentru ca altfel vorbim degeaba.
Promovarea in schimbul sexului se practica, pe scara larga, dar conditia sine qua non e ca promovata sa fie sexoasa, nu neaparat incompetenta. Nici un manager, de exemplu, nu vrea sa-si angajeze incompetenti. In fond echipa-l sustine si daca echipa scirtiie, i se clatina scaunul. Asa ca, in general, promovatele sunt competente si ar avansa oricum, daca ar fi strimbe sau daca managerul accepta acel „nu” categoric.. Evident ca mai sunt si tute promovate pentru favoruri sexuale, dar alea sunt de obicei cele care cer, nu cele carora li se cere. Si in general alea sunt pasate altora prin asa numitul trafic de influenta. Sau sunt cazuri in care nu e vorba de nicio promovare, ci doar de sex. Cazul Clinton – Monica fiind de notorietate.
ApreciazăApreciază
Hmm, interesant rãspuns. Mulțumesc, Papa! 🙂
ApreciazăApreciază
Sau poate Monica a tot așteptat promovarea și nu a mai venit, atunci s-a rãsuflat la presã contra unui onorariu care sã acopere pierderea suferitã. 🙂
Acum, nu știu, dar sigur a câștigat destul încât sã nu mai fie nevoie sã munceascã. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce-a asteptat, dar sigur traieste bine de pe urma … rochiei albastre 😉
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Gigli, zău că ești ager! Io nu observasem că nicio victimă de-asta, agresată sexual acum 25 – 50 de ani, nu se plânge că a agățat-o băcanul, instalatorul sau poștașul cartierului!
ApreciazăApreciază
Stiu, in copilarie mi se mai spunea, Acvila, atit eram de ager 😆
ApreciazăApreciază
Referitor la ce a zis Psi, o variantă ar fi sindromul Stockholm.
Mai e și puterea exemplului: poate cred cã așa e normal fiindcã așa au vãzut în familiile lor, la oamenii care au gravitat în jurul lor -puterea exemplului (care e mai mare decât a teoriei). Rãul se perpetueazã.
Bãrbații agresivi verbal și fizic cu femeile, care le fac sã sufere, au acumulat o energie negativã, aversiune fațã de femei, furie, sau au preluat acest comportament prin puterea exemplului, insuflat de ceilalți bãrbați din viața lor.
Dupã mine și neuronul meu, sunt mai multe tipuri de misogini, din care:
– misoginul format, el a văzut că tata nu o respectã pe mama, o bate, și alte exemple asemenea, gen „femeia nebătutã…”. A preluat și și-a întipărit în minte un exemplu greșit, evident că avea și un fond prielnic pentru asta. Nu empatiza cu vreo femeie – fiind considerată inferioarã, avea un suflet mic și negru, etc. De exemplu am citit cã cei mai mari criminali în serie (de femei) aveua mame prostituate care luau des bătaie sau proveneau din familii unde violența era ca la ea acasă.
Dacã nu-și respectã mama, sora – e grav. Nu îl lua acasã.
– misoginul frustrat. El a acumulat un anumit tip de energie negativã fiind maltratat de femei. Poate e un copil instuționalizat și acolo îngrijitoarele nu sunt ca o mamă, ci îi criticã, sunt reci, dure, îi mai bate, etc. Sau profesoare severe care îi umilesc, îi fac la psihic și acumuleazã o anumitã energie negativă, furie, frică, pentru cã nu poate sã riposteze față de femeia care îl abuzeazã, maltratează, bate, etc și își reprimã acele stãri, sentimente, etc. Sau o femeie care profitã de el, îl dezamăgește enorm, suferã, o urã mare acumulatã și neiertatã, neînțeleasã, neacceptată și explicatã mental iar crează aversiune, haos. Energia aia, sentimentele alea reprimate, ura, etc, se transformã într-o aversiune fațã de femei.
Ei, și misoginii ãștia – așa reacționeazã – urât. Iese la suprafațã aversiunea. Inconștient, uneori nu își explicã nici ei. De ex, aveam o prietenă care s-a îndrăgostit de un student musulman din peninsula arabică, de pe acolo. Dragoste mare, chimie, pasiune dar se certau des. Bocete la ea, nervi la el. Se despãrțeau, iar se cãutau și se împăcau, și tot așa. Toatã lumea îi zicea că asta nu e iubire. E chin și suferințã. Ea credea în reabilitare. Când iubești orice scuzã de a lui e bunã. Cât erau la început, el era numai miere, după ce-și satisfăceau nevoile sexuale, pasiunea, el cãuta ceartã din orice, nu îi convenea nimic. Dupã ce se despãrțeau și lui i se făcea dor, devenea cel mai bun și iubitor, o recucerea. Și tot așa. Pt cã el era misogin. Îi plângea ei dupã ce ea nu a mai vrut să se împace că parcã e nebun- dupã o vreme nu poate sã o mai suporte, îl enerveazã orice la ea, iar în lipsa ei înnebunește de dorul ei. Cã nu se înțelege nici el. Că o iubește, cã nu poate fãrã ea, dar nici ea nu putea trãi în certuri, bocete, etc. Așa cã end of romance. 🙂
Alții beau ca să-și poatã manifesta aversiunea fațã de femei, și dupã se scuzã că erau beți, cã flori, că etc. De fapt e doar o scuză pe care involuntar, inconștient, uneori, o caută. Simt nevoia să rãbufnească, să umilească femeia, să o jignească, parcã se încarcã când ele suferă și plâng. Se rãzbunã parcã, au o plãcere maleficã.
Numai că, unele cãsnici rezistă chiar și așa.
ApreciazăApreciază
Elena nu cred ca in cazul pe care-l dezbat e vorba de misoginie sau misandrie. Cred ca e doar o competitie inconstienta intre goana dupa pizda si goana dupa bani, in care ei profita de putere si ele de sex apeal pentru a-si atinge scopul. Asa ca mie mi se pare a fi un fair game, chiar daca e considerat „imoral” de imoralisti 😆
ApreciazăApreciază
Poteci de dor (nu Psi), a zis „Deci nu ştiu dar prea multe sunt cele care continuă să împartă viaţa cu parteneri violenţi spunând că pentru copii, că nu au unde merge[…]” și eu m-am gândit sã-mi dau cu pãrerea. Dacă te deranjează, e blogul tău, șterge commentul, I don’t mind. :+)
ApreciazăApreciază
Tu ai o obsesie cu stersul? In postul asta nu e vorba de violente, ci de sex liber consimtit, asta spuneam.
ApreciazăApreciază
[…] remarci fie geniale, fie insolite, fie inepte, îi aparține Elenei, care a spus, într-un comentariu de un verbiaj cum rar mi-a fost dat să citesc, […]
ApreciazăApreciază
Nu stiu cine esti, dar te-am aprobat din curiozitate. Ti-am citit postul propus si m-a dezamagit. E plin de clisee rasuflate. Nu spun ca toate posturile-ti sunt la fel, dar citindu-l pe asta, mi-a cam pierit cheful pentru altele.
ApreciazăApreciază
E Floricioi.
ApreciazăApreciază
Ce-i aia? Planta? 😆
ApreciazăApreciază
Păi dacă te-am dezamăgit, e fix problema ta, că asta-i situația cu toate dezamăgirile din lume: îl privesc pe cel cu false așteptări. Da’ de scris, n-am scris pentru tine, ci pentru cititorii mei. 😉
PS: care clișee, unde? Articolul e o însăilare de gânduri personale, așa cum mi-au trecut prin cap în acele momente.
ApreciazăApreciază
Aha, deci tu erai Lotusescule! Pai de unde era sa stiu, ca nu bintui pe bloguri ca Iosif.
Dar chiar si asa, nu m-au atras gindurile tale si n-am spus c-ar fi problema ta. Am spus ca mi-au taiat pofta de altele. Atit, nimic mai mult. Dar daca tu vrei sa intelegi mai mult decit am spus, e alegerea ta.
Sunt clisee, crede-ma sau nu ma crede ca eu tot asa le consider. Dar nu mai intru sa le recitesc pentru a le dezbate. Ca sa fiu sincer, nici nu mai stiu despre ce era vorba. Sorry!
ApreciazăApreciază
Man, noi niciodată n-o să ne înțelegem, cât timp discutăm despre esența vieții, ca să zic așa. Cât timp eu consider că materia e un produs al spiritului, în timp ce tu consideri că spiritul e un produs al imaginației unor aglomerări de atomi numite creștini. 🙂
Dar ne putem înțelege pe alte subiecte. Par exemple, total de acord cu ideea articolului tău de aici și cu arătura pe care au luat-o americanii. Și, dacă o să-i studiezi mai atent, o să vezi că nu numai la capitolul „hărțuire sexuală”.
By the way:
ApreciazăApreciază
E, acum ca ne-am lamurit pe unde ne pozitionam cu gindirea, presupun c-o sa ne intelegem. Sau nu. Ramine de vazut 😆
ApreciazăApreciază