Boieri dumneavoastra, va mai aduceti aminte de Evul Mediu? Nu, cum asa? V-ati nascut ceva mai tirziu? Mmmda, pare logic. Dar daca n-ati avut sansa sau nesansa sa va nasteti acum vreo 4-500 de ani, ati avut in schimp posibilitatea sa cititi despre petrecerile boieresti si regesti din acele vremuri. Petreceri la care se aciuiau tot felul de trubaduri sau menestreli, saltimbangi si alti artisti ai acelor timpuri.
Ei bine, performantele respective erau, in general, rasplatite cu cite o ciozvirta de vinat si-un pocal cu vin. Si asta pentru ca menestrelii, actorii, saltimbangii erau considerati parte a servitorimii, a vulgului iar meseriile lor erau considerate degradante pentru aristrocatii de atunci. De fapt femeile care prestau muncile respective erau considerate femei de consumatie, pentru ca doar alea se pretau la astfele de „imoralitati”. Ma rog, in privinta asta nu cred ca s-au schimbat foarte multe, dar ce s-a schimbat, e faptul ca incepind cu secolul XX, artistii, in general, au devenit parte integranta a aristocratiei, ajungind sa cistige pe o muzica, pe un film, pe un tablou sau mai stiu eu pe ce, cam cit cistiga unul din multime in cinci vieti. Paradoxul constind in faptul ca multimea-i finanteaza.
Deci, daca acum citeva sute de ani arta se facea de placere, din convingere si pe te miri ce, ascultati-l pe Aldea, daca in mine n-aveti incredere, astazi se face pe bani. De fapt pe roabe de bani.
Si ma intreb, cum o fi corect sa spui, „vai de ei!” sau „vai de noi!”? Nu ca ar fi cineva de compatimit in toata povestea asta, dar ma intreb cam ce mecanisme au declansat aceasta modificare a mentalitatii de grup fata de artisti in general. Cum s-a ajuns de la „vai de ei!” la „vai de noi!”?
In fine, ca artistii si sportivii de notorietate fac milioane, nu-i vina lor si nici macar meritul. Daca poporu-i plateste regeste, de ce-ar trai ca menestrelii de odinioara? Pai nu?
Anumite lucrări contemporane, mă refer la sculptură și pictură, nu prea mai aduc a artă. De curând am vizitat The art institute of Chicago (dar fiecare muzeu mare are cam același specific) și de pe la începutul sec XX au apărut curente (futurism, dadaism, suprematism etc, etc) care s-au detașat tot mai mult de ceea ce ochiul neavizat înțelege a fi artistic. Am făcut niște poze la niște chestii care nu însemnau nimic, dar aveau nume pompoase și am intenția să scriu despre asta. Artistul, așa cum spui, a evoluat de-a lungul timpului. Mi-e greu să înțeleg cum ajung anumite lucrări în muzee. Unele par rebuturi de la construcții, ori resturi de textile ori altceva. Cred că răspunsul e: de gustibus… 🙂
Vai de ei clar nu e. De cei care ajung cunoscuți, (să nu uităm că unul din cele mai competitive domenii sunt acestea: artă, sport, cinematografie). Nici vai de noi nu prea are de ce să fie, pentru că avem șansa să vedem tot ce a acumulat omenirea până acum. (Pe mine mă fascinează muzeele de artă, vestigiile arhitecturale etc.)
(ooops! am scris un roman. 🙂 )
ApreciazăApreciază
Cam care o fi menirea artei in societate? Sa incinte, sa dea de gindit, sa inspire, sa motiveze sau e doar un mod subiectiv de exprimare, o alta meserie retribuita?
Arta e probabil singurul sau unul din putinele domenii in care subiectivismul e considerat virtute 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E capitalismul, papa! Consumerism și luptă economică feroce. Ca sistem dă semne de finish, habar n-am ce urmează. Sper ca trecerea să fie lină deși se spune că e cu războaie și multe frământări sociale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un filosof american (!!!) probabil de origine sovietica, spunea ca in mod inevitabil toata omenirea va ajunge, mai devreme sau mai tirziu, la socialism si comunism si ca dupa aceea se va intra intr-o lunga perioada ciclica capitalism – socialism sau comunism. Cam cum se perinda democratii si republicanii la putere in US. Pina acum bag sama ca-a avut ceva dreptate.
ApreciazăApreciază
Câte vieți pierdute….
ApreciazăApreciază
Nu-i vorba şi de niţel snobism la mijloc? Nu ştiu, întreb. Nu contest talentul nimănui şi nici nu sunt în măsură să vorbesc despre artă la modul profund pentru că nu mă pot lăuda că aş avea cunoştinţe temeinice în domeniu. Dar mă întreb dacă nu cumva tindem prea mult spre partea abstractă. Ceea ce nu înţelegem ni se pare extrem de cool şi devine un must have. De pildă, o foaie albă cu un punct negru. E artă modernă, se vinde la licitaţii pe bani mulţi.
Pe de altă parte, cred că diferă de la zonă la zonă şi artiştii se împart în două tabere. Nu ştiu cum e prin alte părţi dar aici un bilet la teatru costă 15 lei. O pereche de pantofi făcută de Mihai Albu costă 1600 de lei. Artă e şi una şi alta dar pe undeva parcă e o diferenţă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuto, romanii au apreciat dintotdeauna cismarii. Pe unul l-au ales Presedinte.
E adevarat ca acum li se spune designers sau modisti, dar tot de cismarie e vorba.
In ceea ce-i priveste pe admiratori si cumparatori, evident ca e vorba si de snobism, dar si de credulism. Criticii sau formatorii de opinie sunt si ei oameni si critica le e pe masura beneficiilor. Asa ca, ceea ce valoreaza o suma imensa nu e neaparat o valoare. Arta in general are o valoare atribuita, nu intrinseca.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Habar nu am ce are wp, că nu m-a atenționat că ai răspuns și nici nu îmi dă șansa să merg cârnat, să răspund răspunsului tău. 😀
Am să răspund cu un clișeu: arta e hrană pentru suflet.
Meserie? O fi în anumite situații. Contează mult, zic eu, personalitatea artistului. Dacă e suficient de convingător să se vândă, să demonstreze că foaia albă cu punct negru e artă (o citez pe Potecuța) atunci cel cu har scoate ouă de aur degeaba. Vor fi descoperite de posteritate. Sau nu. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu fac pe timpitu’, dar eu, hrana aia pentru suflet, n-o inteleg. Stiu ca asa-i spune si mai stiu ca e o metafora, dar chiar si asa fiind, arta o consider o exprimare. Cum ma poate hrani exprimarea cuiva, nu stiu. Pe de alta parte, unele exprimari artistice imi displac, altele imi provoaca repulsie si atunci despre ce hrana putem vorbi in cazul lor?
De fapt, daca vrei sa-mi cunosti parerea, as spune ca evaluarea artei, de orice natura, ar putea fi incorporata in prostia omeneasca.
Cum poti spune ca o lucrare de arta e mai valoroasa decit alta cind ea exprima trairea de moment a unui artist. Adica, ala n-a simtit ce trebuia si ar fi trebuit sa simta altfel? Sau n-a exprimat in mod fidel ceea ce a simtit? Chestie care e si mai ridicola, atita timp cit doar el stie ce-a simtit.
ApreciazăApreciază
Când ți-e sete bei, când ți-e foame mănânci. Asta e cu trupul.
Setea și foame de frumos eu tot hrană o numesc. Mi-e poftă de o înghețată sau mi-e poftă de o carte bună, o pictură, un film. No’
Ce nu-mi place nu mănânc. Nu suport mazărea. Nu suport manelele. Nu mănânc nici una nici alta. Lol!!!
De acord: evaluarea artei e o tâmpenie. 🙂
ApreciazăApreciază
Deci arta ar fi hrana pentru anumite suflete. Unora le poate produce indigestie 😆 Ceea ce spui e logic, dar eu nu cred in notiunea de „suflet”. De fapt am sa bag un post pe tema asta unde ma poti contrazice, daca vei dezaproba afirmatiile 😉
ApreciazăApreciază
Em, nu-ți place mazărea? 🙂 Ce ciudată și frumoasă-i lumea asta. Doar am citit mazăre și a început să-mi plouă în gură. Io zic să bem pentru faptul că suntem atât de diferiți. Al doilea pahar….e pentru repetarea situației. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stiu daca Em te poate intovarasi in periplul bahic pe care il propui, dar eu, cum sunt deja cu vinu-n nas, am sa ma straduiesc sa-i tin locul 😆
ApreciazăApreciază
Papa, nici nu mai contează dacă n-o să ții pasul. 😀
ApreciazăApreciază
Nu ma întind cu subiectul…ce stiu pe pielea mea este ca arta ca si orice alt produs se vinde daca exista un vânzător (bun) si un cumpărător care este dispus sa plătească. Pentru mine arta este un alt mod in care caut sa inteleg si să exprim ceea ce lumea imi oferă sau cea ce mi-ar placea sa-mi ofere dar mi-e frică…
Caut răspunsuri, caut alte întrebări. A…si nu caut numai fericire si frumos, caut…. Asa funcționez eu ca om si ca artist.
ApreciazăApreciază
Luisa
Ce spuneam e ca arta nu se mai face de dragul artei, ci de dragul banului. Evident ca nu poti fi artist daca nu ai si talent sau har, dar de ce arta e mai bine platita decit munca intr-o uzina sau pe ogor? De ce e frumosul mult mai scump decit necesarul? Asta ma cam depaseste 😉
ApreciazăApreciază
Poate tocmai pentru că frumosul nu este o necesitate ci e o sa-i zicem “fiță”/dorință/vis. Asa cred dar uite ca nu stiu sa aplic pentru ca mi se pare cumva nefiresc 🙂
ApreciazăApreciază
Valoarea atribuita a ajuns sa fie mai valoroasa decit valoarea intrinseca ceea ce este absurd. Pentru ca daca ne-ar lipsi cea intrinseca, ar disparea si cea atribuita. Reciproca nefiind valabila. Ce valoare ar avea un Gauguin in desert unde n-ai pic de umbra? L-ai tine deasupra capului, indiferent cite milioane ar valora, pentru ca acea umbra necesara supravietuirii va fi mult mai de valoare decit pictura in sine. 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Apropo…daca tot suntem in zona asta. Tu cum ai evalua arta daca ai fi un cumpărător poate mai putin avizat. Ma tot gandesc sa fac o expoziție iar din banii strânși cea mai mare parte sa revină unor oameni/copii cu nevoi speciale. Habar nu am cum sa-mi gandesc prețul ptr. Ca uite sunt deacord cu ce spui tu. Multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Depinde despre ce arta vorbim. Dar in viziunea mea, arta fiind expresia artistului n-ar trebui estimata calitativ. In fond ea reprezinta ceea ce a simtit artistul respectiv in momentul creatiei, traire pe care ar fi ridicol s-o evaluezi. Asa si eu am facut un fel de tablou pe care poate l-ai vazut intr-un post precedent. Ei bine, daca acelasi tablou ar fi fost facut de un Tintoretto, ar fi valorat sute de mii, asa insa, valoreaza aproape nimic, desi din punct de vedere calitativ ar fi la fel.
Dar pentru a fi mai concret. Tabloul pe care l-am facut eu, m-a costat timp si banii cu care am cumparat scoicile alea slefuite, vopseaua, adezivul si un pumn de suruburi. Asa ca, daca ar fi sa-l vind, ceea ce e exclus, as cere contravaloarea materialelor, a timpului consumat, un 10% pentru idee si daca l-as expune undeva, un procent, functie de cite tablouri as avea, din taxa respectiva. Si pentru a-ti face o si mai buna idee, materialele m-au costat in jur de $ 100, 6 ore x $20 = $ 120, 10% = $22 si totalul ar fi de $242 fara a adauga vreo taxa.
Sper ca raspunsul meu te-a multumit pentru ca oricum n-am altul 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mult multumesc 🙂 Trebuiesa vad acum tabloul facut de tine
ApreciazăApreciază