Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2017

Rulada de curcan


V-am spus ca nu-mi place pieptul de curca? De CURCA, sa ne-ntelegem, ca n-as vrea sa se creada ca nu-mi place pieptul in general. Ei bine, asta-i motivul pentru care am conceput rulada cu pulpe si nu cu piept, desi, din ce-mi amintesc, se spunea ca de obicei picioarele le dai la o parte. Ma rog, poate ca expresia nu se referea la curci, ca p-astea chiar nu le-as elimina din ecuatia ruladei.

Bun, asa cum spuneam, am dat fuga sa cumpar doua picioare ce curcan sau de curca, ca sa fiu exact. Le-am dezosat, dupa cum se vede si am asezat unul din ele, cu pielea in jos, pe un celofan. Tot dupa cum se vede, l-am piperat, ardeiat, i-am pus citeva ciuperci taiate si niste fisii de bacon. Dar pentru ca-mi place sa vin si cu ceva de la mine, inedit, am tocat si citeva sun dried tomatoes, ca sa-l pot numi „a la Papa”. Dupa aceea am venit cu celalalt bulan si le-am acoperit. Dupa acoperire urmeaza rulatul care se face cu celofan, cu tot si care se executa cit mai strins, in vreo zece layers, tragind din cind in cind de capete si perforindu-l de vreo doua – trei ori pentru a-i scoate si ultima suflare. Dupa aceea se leaga bine capetele si se baga intr-o punga zip-lock pe care o atirni intr-un vas cu apa, dar sa nu atinga fundul, si o fierbi fo ora. Dupa aceea o racesti si cind ai de gind s-o servesti, ii scoti prezervativul si o bagi la cuptor cu ceva sos pe ea. Servita arata ca-n poza ultima.

Pofta buna!

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

Priveste-ma-n versuri (46)


1843033699-funny-snake-37

 

 

– Mai baieti fiti seriosi,

Sunt virgina si parol,

Daca toti vreti sa mi-o trageti, 

Va denunt pentru viol. 

*

-Linisteste-te cucoana,

Noi suntem manierati,

Nu-ti rivnim virginitatea,

Suntem doar infometati. 

***

 

 

 

Read Full Post »

50 shades of … red (5)


Gata, asta-i ultima postare cu referire la Bahamas. Si acum m-am hotarit sa ma ocup putin de cei pe care i-am vazut si cu care am vorbit. Evident ca va fi o selectie sumara, ca mai am si ceva poze.

Asa dupa cum spuneam intr-un comentariu, am fost neplacut surprins de festivalul tatuajelor care se perindau prin fata ochilor mei neprihaniti,  de-ndata ce lumea incepea sa se despoaie. Bey, adica nu unu, nu doi. Nu, neica, cu zecile. Temele erau de-o diversitate greu de imaginat. Unii aveau texte intregi scrise si care, dracu stie ce spuneau, alti aveau tot felul de lighioane, o adevarata jungla, ca nu pareau domesticite. Altii aripi, ca din spate ai fi zis ca-s vulturi, cocori sau mai stiu eu ce alte zburatoare. Dar cele mai frecvente erau crucile. Cruci de toate formele si marimile. Ba erau si ceva iatagane. Tancuri si bazuci n-am vazut, dar asta nu inseamna ca nu erau. Unul avea tatuate trei chipuri de gagici pe toata burta si nu exagerez daca spun ca figurile erau in marime naturala. Iar spatele era impartit intre doua scene biblice sau istorice sau beletristice. Ca n-am reusit sa le disting mesajul.

Unele gagici aveau umarul acoperit de flori si pasarele, altele stoluri de fluturi care le brazdau spatele si se opreau pe una din tite. Alta, buna rau, avea doua buze pe pe-o buca si doua pene de paun sau de paunita, sexul fiindu-mi imposibil sa-l determin, desi dupa coloratura erau masculine. Dar cel mai simpatic, intrucit era o ofilitura de om pe care slipul, adica nadragii, ca la astia slipul mic la barbati e o oroare si nu prea inteleg de ce, atirna ca pe sperietorile de ciori. Ei bine, avea asta pe brat un chip cu o coroana de spini pe cap. Cum bratul lui era ca un brat mumificat, fara carne, chipul era de jur-imprejur, deformind figura respectiva in niste schimonoseli greu de reprodus, dar toate numa bune de Urzica. Banuiesc ca era Hristos, ca parea tinerel, desi pielea astuia te putea induce in eroare, de zbircita ce era. Si aici vreau sa fac o mica paranteza. De ce e oare Barosanul batrin si Hristos tinar in absolut toate picturile si bisericile? Ca daca sunt nemuritori, ar cam trebui sa fie tineri amindoi sau daca nemurirea intra-n vigoare dupa 10.000 de ani, zic ca si Hristos avea suficient timp sa albeasca. Dar na, probabil ca unui inteleptul si altu-i temerarul. In fond poate fi o problema de simbolistica, ca cine sa fi vazut ce nu exista?

In fine, revenind pe Pamint, voi mai mentiona un fapt pe care-l mai observasem si cu alte ocazii. Nu stiu din ce motiv, dar absolut toata lumea, la masa, isi tinea mina stinga la oua. Well, evident ca femeile o tineau la maimutica, ca sigur n-o bagau pina-n ovare. Nu stiu voi, dar eu, vazindu-i pe toti  intr-o rina, aveam impresia ca suferisera o pareza in grup si toti pe partea stinga. Dar asta nu e tot, ca din cind in cind o mai scoteau dintre picioare (mina), cind era vorba sa taie vreo bucata de carne. E, atunci era de risul curcilor sterpe si al curcanilor castrati, pentru ca aveau un stil de-a tine furculita, exact ca pe madular si-n pozitie verticala, exact ca-n filmele porno, cind el sta pe spate. Dar nu era o apucatura delicata, intre degete, asa cum ar proceda o persoana rafinata in probleme de sex. Nu tata, o tineau ca-n staul, cind mulgi vaca. Dar cum toti erau la fel de mulgatori, era firesc sa li se cam rupa de parerea mea de european stilat in marile restaurante si care tine tacimurile ca pe creioane.

Bun, acum ca i-am tocat in absenta, adica, cum ar veni, i-am birfit, sa trecem la vizualizari. Oare o fi vorba de birfa daca voi nu-i cunoasteti? Reflectez si revin. Dar nu, nu la vizualizarea lor, ca nu mi-am permis, ci la vizualizarea mai multor poze cu resortul, cu sotia (a mea) si cu mine, ca de data asta m-am tras si pe mine-n poze, nu de alta, dar chiar meritam, la un moment dat.

Pozele s-au aranjat cam alan-dala, dar nu le mai aranjez si permut, sa le fut, ca le bramburesc de nu le mai descurc nici cu algebra.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

50 shades of … red (4)


Astazi voi vorbi, la solicitarea expresa, inaintata de Cudi,  despre culinareala si de ceea ce-am mincat si mi-a placut, in Bahamas. Voi vorbi si va voi arata, doar ca pozele, fiind facute pe pitici, n-au vreo calitate deosebita, sau mai exact, sunt de tot cacatul. Ca daca mi-as fi pus mintea si talentul, s-ar fi prins toata lumea ca fac poze mincarurilor care nu-mi apartin. De fapt, aranjamentele mele culinare sunt mult mai tari, dupa cum stiti, ca doar vi le-am aratat. Dar revenind la poze, ce-ar fi zis aia vazindu-ma cum ma strofoc sa trag fileul mignon din cinci unghiuri diferite? Va spun tot eu. Ar fi zis ca-s vreun taran care n-a mai vazut d-astea si vrea sa si le puna tablouri prin casa, linga Rapirea din Serai si alte stergare multicolore.

In fine, n-am sa trec in revista menu-ul fiecarui restaurant, dar va pot spune cite ceva despre cele care mi-au placut cel mai mult si mi-au ramas intiparite-n papile, ca inscriptiile murale de la Doftana. (parca era si-o poezie comunista cu tema asta)

La Baccara, restaurantul cu specific frantuzesc, mi-a placut in mod special Canard a L’Orange. Piept de rata, medium rare si cu sos de portocale. Superb! Facusem si eu acasa, dar cu alt sos. Am sa-l incerc si pe asta, dar am sa-i dau si-un kick cu ceva jalapeno.

La Casanova, restaurant cu specific italienesc, m-am timpit dupa un Costolette d’Agnello. Adicatelea, un miel facut cu rozmarin si o salata de dovlecei care ti se topeau in gura.

La Crystal Room, asta avea specific mediteranean, mi-a placut la nebunie Catalan Seafood Casserole.  File de peste, shrimp, calamari, rosioare coapte, saffron, cimbru, fennel si un castronel cu orez. O adevarata simfonie oceanica!

La Gordon’s, ala cocotat pe piloni la sfirsitul pontonului si care era cu specific pescaresc si nu numai, mi-a placut Crab Cake-ul si Sea and Land Combo. Un filet Mignon (medium rare) si o coada de lobster cu sos de Merlot redus si unt alb cu lamiie. O minunatie! O alta varianta era cu shrimpi si p-aia a ales-o sotia.

La Kimono, restaurant cu specific japonez, am ars-o pe joponezisme facute pe plita in fata ta. Nimic extraordinar, mai ales ca bucatarul ti le trintea in farfurie direct de pe plita.

Iar la celelalte restaurante mergeam direct de pe plaja la o pizza sau la un bufet cu toate verdeturile si gratarele posibile.

Io-te acum si pozele mele de fecale. Dar pentru a nu ramine cu acel gust de dezasimilatie, va bag si un site cu restaurantele respective unde puteti intelege mai bine cum erau aranjate platourile.

http://www.sandals.com/main/bahamian/ba-dining/

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »


Dupa cum spuneam intr-un comentariu la postul precedent, ceea ce ma izbeste de fiecare data cind ma intorc din tarile calde in iarna de-acasa, e lipsa cromaticii. Multora le place iarna, mie, nu si asta este unul dintre motive. Revenirea din mijlocul culorilor vii in anotimpul asta funerar, imi cam ofileste motivatia de-a ma intoarce. Bine, evident ca si temperaturile isi au impactul lor termic asupra dorintei de a-mi petrece intreaga iarna intr-o vara, dar as spune ca acel colorit de care vorbeam este cauza principala. Cauza pe care n-o realizasem, dar acum, pentru ca am fost nevoit sa-mi analizez sentimentele, am reusit sa constientizez motivul principal pentru care urasc iarna cu pasiune. Poate asa se explica si faptul ca in fiecare iarna astept cu nerabdare Craciunul si luminile lui. Lumini pe care le-as tine aprinse tot anul, daca ar fi dupa mine.

Asa ca, in postul de fata voi posta o adevarata simfonie a culorilor bahamiene si sa-mi spuneti voi daca-s nebun. Ca nu sunt, dar pe de alta parte, cum sa nu-ti pierzi mintile cind ochii-ti sunt scaldati in atita frumusete? (hai ca nu mai am mult si-o dau in poezie)

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

50 shades of … red (2)


Dupa o vara de … doua saptamini, m-am ritornerat in frigoriferul torontez. Dar cum asta e finalul, zic ca mai bine s-o iau da capo.

Ajungem noi in Nassau si din avionul, aproape gol, sarim direct intr-un Phantom alb si dusi am fost, pentru vreo 20 minute, pe strazile surprinzator de elegante ale orasului. Spun „surprinzator” pentru ca prin toate insulitele pe unde am tot fost, de la aeroport, la resort era numai un „vai!” si-o jale. Ajunsi in resort, ne primesc unii cu prosoape umede si sampanii, c-asa e obiceiul la Sandals. Astia n-o au p-aia cu piinea si sarea si nu-nteleg de ce, ca parca internationalizasem traditia. In fine, ne cazam, trag citeva poze de la balconul camerei, trag si un scotch, ca sa-mi fac curaj si o radem la cina.

In Sandals sunt de obicei 10-11 restaurante, asa ca ai de unde alege. In unele tinuta e obligatorie, in altele nu, dar mincarea e excelenta. Bine gatita si frumos prezentata. Portiile nu sunt de neam prost de sa-ti cada din farfurie, dar poti comanda de cite ori vrei, daca chiar te roade matul. Totul e inclus, bauturi, mincare, servicii si orice altceva in interiorul resortului. A! Si nu primesc bacsisuri. Nu ca nu pot primi sau ca n-ar vrea, dar daca se afla, isi pierd slujba si chiar nu merita.

Pina aici totul ar suna a vacanta estivala, singura exceptie constituind-o, vremea. Batea, neica, un uragan de-ti lua parul din cap si capul de pe umeri, cu git, cu tot. Si asta nu era chiar tot, ca nici temperatura nu era prea prietenoasa.

Vintul a mai batut, asa, de-a-n pulea, toata noaptea si ziua urmatoare, pina cind, dindu-si seama ca-i penibil, ca boul cind vede rosu, s-a potolit de nici boarea n-a mai ramas din el.

In rezumat, ca n-o s-o iau zi cu zi si ceas cu ceas, vremea a fost excelenta, mincarea buna, serviciul OK si distractia bunicica. Whitehouse-ul din Jamaica  ramine , dupa parerea noastra, cel mai misto Sandals resort de pina acum,  c-am mai avea citeva de vizitat.

Si acum citeva poze. Cele doua panoramice reprezinta resortul vazut de la balconul nostru. Nu se suprapun ele cu exactitate ca nu stiu cum sa scot banda alba dintre ele, dar va puteti face o idee. In postul de fata, bag doar ceva generalitati. Restul pozelor in posturile urmatoare, ca le am pe caprarii.

20170202_175718

20170202_175807

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

50 shades of … red (1)


Asa am hotarit sa-mi intitulez periplul bahamian intrucit am trecut print toate fazele, ajungind uneva la culmea redului. Urmatorul pas ar fi fost sa iau foc. Nu stiu sigur, dar cred ca am pigmentul racilor. Cum dau de soare si caldura, ma loveste un rosu de care nu mai scap. Scap de ceva piele, dar rosul ramine si nu s-ar maronii, nici sa-l futi. Dovada o vedeti mai jos, la o saptamana de Bahamas.

SONY DSC

SONY DSC

Ba mai mult si, intr-un fel, diferit de raci, mi s-a inflamat si-o pleoapa, de-am stat cu lingurite racite-n gheata fo doua ore pina sa se resoarba umflatura. Nu spun ca nu mi s-au mai unflat si altele, ca doar n-am ales titlul doar de dragul rosului, dar in cazurile respective n-am folosit gheata pentru ca n-ar fi fost o decizie unanim acceptata.

Una peste alta, Bahamasul e cea mai misto insula din arhipelag, fiind cea mai apropiata de Florida si locuita de foarte multi americani si canadieni, dar Sandals-ul nu s-a ridicat la nivelul celorlalte.

Mai multe detalii si poze in posturile urmatoare, ca acum sunt putin lovit in aripa.

Read Full Post »

« Newer Posts