Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2017


Ca tot intreba Potecuta ce filme am vazut in 2016 si deoarece ma facusem de ris cu cinefilia mea de cacat,  ieri m-a pus dracu sa ma uit la „Rampage: President down” care e o oroare, o nenorocire de film. Cred asa, ca actorii, regizorii, producatorii si tot restul Hollywood-ului sunt bolnavi la cap sau nenorociti. Am sa va spun cam despre ce e vorba, intrucit sper sa nu-l vedeti. Sincer, sunt pentru libertatea de exprimare, dar n-am sa fiu niciodata pentru libertatea instigarii la crima si anarhie. Si ca sa n-o mai dau cu capu de prun, voi intra direct in subiectul cretin al acestei, asazise, arte cinematografice.

E vorba de un psihopat american care-l ucide pe presedinte si pe vreo alti doi demnitari, dar si aiurea, la intimplare  sub influenta unor convingeri care n-as putea spune ca erau complet off the wall. Nenorocitul isi justifica, on line, crimele si isi incuraja semenii sa-i urmeze exemplul instigind la crima si anarhie. Spun ca motivele expuse nu erau complet off the wall, desi nu puteau justifica actiunile-i demente, pentru ca e adevarat faptul ca omul de rind este mintit permanent de politicieni si jefuit intr-o oarecare masura de patroni si de guverne. Dar de la aceasta revolta pe care o simtim, poate cu totii, si pina la actele de sociopat e o cale extrem de lunga. In fond asta ucidea si aiurea, la intimplare, lume nevinovata.

In fine, pina aici n-as spune ca subiectul e diferit de ceea ce s-a mai dezbatut prin filmele americane. Dar actiunea nu se opreste aici. Cum spuneam, idiotul avea deja numerosi adepti carora le inoculase dorinta de-a ucide. Mai mult, in urma crimelor, imbecilii FBI declara asasinarea presedintelui ca fiind revendicata de ISIS. La care psihopatul le transmite ca-si subestimeaza „talentele” autohtone si ca de fapt el este autorul acelor asasinate.

In fine, fimul il arata obsesiv pe acest bolnav vorbind adeptilor on line, motivindu-i in a comite crime la foc automat. Filmul in sine devenind unul motivational pentru cine are inclinatii antisociale. Crime impotriva politicienilor, a artistilor, a patronilor si in general a oamenilor cu bani. Si desi crainicii televiziunilor spun ca ar fi vorba de un extremist de dreapta, ascultind instigarile si urmarind actiunea e absolut clar ca psihopatul e exact tipul comunistului sovietic de odinioara. Adica extrema cea mai de stinga din cite au existat vreodata. Cu atit mai mult cu cit, si asta nu-mi face cinste, omul se declara ateu, dar in mod sigur nu toti ateii sunt comunisti si criminali, tot asa cum nu toti religiosii sunt teroristi si nici adepti ai inchizitiei.

Spre final, animalul, care avea copil si o nevasta, timpita si aia de cap, e depistat, el traind ca sobolanul pe sub pamint, intr-o zona impadurita, si mierlit, nu inainte de-a ucide alte zeci de FBI-isti. Dar odata cu moartea lui, anuntata la tv-uri, incep sa parvina stiri din toata America referitoare la crime produse de necunoscuti asupra populatiei civile. Printre cei executati, filmul nu se fereste sa mentioneze si nume ca de pilda fostul presedinte Bush, Rihanna, Taylor Swift si Britney Spears.

Adica cam cit de mare o fi fost prostia din capul idiotilor de producatori? Cum poti ecraniza o astfel de mizerie? Extrem de periculoasa, pina la urma. Cum poate fi aprobat un astfel de scenariu. Va spun drept, imi pare rau ca mi-am pierdut timpul si nu cred ca voi viziona foarte curind vreun alt film. Filmele de astazi sunt un training perfect pentru criminali, tilhari, teroristi, psihopati, anarhisti si, in general, orice fel de dezaxat sau mai bine spus, de scursura sociala sau bolnav mintal. Asta-i si motivul pentru care nu pun nicio eticheta acestui post.

Read Full Post »


C-o zi inaintea Revelionului, cind eram in durerile facerii de sarmale, piftii si ciorbe, sotia m-a anuntat ca vom avea ceva musafiri in ianuarie si ca ar vrea la antreuri ceva peste, dar mai diferit. Diferit? Diferit de ce? Adica ce aveau somonii pe care i-am pregatit in trecut? Dar cum dorinta ei e porunca pentru mine, mi-am pus intrebarile-n gind si m-am pus pe treaba, dar nu in sensul de asezat pe ea. Nu, ca nu pregatesc chesti din pozitia sezut.

Si mi-am zis asa, pentru ca tot aveam timp, sa execut un fel de somon murat, conservat, marinat, ca nici nu stiu cum sa-i spun, dar ce stiu in mod sigur e ca englezul il numeste cured salmon iar suedezul, ca a lor a fost ideea, gravad lax, pentru ca se foloseste si mult marar. Daca vreti, e un fel de Carpaccio, dar mai elaborat.

Asa ca, in primul rind am cumparat un fileu de somon cu piele, dar fara oase. Apoi, pentru a-l marina, am avut nevoie de sare, zahar , marar, citeva bucatele de hrean si zest-ul de la o lamiie. Iar pentru a-i da un aspect mai wow!, am bagat in blander, doua sfecle rosii, pentru o coloratura vibranta. Peste adunatura asta am turnat un paharel de coniac, dar daca nu va impresioneaza gustul coniacului, puteti pune gin, vodka sau alcool rafinat.

In fine, faceti totul chisalita si turnati compozitia peste somonul spalat si uscat cu paper towel, acoperindu-l cu grija. Inveliti-l apoi in celofan, bine-bine si lasati-l in frigider fo 24-36 ore. Dupa care il curatati de marinata respectiva, il spalati, uscati, ca-n imaginea de mai jos si il acoperiti in intregime cu marar tocat peste aruncati zest-ul altei lamii. Dar fiti atenti, numai ce-i galben, ca albul e cih. Apoi,  somonul, frumos imbrobodit, l-am bagat in frigider si cu ceva greu pe el, ca sa nu-i fie usor.

Dupa vreo 10 zile, il scoateti din frigi, il taiati feliute subtiri, tot ca-n imaginea de mai jos, pe care le aranjati frumos in virful unei salate de cruditati in care puteti pune ce vreti voi, dar nu uitati fennel-ul sau cum ii spune pe romaneste, chimen dulce. Ma refer la bulb, nu la seminte.

Privind pozele, credeti ca musafirilor le va face placere sa manince gravadlax-ul meu? Oricum, sotia a fost extrem de multumita si … recunoscatoare, dupa ce l-a vazut si gustat.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

Read Full Post »


Potecuta a generat o discutie referitoare la aparente si realitate, la real si virtual. Ceea ce as fi comentat, dar n-am facut-o pentru ca prea aveam chef de vorba,  suna ca asa. In real cunosti ambalajul. In virtual, continutul. Si intr-un caz si-n celalalt te poti atasa de ceea ce cunosti, depinde, evident, de vibratia pe care ti-o transmite „sursa”  Dar nu de putine ori se intipla ca placindu-ti una dintre ipostaze sau jumatati, sa nu-ti mai placa cind ajungi sa cunosti intregul.  E foarte adevarat ca si in acest caz depinde care jumatate are o pondere mai mare (stiu ca jumatatile-s egale, ca volum, eu aici ma refer la greutate) in acceptiunea „receptorului”  De multe ori se intimpla ca odata formata o parere sa nu doresti s-o mai schimbi, chiar daca ar exista acea sansa. Fie ca-i buna sau proasta.

Pentru ca pina la urma suntem foarte diferiti. Diferiti intre noi, ca indivizi, dar si diferiti in ceea ce ne priveste.  Diferenta intre real si virtual fiind de cele mai multe ori socanta, in special cind cunosti persoana pentru prima data in virtual. De multe ori apreciezi sclipirea, dar iti repugna aspectul. Reciproca fiind la fel de valabila.
Pe de alta parte, cam cum ar fi ca citindu-i cuiva textele sa-ti dai seama imediat de cum arata fizionomic si chiar fizic? Cred ca ar fi foarte imposibil de interesant. (!?!) Chestie pe care o vad posibila numai in cazul in care am fi toti trasi la indigo. Asta cred ca ar fi o culme a absurdului, desi, daca am fost, cum sustin unii, creati dupa un sablon, de un nene, atunci ar cam trebui sa fim la fel de inalti sau scunzi, la fel de blonzi sau de bruneti, la fel de destepti sau de prosti, la fel de frumosi sau de uriti, la fel in modul de-a gindi si exprima, la fel in orice. In momentul ala ne-am cunoaste perfect unii pe altii, chiar si fara sa ne vedem sau sa ne vorbim. Da, dar ar fi oribil, zic eu. Cred ca ne-am satura foarte repede unii de altii si de noi insine.

Si daca am ajuns pina aici cu divagatia, zic s-o continui, ca d-asta n-am comentat pe potecuta. Ma intreb cam cum ne-am diferentia, totusi. Cine, ce identitate va avea? Sau ne-am pierde-o s-am fi la gramada, niste clone? In primul rind n-ar mai exista casnicii ca oricum am fi toti ai tuturor. Ca si copiii, de altfel. Nu tu granite ca pe cine sa desparta de cine? Nu tu politie, nu tu acte de identitate, nu tu nimic din tot ceea ce exista in momentul de fata. Poate doar un certificat de nastere si de deces. Nu tu politica, nu tu conducatori, nu sefi, nu sefuti, dar fututi si rasfututi, ca cineva trebuie sa produca. Nu tu competitie. Adica, un fel de comunism desavirsit si ravasit. Un super kibutz.  MmDa! Incurcata treaba. Dar in mod sigur n-am avea razboaie, crime, tilharii, spargeri, violuri. Sau le-am avea pe toate. Ca daca am gindi la fel, evident ca am fi ori pe bune, ori pe nasoale. Totusi, cred ca dorinta de diferentiere ar fi existat. Poate ca ne-am fi pictat pe fata in mod diferit. Poate.

Si atunci ma intreb pe mine insumi, ca n-am pe cine altcineva, Paunescu-i dus, e oare de condamnat si de regretat faptul ca:

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele
bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi ruina şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele?

Personal as zice ca nu, dar nu pentru ca-mi place cu adevarat orinduiala actuala, ci pentru ca ma inspaiminta alternativa.

Si intrucit am batut cimpii suficient de mult, va mai las si pe voi, ca doar n-oi fi singurul pe care-l da imaginatia afara din casa la-nceput de an.

clones-reduced

Read Full Post »


Mi-am revenit cu greutate dupa doua nopti de bairam si trei zile de corvoada. Ca daca-ti place sa fii gazda de bairam, trebuie sa-ti placa si corvoada asociata acestui statut. Dar in fine, cum gatitul si aranjatul imi fac placere, de ele nu ma vaiet. Strinsul si curatatul sunt shitty, dar le-am biruit si p-alea, ce-i drept, fara fo tragere de inima. Totusi, ceva, nu stiu ce, ma face sa nu mai simt ca la 20 de ani, atunci cind vine vorba de petreceri. E foarte adevarat ca posed un multiplu de 20, dar odata cu multiplicarea asta, s-a demultiplicat rezistenta la petrecareli, ca bag sama, sunt invers proportionale. Ce nu s-a diminuat e dorinta. La capitolul dorinta stau la fel de bine si vivace, ca pe vremea lui Non Stop Disco. E drept ca dupa atita gatit, aranjat, baut, mincat, dansat, strins si iar gatit, aranjat, baut, mincat, dansat si strins, cu 4 ore de somn intre, era cam greu de presupus ca ma vor mai ajuta balamalele. Mentionez ca balamalele respective sunt aceleasi pe care le aveam si la 20 de ani, dar, nu stiu daca v-am spus, acum cind ma dau jos din pat, scot aceleasi sunete pe care le scoteam la 20 de ani, in timpul unei babardeli. Si in mod sigur efortul nu e acelasi. Cu toate astea, pot spune ca paralela intre 20-ul de atunci si multiplul lui de azi, e totusi fireasca, intr-o oarecare masura.

Dar sa revin. Dupa cum v-ati inchipuit, eu am fost responsabil cu piftia, sarmalele si ciorba cu zeama de varza, care, va spun fara pic de falsa modestie, au fost apreciate atit pe 31 cit si pe 1. Altfel spus, doi ani la rind.

Muzica, de asemenea, a fost variata si de buna calitate. De la tangoul argentinian, la muzica veche romaneasca, la italienismele tineretilor cu Pupo si Gianni Bella, la blues-uri, rock-uri, pop si chiar reggae, hip hop si disco cu Luv, Baccara, Hot Chocolate, Supermax, Hamilton Bohannon si altii. Dar piesa de rezistenta pe care s-a dansat si-n prima seara si-n a doua a fost „Baby please don’t go” dar nu in varianta originala a lui Muddy Waters, ci in varianta lui Billy Gibbons, de la ZZ Top (daca nu se deschide, cautati-l pe youtube, e me-se-ri-e):

 

In fine, inchei postind ceva imagini din cele doua zile de Revelion din care veti intelege de ce i-am spus „albastru”, asta fiind culoarea dominanta, in ceea ce priveste bradul, masa si Papa. Spre deosebire de mood-ul general care a fost, in mod sigur, la superlativ de roz.

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

SONY DSC

 

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Nopti albe


Dupa cum se poate observa, m-am tot gindit si in final am hotarit de unul singur si-n unanimitate de voturi sa va urez tuturor  La Multi Ani cu sanatate si fericire! Dar intrucit sunt rapus dupa doua nopti de revelion, o tai si bag mai multe poze si vrajeli, tomorrow. Pup you!

SONY DSC

SONY DSC

Read Full Post »

« Newer Posts