Titlul poate va suna a La Fontaine, dar sa stiti ca de data asta nu e vorba de vreo fabula. Si nici de vreo fantezie sexuala, ca desi am o gindire libertina, contactele de genul asta, ma sperie. Nu prin prisma contactului in sine, ca n-au decit sa si-o traga si cu crocodilii, ci a eventualei progenituri rezultate in urma lui. Asa dar, in postul de fata va fi vorba tot de-o fantezie, dar de una culinara pe care am incercat-o si care, drept sa va spun, mi-a reusit extrem de bine.
Acum fo citeva zile am descoperit in congelator un piept de curcan si un pachet cu bacon afumat. Si cum combinatia mi s-a parut inedita, am hotarit o runda de sarmale „a la papa”.
Dar pentru a nu lungi introducerea, voi intra direct in subiect.
Am dezghetat carnaraia si am asezat-o in ordine de combat pe un fund de lemn.
Apoi am tocat-o cu cutitul pentru ca satir n-am iar masina de tocat n-o folosesc la pasare c-o face pasta, iar mie-mi place sa si mestec, nu doar sa-nghit, ca inca mai am cu ce.
Dupa ciopirteala, am calit ceapa si am lasat-o la fiert, cu orezul, pina cind a scazut apa. Am adaugat un praf de sare si unul de piper pentru a forma quartetul de ingrediente dorit. Dupa aceea le-am lasat la racit, timp in care orezul a supt, ca asta e cam sugator de felul lui, restul de zeama ramasa.
Carnea tocata am amestecat-o cu quartetul si le-am mai dat fo doua prafuri, dupa care le-am lasat in frigider sa se cunoasca indeaproape.
Asa ca, atunci cind mi-a picat bine, am trecut la fabricarea sarmalelor pe care le pun, de obicei, separat pentru a sti ce marime de oala sa folosesc. Nu-mi place sa le pun de-a valma si nu-mi place sa se clocoteasca-n stinga si dreapta, de capul lor. Sarmalele trebuie sa stea ca sardelele-n conserva, fara spatii de hoinareala, ca daca se desfac, am imbulinat-o. A propos de bulina, ca tot i-am promis Potecutei, asta-i post cu fo cinci buline rosii, de avertisment. Revenind la poza de mai la vale, dupa cum se poate observa, am un paharel de sake pe care-l folosesc ca masura. Imi mai place ca sarmalele sa iasa egale ca marime si nu pot explica de ce, dar probabil ca am eu asa un simt al simetriei culinare, ca altfel, nu ma cunosc a fi vreun tipicar.
Dupa ce le-am aranjat frumos in oala pe un pat de varza tocata si pe citeva frunze de dafin, le-am bagat la cuptor pentru vreo 8 ore pina s-au facut de se topesc in gura. Am trintit si o mamaliga in care am bagat ceva unt si usturoi tocat, pentru mai mult gust, dupa care am decupat-o pentru a sugera dragostea cu care le-am executat si totodata dragostea pe care le-o port celor pe care ii voi serivi la masa. Si va asigur ca efortul a fost rasplatit pe deplin. Iar daca va intrebati ce e cu atita piper, va voi spune ca-l ador. In mincare, nu-n nas. Pentru un aspect mai atragator, as fi presarat, in mod normal, citeva fire de chives (o iarba cu gust de ceapa) tocate marunt. Dar cum n-aveam in frigider, n-am mai iesit sa cumpar. Sper totusi sa va placa si asa.
Pofta buna!
Domnule, vă urmăresc, de o bună bucată de vreme, blogul. Dar azi nu mă pot abţine şi trebuie să vă felicit cu sinceritate. Sunteţi un bucătar fascinant! Iar mâncarea vă arată senzaţional in poze. Dacă o putem mânca din ochi, cu siguranţă persoanele dragi cărora le-o serviţi simt satisfacţia culinară.
ApreciazăApreciază
Bine-ai venit! Esti totusi sigura ca-i pentru prima data? Cred ca ti-am dat libera trecere acum citeva posturi, ca nu mai stiu nici eu exact. In fine, chestia e irelevanta, dar te rog sa-mi spui papa sau unul din derivatele lui amicale 😆
Iti multumesc pentru aprecieri si mai ales pentru acea fascinatie pe care spui c-o produc 😉 Nu e usor sa gasesti o femeie care sa ti-o spuna, atunci cind vine vorba de bucatareala. 😉
ApreciazăApreciază
Nu e prima data cand trec, adevarat, dar nu imi amintesc sa fie ceva legat de cateva posturi in urma, eventual cu cateva luni mai multe in urma 🙂
OK, Papa.. cred ca te alinti si mai cred ca frumoasa ta doamna este una dintre multele femei care te apreciaza pentru bucatareala 😉
ApreciazăApreciază
Sper sa ma aprecieze nu numai pentru bucatareala, dar in mod sigur asta e unul din motive. C-asa sunteti voi. Reusiti sa ne convingeti c-am fi buni la toate 😆
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daca bucatariti in locul nostru, va convingem de absolut orice doriti 😀
Ca asa suntem noi 🙂
Stiti ca sunteti si cei mai buni la facut curat in casa, nu doar la bucatarie? 😉
ApreciazăApreciază
Esti ‘oata, dar in nota voastra obisnuita 😉
As fi vrut sa te intreb de Nergana asta. Din google am aflat ca-i un afluent al Nerei. Mai e si altceva?
ApreciazăApreciază
Nergana mea este Nera insasi, rau de munte rapid curgator si rece de iti ingheata sangele in vene chiar si in mijlocul verii 🙂
Am crescut in ea si nu mi-o pot scoate din vene.
Multumesc pentru intrebare, chiar ma bucura.
ApreciazăApreciază
Stai, nu fugi ca mai am 😆
De ce „Fata Nergana” ma trimite la un nou start, care-i mai vechiut, si nu la kamy? 😉
ApreciazăApreciază
Nu fug, Papa 🙂
Ajungeti aiurea spre nicaieri, pentru ca blogul meu nu e setat de un profesionist, ci doar de mine 😀
ApreciazăApreciază
Bun, acum, ca ti-am aflat adresa, ia sa te si citesc putin 😉
https://kamykamy2013.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
Sa nu aveti pretentii de la scrierea mea. E momentul meu de relaxare, de joaca. Nu am pretentii de profesionist in ale literelor 🙂
ApreciazăApreciază
Imi place intensitatea cu care ai spus-o la 1:05.
ApreciazăApreciază
Aveti link-ul aici: https://kamykamy2013.wordpress.com/2016/11/28/fila-de-jurnal-doar-cuvinte/
E chiar ultima postare. De aici ma puteti citi pe diagonala, pe verticata, pe orizontala… nu are nicio logica blogul meu, e mai mult cronologic si si mai mult spontan 🙂
ApreciazăApreciază
Si asta-i mai foarte bine 😆
ApreciazăApreciază
🙂 fara pretentii, daaaa?
ApreciazăApreciază
Ba cu pretentii, ca altfel de ce te-as mai citi? 😛
ApreciazăApreciază
Din curiozitate 😉
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, recunosc. Astazi a fost curiozitatea care m-a impins de la spate. Dar daca te mai citesc si miine, aia nu mai poate fi numita curiozitate. Ce zici? 😆
ApreciazăApreciază
Zic ,,incapatanare,, 🙂
ApreciazăApreciază
Esti catira! 😆 Eu am cedat, tu, nimic. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆 in legatura cu ,,sunt catara!,, 🙂
Un prieten m-a facut din zodie cu coarne si i-am spus ca sunt din zodia melcului. Iar acum tu, Papa 🙂
Nu mai stiu ce sa cred despre coarnitele mele 😉
Oare mi se transforma in urechi?
ApreciazăApreciază
Coarne? Cine-ti pune coarne si de ce? 😆
Pai tu nu stiai ca zodia melcului include si catirii? 😆
ApreciazăApreciază
Cica zodia imi pune coarne 😆
Nu stiam despre catari asta, dar multumesc pentru informatie 😀
ApreciazăApreciază
Pentru putin! 😆
Stai ca acum ma strofoc sa bag un post political incorrect 😆
ApreciazăApreciază
Astept sa citesc 😉
ApreciazăApreciază
Bine, dar sa nu fugi 😆
ApreciazăApreciază
Deja ti-am umplut blogul de comentariile mele 😆
Nu iti sunt suficiente? 😀
Mai ales ca mi-ai spus verde in fata ca nu ai intrat pe blogu meu ca sa citesti ce scriu pentru ca, din cauza comentariilor de pe restul blogurilor, nu prezentam nicio atractie 🙂
ApreciazăApreciază
De ce-mi bagi tu vorbe-n gura? 😆 Astea-s concluziile tale, nu declaratiile mele 😛 Ti-am spus ca initial a fost curiozitatea. Curiozitate care a degenerat in dorinta, dorinta care presupunea placere, si placere care mi-o provoca srierile tale 😛
ApreciazăApreciază
😆 imi pare rau ca nu gasesc comentariul respectiv acum 🙂
Ai spus negru pe alb ca scriu altfel decat comentez pe alte boguri. Iti amintesti? 🙂
ApreciazăApreciază
Aha, deci e asa cum am banuit. Ai dat bir cu fugitii. Hm!
ApreciazăApreciază
Nu prea dau biruri, inca am cornitele netransformate in urechi.
ApreciazăApreciază
Ce am spus, negru pe alb, e ca din comentariile pe care ti le-am citit pe alte bloguri nu mi-am dat seama cit de tare esti in compozitii. Pentru ca una e un comentariu si alta ce-am citit la tine 😛
ApreciazăApreciază
Comentariul imi este primul gand, in forma bruta, necizelata, fara multe detalii, destul de ambiguu, niciodata exprimat complet pentru ca ma plictisesc scriind si mai mereu gandesc mai repede decat tastez 🙂
Nu ma judeca dupa comentarii!
ApreciazăApreciază
In virtual judecam functie de ce e scris. Ca asta s-ar putea sa ne conduca intr-o directie gresita, e adevarat, dar daca nu exista alte indicatii, ne formam opinia functie de ceea ce citim. Dar in ceea ce te priveste am inteles, inca mai ai cornite 😆 si dupa cum vezi, te judec la adevarata-ti valoare 😛
ApreciazăApreciază
Nu ma judeca prea aspru. Pleaca de la premisa ca nu sunt poeta, ca desi scriu siropuri pot sa discut si contradictoriu fara sa dau bir cu fugitii cand nu mai am replica.
Intr-un singur caz dau bir cu fugitii, dar nu iti spun in care 🙂
ApreciazăApreciază
Nu-i nevoie sa mi-l spui, il banuiesc, dar nu-ti pot spune, ce 😆
ApreciazăApreciază
Atatea secrete, Papa 😆
Nu spui tu, nu spun nici eu.
Ne vom intelege de minune!
ApreciazăApreciază
Crezi tu c-ar fi exclus sa ne intelegem in conditiile astea ? Secretele genereaza mister iar misterul atrage. Asa ca… 😉
ApreciazăApreciază
Apreciez cele cinci buline dar, aşa cum ţi-am promis şi eu, nu mă pot abţine şi nu am reuşit nici acum deşi ştiam de la prima literă că la final voi înghiţi-n sec.
ştii ce? De Crăciun mănânc porţie dublă şi mai citesc o dată postarea asta de ciudă 😀
Foarte mişto arată!! Şi…. montatul (aşa zic ăştia la Chefi la cuţite, nu?) e belea!
ApreciazăApreciază
Stai linistita. Iti gatesc si de Craciun 😉
Ma bucur ca-ti place aranjamentul, ca de gust n-ai cum sa-ti dai seama, dar daca ai incredere-n mine, iti spun ca-i bun. Parol 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te cred pe cuvânt!
ApreciazăApreciază
Papa, ou si bulion nu pui in sarmale? Sau ceva verdeata? Of, ma pui sa fac sarmale sa facem concurs de Craciun. Hai, nu concurs! Schimb de experienta…
ApreciazăApreciază
Ba pun si crash tomatoes, dar ala-l amestec cu varza tocata.
Aha, vrei sa ne duelam in sarmale? Bine, fie, accept provocarea. Pina una alta trebuie sa fac si pentru simbata, c-avem musafiri. Asa ca saptamina asta voi fi cam ocupat. Basca faptul ca miercuri suntem invitati la un dinner. Bine ca acolo nu ne-a chemat cu sarmale 😆
ApreciazăApreciază
Eu sambata ma duc la petrecerea de ziua Romaniei si sper sa aiba acolo sarmale pentru ca eu nu fac pana la Craciun.
ApreciazăApreciază
N-am fost niciodata la petrecerile diasporei. Dar daca tu participi la evenimentele astea, probabil ca-l cunosti pe Puiu Popescu, directorul ziarului Observatorul care mie- bun prieten. El e singura mea legatura cu comunitatea romanesca 😉 Pardon, tu fiind a doua 😉
ApreciazăApreciază
Nu-l cunosc. Uiti, Papa, ca eu sunt nou-nouta pe-aici? Nu cunosc aproape pe nimeni. Petrecerea asta pare interesanta, cu tot felul de dansuri populare si cantareti romani. Hai si tu! Mai au bilete.
ApreciazăApreciază
sonia, draga mea, pai eu am fugit de muzica populara ca sa o ascult aici? 😆
Ti-am spus ca am alt program, dar chiar daca n-as fi avut, as fi venit doar sa te cunosc si bye, ca dansuri populare nu joc si nici muzica populara nu ma intereseaza. La una lautareasca veche, m-as combina fara discutie, dar asta de dupa colectivizare, nu ma intereseaza. 😉
ApreciazăApreciază
Eu sufar de o boala necunoscuta inca. Daca acasa evitam cat puteam muzica populara, aici imi suna atat de aproape de suflet! Nu stiu prin ce transformari am trecut venind aici. Probabil tu te uiti acum stramb la mine cum m-am uitat eu la o romanca mai veche pe-aici care asculta manele. Asa I-am zis si eu ca am fugit de manele ca sa le ascult in Canada? Cred ca tu nu stii nici ce-s manelele.
ApreciazăApreciază
Am auzit, dar nu le pot asculta nici pe alea. Alea-s un fel de folclor orasenesc, care imi produce greata.
In fine, ce sa spun? Si eu ascult muzica romaneasca, dar Jean Moscopol, Cristian Vasile, Zavaidoc, chiar si Lambru. Chestie de gust, banuiesc.
ApreciazăApreciază
Ce răbdare ai avut, Gigli, să tai mămăliga cu forme de fursecuri!… Vezi că nu se mai zice „am călit” ceapa de pe vremea când aveam noi douăjde ani. Acu se spune „am tras la tigaie”.
Noroc că te-am citit la 6 a.m., ora Bucureștiului, că altfel mi se făcea o foame de lupă. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu folosesc expresia „tras la …” in cu totul alte situatii. 😆 Pot da exemple, dar numai la cerere 😆
ApreciazăApreciază
… gioale?!… buci?!… poartă?!… indigo?!
🙂
ApreciazăApreciază
Renato, tu chiar ai uitat de blow job sau te faci ca ploua? 😆
ApreciazăApreciază
La noi a nins, de dimineață. 🙂
ApreciazăApreciază
S-aia-i tot ploaie, difera doar starea de agregare 😉
ApreciazăApreciază
Credeam ca facand sarmale nu poti fi original, pana am vazut ce poti ,,rula”. :)))
ApreciazăApreciază
Intr-un timp ma batea gindul sa le fac cu carne de mici. Si cum gindul inca nu m-a parasit, e posibil s-o incerc si p-aia. Ba chiar si o ciorba cu perisoare 😉 Ca meat balls din mici am facut deja si s-au manincat la foc automat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numai bunatati interzise mie faci. :))))
ApreciazăApreciază
Promit sa le fac fara sare, carne si … ce cracu sarmale mai sunt alea? 😆 Taci ca stiu, sufleu de conopida-ti fac 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mmm, abia astept, Papa, dar sa fie fara oua. :))))
ApreciazăApreciază
Fara oua si fara conopida 😆 Auzi, dar un pahar cu apa nu te-ar aranja? 😆 Ca d-ala sigur ai voie
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
ApreciazăApreciază
Mămăligă în formă de inimioare <3… Să știi (dacă nu știai) că asta cu unt și usturoi în mămăligă sună interesant, o să încerc data viitoare. În rest, ce să zic, nota 20!
ApreciazăApreciază
Cind fac mamaliga, ca nu fac prea des, hotarasc ingredientele functie de ceea ce e de mincat. De exemplu daca fac la oua, bag blue cheese, daca o fac la friptura, bag si usturoi , dar si castraveti murati taiati masunt. Sau bag boia pentru a-i schimba culoarea, daca o fac pentru peste. Chestii! 😉
ApreciazăApreciază
Ce as mai înfuleca și eu din sarmalele cu inimioare de mămăligă cu usturoi asa ca intre prieteni adevărați fara să ma gândesc la poziția de la masă sau cat de mare casc gura sa înghit sarmala.
ApreciazăApreciază
Pai ce mai stai? Sui-te-n avion si hai la o sarma si-un Cabernet 😉
ApreciazăApreciază
Canada zici? In Toronto am si un fost gagiu de vizitat dar deocamdata am bilete pentru Amsterdam, ca aici nu-mi trebuie viză, pentru sarmale :))
ApreciazăApreciază
Pai ce draci sa maninci in Amsterdam, mori de vint? 😆
ApreciazăApreciază
:)) prajiturele fermecate si apoi voi vedea si mori de vant si Canada si ce vreu :)))
ApreciazăApreciază
Esti cam indipendenta, dupa cite bag de seama 😆
ApreciazăApreciază
As vrea dar nu-mi iese chiar cat mi-as dori 🙂
ApreciazăApreciază
Sa-nteleg ca o independenta absoluta te-ar aranja? 😉
ApreciazăApreciază
Absolut…mm nu cred că mai e funny.
ApreciazăApreciază
Nu, nu este si fii atenta la ce-ti doresti 😉
ApreciazăApreciază
🙂 încerc
ApreciazăApreciază
Super aspect, sunt sigură că și gustul e demențial, că bacon-ul unge curcanul care e mai sec, iar afumătura dă acea savoare… nu pricep cum ai făcut la milimetru sarmalele. Ideea cu inimioarele e simpatică, dar m-ai dat pe spate cu adausurile la mămăligă. Am furat ideea. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Datul pe spate ma motiveaza 😉 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😃😃😃
ApreciazăApreciază