Serpentine

Cei care ma viziteaza de ani buni, ca de exemplu, windwhisperer, Alex, psi, Vero, ca doar ei au mai ramas, cred, cunoasc fostul grup, as zice numeros, care exista odata. Cine-mi citeste postarile vechi, poate intelege mai bine ceea ce spun. In fine, ce a fost nu mai e si Alex spunea la postul „Prietenii declarative” ca nu si-ar fi putut imagina, la acea vreme, ca ne vom risipi vreodata, atit de bine paream sudati. „Paream” fiind cuvintul cheie. Ei bine, dupa cum se vede, e posibil. Lasindu-i la o parte pe doi dintre ei care au disparut de pe blog dar si din viata (RIP!  Traian si Virusache), virtualul, si nu numai, ofera multe serpentine pe care din neatentie sau in mod voit, le ratezi si te tot duci.

Pe de alta parte, mai exista si acea compatibilitate care de multe ori o percepem doar pentru ca unii dintre noi parem a fi ceea ce nu suntem de fapt si, mai devreme sau mai tirziu, cind apele incep sa se limpezeasca, adincul poate fi observat cu mai multa claritate.

E absolut evident, compatibilitatea tine cit tine, mai ales in spatiul virtual. Iar cind nu mai tine, se destrama, ca o casnicie. Dar cum necesitatea ne-a impins mereu la noi descoperiri, iac-asa au fost inventate recasatoriile. Altfel spus, oamenii si-au refacut viata in compania altor oameni pe care i-au considerat, ca si pe primii, compatibili lor.

Adevarul, dupa mine,  e ca suntem permanent in cautarea compatibilitatii. Asta din dorinta de-a fi intelesi si de-a evita pe cit posibil disensiunile si situatiile incordate. Sunt momente cind reusim, sunt momente cind ne inselam si sunt situatii cind, din capul locului, realizam divergenta, renuntind.

Ce s-a petrecut cu vechiul group, nu stiu. Ba stiu, ca doar d-asta am spus ce-am spus, dar n-as vrea sa dezvolt sau sa intru in detalii. Probabil ca la un moment dat, incompatibilitatea (aoleu cita-i cuvintul!) ne-a devenit evidenta. Probabil ca si lipsa de toleranta, in unele situatii, si-a spus cuvintul. Poate. Dar dupa cum ati aflat cu totii, in natura, din care facem si noi parte, nimic nu se cistiga sau se pierde, totul se transforma. Ceea ce a fost, a fost si s-a transformat in ceea ce este. Legaturile umane se fac si se desfac pentru a forma alte legaturi la fel de umane. N-as spune ca e o tragedie, ci mai degraba o caracteristica a noastra, a cuvintatoarelor.

Gindirea, tot din punctul meu de vedere, cea care se spune ca ne diferentiaza de celelalte forme de viata,  are partile ei bune, dar si multe carente. Carente pe care zic ca ar trebui sa le acceptam, atita timp cit in decursul existentei noastre n-am fost in stare sa ne debarasam de ele, desi le-am recunoscut nocivitatea.

Hai s-avem o saptamina compatibila preferintelor noastre!