Prometeu

by papa

Eu de cind ma stiu pe lume,

Nu prea mi-a placut la scoala.

Nu mi-a placut nici la munca,

Ca si p-asta am o boalaaaa!

Dar nu stiu prin ce minune

Sau blestem de ursitoare,

Parte am avut in viata,

Doar de clasa muncitoare.

Dar acum zic ca-mi ajunge

Sa tot trag ca bou-n jug,

Ca aici e stres, nenica,

Nu stau opt ore s-o sug.

Tot sedinte si cacaturi,

Raportari, pupat in cur,

„-Las-o p-asta, fa-o p-asta”

Ba-nainte, ba-mprejur.

S-atunci le-am zis sa ma lase,

Sa ma duc in treaba mea,

Sa-mi dea banii pe tot anul.

Dar au zis ca n-ar prea vrea.

-Ce v-o placea, bah, de mine,

Ca nu-s, neica, vreo fecioara,

Cu craci, tite si „brioșă„?

Ca eu, zau, m-as da afara.

Dar ai dracu n-au halit-o

Si cam ca pe Prometeu,

M-au legat de munca asta

Si-si bat joc de trupul meu.

Offf, ca mi-au mincat ficatii,

Dar-ar dracu-n munca lor,

Si din cite-mi spunea mama,

N-as fi nici nemuritor.

***