by papa
Si daca as fi noapte,
Si daca ai fi zi,
Imi voi dori doar zorii,
Sa ne putem iubi.
*
Iar daca as fi ziua,
Iar daca ai fi noapte,
As astepta amurgul,
Sa ma saruti pe pleoape.
*
Dar daca as fi zorii,
Dar dac-ai fi amurgul,
Te rog ucide-mi noaptea
Si ziua si trecutul.
*
Caci daca te voi pierde,
Caci daca nu-mi vei fi,
Zilele-mi fi vor moarte
Si noptile nevii.
***
Poezie inspirata de postarea Mariei
VatiClanul Papal 
Şi dacă mi-a plăcut mult de tot cum ai folosit inspiraţia dată de textul Mariei, am voie să spun: bravo, papa, mă înclin! ?
ApreciazăApreciază
Cu bravo as fi de acord, dar cu inclinatul, nu, pentru ca in niciun caz nu te depasesc, intr-ale poeziei 😉
ApreciazăApreciază
Potecuto, iti comentez aici la postul cu latratu-n soapta. Toate-s misto, dar aia cu „dulaul” care tine semnu-n gura, e de dat la ziar 😆
Pe de alta parte, cred ca ti-ar trebui un hingher sa se ocupe de javrele vagaboande care, in turbarea lor, musca-n stinga si-n dreapta 😉
ApreciazăApreciază
Joacă vorba și sentimentul papa, tango. 🙂
ApreciazăApreciază
Vorba poate, dar cu sentimentul nu-i de joaca, nici tango, nici merengue 😉
ApreciazăApreciază
Totul e o joacă, Papa. Dansul e joc, poezia, cântecul. Jocul/joaca e libertate, e bucurie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord cu tine, dar daca-mi spui ca si sentimentele-s o joaca, atunci p-asta sigur n-o stie si „colegul” 😉 😆
ApreciazăApreciază
papagigli, multumesc ! 🙂 Desi sunt constienta ca nu Maria este muza, poate doar cuvintele scrise de cineva…
„Si daca…” 🙂 Frumoase versuri, le voi pastra ! Am remarcat la tine umorul bine definit in textele postate, conversatiile cu talc. Imi plac oamenii veseli, esti omul care impartaseste bucurie prietenilor. Si ca vrei sau nu, si eu fac o plecaciune in fata talentului ! 🙂
Pentru ca aici citind versurile inspiratia m-a parasit, il voi cita pe Oscar Wilde!
„Visatorul este cel care-si poate gasi drumul numai la lumina Lunii, iar pedeapsa lui e ca poate vedea zorile inaintea restului lumii. ”
Zi faina ! 🙂
ApreciazăApreciază
Maria, ma coplesesti, zau asa. Eu sunt cel care trebuie sa-ti multumeasca. Inspiratie mi-a fost textul care nu stiu sigur daca se referea la tine, dar sper ca am reusit sa prind in versuri profunzimea trairilor descrise de tine.
A toi! 😉
ApreciazăApreciază
Pai no, asa sa rămâi, copleșit! 😃
Da nu pentru multă vreme, că prietenii blogosferici au nevoie de tine.
Zile cu spor la toate! 😊
ApreciazăApreciază
Nu spun ca nu mi-ar placea, ca nu-s ipocrit, dar copleseala presupune efort si multa inspiratie 😉
ApreciazăApreciază
Las’ că inspirația apare ea !
Zi faină! 😊
ApreciazăApreciază