Cuvint inainte: https://v2valmont.wordpress.com/2009/01/05/munca-dragostea-mea-reloaded/
Cu toate ca nutresc astfel de sentimente, regretabile si condamnabile (in mintea multora, nu si-n mintea mea), i-am dedicat acestei bestii o poezioara, ici, o poezioara, colo, ca de, chiar daca mi-a fost urit de ea, a fost, si din pacate inca mai este, parte integranta a vietii mele. Asta nu inseamna ca-mi abrog vreun merit, dar stai sa vezi ce-am constatat.
Ca tot romanul, calatoresc. In general pe bloguri si de doua ori pe an, pe alte meleaguri. Pe bloguri lumea vorbeste de … de toate, cu exceptia muncii. Oare nimanui nu-i e draga munca?
Ca nu sunt singurul, inteleg, dar ca nu exista nimeni s-o cinte, ma cam surprinde. Ca daca dedici poeme iubirii si celor pe care-i iubesti, de ce nu si muncii, daca ti-e draga? Ca acum pe bune, nu sunt putini cei pe care i-am auzit spunind ca-si iubesc meseria. Nu stiu citi din ei ar mai iubi-o daca n-ar fi remunerata, dar considerind ca sunt si indivizi care au facut o pasiune din a munci, nu inteleg de ce nu o mentioneaza in versuri sau proza. Sau poate ca numai cei care n-au blog isi iubesc meseria! Sau poate, doar poate, daca totusi s-ar gasi vreun blogger sa dedice poeme muncii, nu le-ar aprecia nici dracu, oricit ar fi el de muncitor. Ca si asta poate fi un motiv.
Asta nu inseamna ca trebuie sa apelezi la hei-rupisme penibile, de genul Bumbesti-Livezeni. Dar cum de nimeni n-o mentioneaza in scrierile lor, desi multi pretind c-o iubesc? De ce adica doar iubirea pentru o femeie, pentru un barbat, pentru natura, pentru animale, pentru demiurgi si pentru mai toate cele e firesc s-o cinti si pentru munca, daca pretinzi c-o iubesti, nu? V-ati intrebat vreodata?
Si sa ne intelegem, nu condamn, constat.
😀 Răspuns: cei care iubesc munca nu au talent la scris. Cei cu talent la scris nu iubesc munca. Punct. 😀
ApreciazăApreciază
Pai stai asa don’soara ca si scrisul poate fi considerat munca, daca traiesti din el. Sau ma insel? 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Așa este. Dar asta e excepția care întărește regula, deci nu se pune. 😀
ApreciazăApreciază
Zici tu c-o-ntareste? Bine, fie 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha, ha, ha!!! 😀
ApreciazăApreciază
Răspuns 2 (sweety e de nota 10 cu primul 😀 ) ceea ce omul iubeşte cu pasiune, cu toată fiinţa şi cu tot sufletul, ţine ascuns de ochii lumii. De aia 😉
ApreciazăApreciază
Asta ar insemna ca scrierile referitoare la „ceea ce omul iubeşte cu pasiune, cu toată fiinţa şi cu tot sufletul” sunt vrajeli si ca adevaratele sentimente sunt de fapt ascunse. Chiar asa sa fie? Se poate, doar ca eu scriu ceea ce simt. Sa fiu eu exceptia de la regula? Nu cred.
ApreciazăApreciază
Se aplică numai când e vorba de muncă, desigur.
ApreciazăApreciază
Esti oata! 😉
ApreciazăApreciază
Dar oare nu poti scrie despre munca altora? Ca de pilda https://v2valmont.wordpress.com/2014/08/12/tablou-cu-perne-moi/
ApreciazăApreciază
Mno, eu ce ziceam de pasiune şi de ascuns de ochii lumii? Vezi? Aia iubire de muncă, nu ce facem noi aici.. 😀
ApreciazăApreciază
Crezi ca d-asta ma batea gindul sa m-apuc de pictura 😉 😆
ApreciazăApreciază
Sigur că nu de asta ci pentru satisfacţia pe care ţi-o oferă nuanţele armonios îmbinate în… unduiri. Nu? 😕
ApreciazăApreciază
MmmDa! Cred ca ai dreptate. Unduirile m-au fermecat de mic 😆
ApreciazăApreciază
na uite că mi-a scăpat întrebarea asta! 😀
eu ți-aș spune că-s sătulă de muncă precum cânele de lanț așa că la ce să-i ridic osanale?! dar… recunosc, bre, recunosc că-mi place munca mea, mai ales în weekend.
ApreciazăApreciază
Pai pisoi, eu ma-ntrebam de aia care decreteaza ca-si iubesc meseria cu pasiune, dar uita s-o mentioneze in odele lor, nu de-alde noi, astia satui pina-n giti de „o fac ca n-am incotro” 😆
ApreciazăApreciază
Vai, vai, vai, cum era sa uit! Eu dedicasem in trecut un post intreg si sculariei, meserie care desi ar fi considerata munca de jos, cred ca ar merge si sus 😆 https://v2valmont.wordpress.com/2011/08/10/priveste-ma-n-versuri-7/
ApreciazăApreciază