Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for ianuarie 2016


Sunt o casta, dar as vrea

Sa traiesc si eu un basm,

Sa devin o vrajitoare,

 Sa-mi provoc un MIC orgasm.

orgasm

Read Full Post »


Liliacul de la Casa Alba, incearca, in draci, sa introduca citeva restrictii (executive action), pe linga legile in viguare referitoare la armamentul pe care cetatenii au dreptul, garantat de Constitutie, sa-l pastreze in proprietate. Cu alte cuvinte un extra gun control la gun control-ul already in place.

Ca asta e un fel de frectie la piciorul de fag, e clar si-n capul Liliacului. Ca momentul ales are de-a face cu alegerile care se apropie prin manipularea alegatorilor sensibilizati de atacurile teroriste, e si mai clar, atita timp cit in primii doi ani de domnie, atunci cind Congresul apartinea democratilor, Obamezul n-a cricnit nimic legat de arme, desi atunci ar fi putut sa-si satisfaca placerile absurde si deciziile ineficace cu acordul majoritatii democratice din Congres. Numai ca atunci ar fi generat un sentiment potrivnic Congresului si mai ales majoritatii democratice, ceea ce nu l-ar fi aranjat nici pe el, nici partidul Democrat. Majoritate pe care pina la urma a pierdut-o anyway in alegerile parlamentare.

Stiu, multi vor spune ca arma e ochiul dracului, poate mai abitir decit banul, dar in cazul Americii lucrurile nu stau chiar asa. Exista state in care congresmanii locali pot participa la sedinte Camerei cu arma la briu. Cu toate astea nu s-a intimplat nimic niciodata pentru ca proprietarii de arme sunt responsabili si nu confunda strada cu poligonul si nici omul cu animalul.

In fine, Liliacul apare la televizor si lacrimeaza aducindu-si aminte de un atentat la o scoala in care multi copii au fost ucisi.

N-am nimic impotriva acestei sensibilitati, ba o consider justificata, numai ca n-o consider sincera. De ce? Pentru ca:

In America si nu numai, in politie si armata exista cele mai draconice reguli de „gun control” Exista, de asemenea, cele mai stricte verificari psihologice ale personalului cu drept de port-arma. Cu toate astea, nu trece o luna sa nu auzim de un nevinovat impuscat mortal de politisti. Ca acei politisti or fi avind circumstante atenuante, se poate si nu la vinovatia lor doresc sa ma refer. Dar nu l-am vazut niciodata pe Obamez lacrimind pentru acele victime. Ba nici macar nu l-am auzind pomenindu-le in alocutiuni, asa cum o face cu victimele atentatelor. Nici nu l-am vazut invitind familiile lor la Casa Alba, la vreo cuvintare pe tema noii initiative, referitoare la armament, asa cum o face cu familiile victimelor terorismului.

Asta una si pe de alta parte, cum spuneam, in politie exista cele mai draconice reguli de arm-control, ceea ce mi se pare absolut normal, dar uite ca in pofida acestor masuri, uciderea nevinovatilor nu a fost redusa in vreun fel, ba dimpotriva.

Deci, asa cum am mai afirmat, care va fi urmarea imediata a acestei decizii timpite care nu va reduce accesul teroristilor la arme de foc? Pai eu am asa o convingere ca se va inregistra o crestere substantiala in vinzarile de arme. Va fi reactia fireasca pe care o are anuntul unui uragan sau a unei furtuni de zapada, cind toata lumea alearga sa cumpere rezerve de apa, de hrana, masini de curatat zapada sau generatoare de curent cu care sa-si incalzeasca locuintele si sa-si fiarba un ceai.

Cam asta cred ca este consecinta acestei decizii liliachii.

 

Read Full Post »


Read Full Post »

Data de expirare


 Amorul meu, iubirea ta,
in lumea lor alternativa,
cu aripi moi de catifea,
zboara-mpreuna spre o stea
si-o nemurire relativa.

*
Lasindu-ne atemporali,
singuri in spatiul de-nceput,
nici importanti, dar nici banali,
plutind ca barca prin corali,
spre mult rivnitul absolut.

*
Un absolut intim, aparte,
numai aici si doar acum,
ne poarta pe un val, departe,
atit cit timpul nostru arde,
sfidind conditia de scrum.

*
Amorul meu, iubirea ta,
poveste nedisimulata,
ce-am rasfoit-o amindoi,
va dainui s-acum, s-apoi,
caci i-am sters data expiranta.

***

Read Full Post »


Ia sa vedem ce draci de Revelion am petrecut eu, gripat fiind.
In primul rind am inchiriat mese la care sa asez 24 de potentiali petrecareti. Zic potentiali intrucit socoteala d-acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg, sase dintre ei fiind la fel de raciti ca mine.

 

SONY DSC

Evident ca si lower level-ul fusese aranjat pentru dans si dezmat, numai ca pina la urma dezmatul s-a redus la fo ora de dans la care au participat doar valizii.

Apoi au venit „petrecaretii” cu care, dupa vreo doua whisky-uri si vrajeala introductiva, cu „ce mai faci”, „ce bine arati”si alte amabilitati introductive,

SONY DSC

am hotarit, de comun acord, ca poza de grup s-o executam atunci cind inca mai eram sobri. Ca o paranteza, pe perete, de-a dreapta semineului se poate observa maschera dupa care ma ascund in avatar.

SONY DSC

Evident ca n-a lipsit nici traditionala poza cu bradul, care sa ne scoata in evidenta transformarile survenite de la Revelionul trecut. Doar bradul raminind neschimbat, ca de, una-i omu’, alta pomu’

SONY DSC

Dupa care s-a trecut la devorarea preparatelor si la degustari repetate.

Cind pragul dintre ani se apropiase, ne-am adunat in jurul televizoarelor, unii pe sus, altii pe jos

SONY DSC

pentru a-l primi cum se cuvine pe 2016. La cererea telespectatorilor am intrat pe CNN pentru a urmari The Big Apple la el acasa

SONY DSC

Dupa care, cum spuneam, s-a dansat pret de vreo ora, s-a mai mincat si baut si evident s-a mai plecat, fiecare pe la casele lor. Dar intrucit nu s-a reusit ingurgitarea tuturor preparatelor, ne-am reunit din nou pe inserat pentru a continua ce incepusem c-o seara inainte.

E, si cam asta a fost Revelionul meu convulsiv, la care, dpdv strict medical, m-am simtit ca un cur. In rest, s-a ris si petrecut ca de fiecare data. Asa ca pina la urma si noi „gripatii” am uitat de suferinte.

 

 

 

Read Full Post »

Pupatul virtual


Am observat, fara mare greutate si nu de putine ori, ca in spatiul virtual, acel „te pup” a devenit extrem de comun. Comun sexului feminin, nu si celui masculin. Ba mai mult, ceea ce ma socheaza nu e faptul ca lumea se pupa, virtual, dar n-am vazut pupaturi firesti, intre sexe. Nu tata, pupaturile se efectueaza eminamente intre doamne. Adica, stau si ma intreb, pupatul a devenit apanajul acestui sex? Si daca noi barbatii avem interzis, de ce nu ne pupa pe noi, asa cum ar fi normal? De ce se pupa numai intre ele?

Nu, nu banuiesc pe nimeni de … nimic, desi am observat citeodata si cite un „te sarut” intre doamne, ceea ce ma duce imediat cu gindul la open mouth si french kisses. Dar sunt,  oarecum, convins ca nu de french kisses e vorba. Totusi, intrebarea sau nedumerirea mi se pare absolut fireasca, mai ales ca daca as fi observat un „te pup” intre barbati, gindul m-ar fi dus, si sigur nu numai pe mine, la alte bazaconii (devenite legale si-n Romania).

Eu, ca sa fiu sincer, le mai pup virtual pe unele doamne, dar sa fi fost pupat, sau sa-i fi vazut pe altii, de acelasi sex cu mine, pupati, niciodata.

Hmmmm, oare de ce? Adica ce le determina pe femei sa se pupe intre ele si ce le opreste sa ne pupe si pe noi? Oare pupatul unei femei e un semn de afectiune platonica daca se transmite unei alte femei, in timp ce adresindu-l unui barbat poate avea semnificatii mai profunde? Ca la urma urmei e doar o expresie, nu un fapt. Si de ce barbatii, la rindul lor, se feresc sa le pupe pe doamne?

Totodata, pupatul poate reprezenta o intimitate. Dar in cazul asta, de ce e OK ca femeile sa se „intimiteasca” reciproc si e de neconceput ca barbatii sa procedeze la fel, fara a fi suspectati de … chestii? Ba mai mult, mie unul mi s-ar parea chiar penibil.

E, cam astea-s gindurile care ma muncesc la-nceput de an, dupa ce am citit zeci de pupaturi virtuale. Si n-as vrea sa se creada ca am ceva impotriva pupaturilor, ca n-am, dar de ce pe noi nu?

Read Full Post »

« Newer Posts