Mmmm,Da! Interesanta statistica. Postul precedent a avut cei mai multi cititori si cele mai putine comentarii. Pardon, a avut zero comentarii. Cititori fara opinii? Poate.
Dar pentru a schimba subiectul, poate asa voi avea putini cititori si mai multe comentarii, am decis, in unanimitate si de capul meu, sa reiau unele posturi din vechiul meu blog care e pe cale de naruire. Si intrucit n-as vrea sa se piarda in eter amintirile din tineretile mele, am decis, asa cum spuneam, sa le revitalizez pe blogul de fata. Imi cer scuze celor care le-au citit, dar sunt convins ca, din 2008 si pina acum, au uitat complet multe detalii about Papa. Asa ca:
Era prin ’76. Mamaia si Mangalia Nord erau pline de straini, artisti, golani si curve iar Eforiile si Mangalia Sud, de localnici si sindicalisti. Unde sa ne ducem, ca golanii si curvele inca nu-si facusera sindicat? Ei si atunci, pe cale de consecinta, am ars-o-n Jupiter, la Scoica. De ce la Scoica? Pai in primul rind datorita asocierii titulaturii cu anumite organe interesante si mai apoi datorita pozitionarii strategice, chiar la intrarea in campingul care gemea de poloneze si „scoicile” lor.
Dar dupa o poloneza, doua, ne-am cam saturat de amorul asta de coliba, cu fomiste est-europene care te sugeau … si de bani. Asa ca ne-am prezentat la Mihai. Asta, fost coleg de scoala primara, era receptioner in Venus, la bungalow-uri.
„Ce ai bah aici?”
„Ieri mi-a intrat grup de olandeze”
„Bune?”
„Auzi bah, n-oti fi vrind sa fie si gospodine? Lasati fitele, luati un bungalow si veniti deseara la piscina”
Nu eram noi foarte incintati de ce vazusem, dar acum ce s-o mai zbatem si de ce, ca pruni nu erau prin imprejurimi? Ne instalam si ne intoarcem la piscina hotelului unde ne intilnim cu Mihai.
Dintre toti colegii, pe care i-am avut in generala, asta-i singurul pe care nu-l voi uita niciodata. In clasa a patra, eram prin Drumul Taberei la scoala Generala #164, iar asta-mi era coleg de clasa. In timpul unei ore, se ridica din banca si zice „tovarasa invatatoare am nevoie sa ies afara” „de ce Mihai?” ”s-a pisat pe el, tovarasa” urla colega lui de banca, in asa hal de tare, incit n-avea cum sa le scape nici alora din clasele alaturate. Evident ca s-a ris cu lacrimi, mai ales ca eram niste gaozari care rideau din orice si mai ales ca Tunaru, colega lui, era timpita cu certificat, eliberat de noi toti.
Dar sa revin la Litoral. E si cum stateam noi la filat, o vad pe una care citea, „extinsa” pe un chaise long.
„Cine-i bah foca aia?”
„Nu stiu exact, dar e din grupul asta nou”
Ma rog, plecam spre discoteca. Nu apucam sa coborim de la piscina, ca ne acosteaza un olandez, beat, pula. Indruga el ceva, despre niste fetite pe care i le-am putea furniza contra cost si ne flutura o caramida de gulden-i pe la nas. E adevarat ca fete interesate in fut am fi stiut noi, dar erau toate in Neptun, iar asta, in halul in care arata, sigur nu era transportabil. I-am promis ceva „scoici” pentru a doua zi si-am ras-o.
A doua zi, ne prezentam la piscina pe la prinz, cind ne-am trezit. Si ce sa vezi, doamna cu chaise long-ul era iarasi in lecturi. Ma duc la ea.
„Hi, how are you?”
„Hi, … reading”
„Really? Interesting! And what are you reading?”
„A book”
Aoleu, e figuranta! Exact ce nu-mi doream!
„But, does it have pictures to be colored?”
O bufneste risul
„Why, has to? Those are for kids, as you know”
Aha, a zimbit, se leaga. Acum era momentul sa plusez.
„Well, I don’t know, but last time when I was reading Kama Sutra, it was full of pictures and I’m not quite sure if those ones were for kids”
Norcul meu a fost ca auzise de Kama Sutra, altfel toata vrajeala s-ar fi scurs duios in piscina, fara vreun efect asupra „Focii”. Asa insa, a ris in continuare, aratindu-mi cartea pentru a ma convinge ca n-are-a face cu scrierile indiene. In fine, apare si Mihai cu Lou si cind fata a vazut ca eram prieten cu receptionerul, a capatat mai multa incredere si a devenit subit, volubila si amiabila. Pleaca astia si ne lasa singurei. Eu si Foca. Asta i-a fost numele pina la sfirsitul vacantei, ea convinsa fiind ca-i vorba de-o chestie dragalase.
Bun, si veti spune „da bah, ai futut o olandeza, mare cacat!” Pai stati, ca asta nu-i tot, ca fata era casatorita. „Ei si? Parc-ar fi prima” Pai nu, dar vedeti voi, sotul era si el la piscina, dar pe partea cealalta. „Hmm, acum parca devine mai interesant, si?”
Si cum stateam eu cu ea facind schedule-ul pentru seara respectiva, apare olandezul caruia-i promisesem fetite. Croncaneste ceva cu Foca, dupa care ma intreaba daca am adus ce i-am promis. Io-te-al dracu Redlightdistrict, beat, beat, da’ de pizdulice n-a uitat/ (asta ca sa-i trintesc s-o versificatie) Ma rog, il aburesc putin si-i reinprospatez promisiunea din ajun, cu ceva fierbinte pentru a doua zi.
Dupa ce pleaca „clientul”, ma intreaba Foca,
„Did you already meet my husband?”
Aaaa? Cum vine asta? Si-o intreb
„Well, how is this stuff working?”
La care ea cu o nonsalanta care m-a dezarmat si dezbracat in acelasi timp,
„It’s just vacation fun”
Bravos Georgeto! P-asta n-o mai stiam, iar acum ca am aflat-o sunt mai confuzat ca oricind asupra semnificatiei casniciei in Tarile de Jos.
Ei si uite asa, am ars-o noi in prezenta sotului, chestie care pe mine, cel putin la inceput, ma intriga si excita mai mult decit Foca in sine. Mai apoi am devenit chiar amici. Mai ramasese sa discutam evolutiile focii, in rest nu prea mai existau subiecte nedezbatute. Dar nu numai atit, fata a luat si o camera separata la hotel, doar pentru noi doi. Stiu, nu pare credibil, dar nici nu intentionez sa conving pe cineva.
Evident ca a doua zi, mai mult dintr-un sentiment de compasiune, i-am prezentat betivului o „colega” de Litoral, pentru a-si alina hormonii care-i naclaisera creierii si palma dreapta! S-a dovedit ca baiatul nu era nici impotent si era si foarte culant, asta spre surprinderea noastra definitiva. Cam ce mi-a facut mie Foca, n-am cum sa va povestesc deoarece fara exemplificari n-ati intelege. Tot ce va pot spune e ca XXX-le sunt p-aproape.
Offf, ca bine mai era pe vremea lui Nea Nicu!
nu știu care-i statistica ta, dar te-ai amuza să vezi statistica mea
eu unde nu am ce să zic, nu zic
și ți-am mai spus, anumite subiecte trec pe lângă mine
pur și simplu
îmi place cum scrii
asta rămâne
și dacă scrii cum pregătești cartofi prăjiți
deși nu e bine
nu sunt buni
după ce că-s nesănătoși mai și îngrașă
🙂
ApreciazăApreciază
Si daca scriu ….ce? termina-ti ideea ca m-ai lasat intre statii 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă scrii… orice. Adică orice ai scrie e haios și cu nerv…
ApreciazăApreciază
Of mai Dulcineo, pai eu ma asteptam la oaresce premiere, nu doar la aprecieri verbale 😉
Thanks sis!
ApreciazăApreciază
Vezi că știi tu cum e cu nemuțumitu’ 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Stiu, cum nu? Ii dai ce-si doreste ca sa-l multumesti 😛
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Bine ca erau olandeze si nu islamiste! :))
ApreciazăApreciază
As zice ca Islamul nu se inventase inca. Cel putin, nu pentru noi 😆
ApreciazăApreciază
Era prin 76… Aici m-ai perdut! Aveam 16 ani și mergeam la mare cu părinții. Fix în stațiunile alea în care era plin de mămăi și moși reumatici care făceau nudism zilnic, îmbrăcați într-un strat gros de nămol (dădeau peste tot, mai ales cucoanele, se ungeau și pe organele care n-au cum să sufere de reumatism, sau măcar eu n-am auzit de reumatism vaginal; extrapolând, că la bărbați n-am intrat niciodată, cred că și acolo tot așa era, plin de idioți care-și vârau nămol și-n gaura curului) Locul se numea ghiol (eu credeam că ghiol nu înseamnă nimic, e doar un cuvânt tâmpit, inventat, ca să rimeze cu nămol) și de altfel de nudism eu n-aveam știre.
Întrebarea era: câți ani aveai în 76, de te lăsau părinții singur la mare, m?
ApreciazăApreciază
Credeam ca pozele pe care le-am bagat dupa revelion v-au edificat asupra virstei papale. 😆 Pai ce sa zic? Sa fi avut vreo cinci anisori cind ai facut tu ochi pe lumea asta 😉
ApreciazăApreciază
Eu nu spun decât că „foca” e „alintul” unuia dintre cei doi şefi ai mei. De azi înainte e clar că mă voi gândi şi la foca asta 😀 😀
ApreciazăApreciază
Nu-ti bate capul, vor mai veni si altele 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 îmi amintesc că atunci când ți-am citit prima oară aventurile olandeze mă miram ca curca-n gard de libertatea asta a lor. apoi, când am petrecut niște zile pe la marmaris, înconjurați de olandezi aidoma celor descriși de tine ori prin amsterdam, fix de poveștile tale mi-am amintit.
bună idee cu repostarea.
ApreciazăApreciază
Asa cred si eu, cu atit mai mult cu cit din toti citi am fost odat’, ramas-am doar noi doi 😉
ApreciazăApreciază
Hehehehe.
Sa stii ca n-au trecut in tabara cu maicute nici post-revolutia romana :D.
ApreciazăApreciază
Banuiam si rau imi pare ca nu mai am cum sa ma conving personal 😆
ApreciazăApreciază