Daca v-ati gindit la tatal Dacianei, sotia fatalaului national, v-ati inselat. Titlul se refera la Djokovic, cel care tocmai a mai cistigat un Australian Open.
Mie-mi place baietasul asta de pe vremea cind nu era inca VIP si nu din cauza de tenis, ci din cauza de origine. Nu stiu cum, dar dupa bombardamentele ordonate de amantul Monicai Lewinski asupra cimitirelor sirbesti, natia aia mi-a devenit deosebit de draga.
Ba mai mult, tin minte ca Novak a luat cindva pozitie fata de acel genocid ordonat de Casa Alba, in urma extazului creat de blow job-ul Monicai.
Asa ca, tipu-mi place si tinind cont ca am dedicat un post finalei feminine, m-am gindit ca ar fi discriminatoriu daca n-as baga unul si cu finala masculilor.
Ei bine, ceea ce vreau sa spun e ca tacaneala e pe alocuri spectaculoasa, dar nu inteleg de ce s-au schimbat regulile jocului pe bitum, sau ce-o fi cimentul pe care se joaca. Inainte vreme, cind Stan Smith si Bjon Borg erau nasii lui Nastase, atit pe iarba cit si pe bitum se juca serva-voleu. Acum s-a ajuns sa se joace ca pe zgura, cu tacaneli interminabile. De ce, nu stiu, dar stiu ca daca tot o tacanesti, tacaneste-o in lung de linie si in crosuri, n-o tacani pe directia adversarului, ca atunci meciul aduce a antrenament.
In fine, marea majoritate a meciului s-a jucat dupa cum am mentionat, asteptind fiecare ca adversarul s-o dea-n plasa sau dupa ciori. Ceea ce s-a si intimplat. E totusi foarte adevarat ca Murray, in primul si al doilea set, mi s-a parut a fi al’ mai periculos, dintre cei doi, poate de accea seturile respective s-au decis la tie break.
Ce m-a surprins insa neplacut a fost teatrul, scurt, jucat de Djokovic. Ce rost au avut miscarile alea de cal impiedicat, nu stiu, pentru ca, sincer, n-au impresionat pe nimeni. Chestia cu opozabilul s-a vazut c-a fost reala, dar sa te dai lovit cind nu-ti merge si sanatos cind iti intra, mi se pare de prost gust.
Ce m-a mai surprins la meciul de duminica, a fost si caderea lui Andy dupa setul doi. Asta ca sa nu mai spun ca in ultimul a facut figuratie. Dar asta cel putin are o scuza, venind dupa o operatie la spate, de care totusi n-a facut caz, asa cum a facut sirbul de imaginarul lui disconfort pediatric.
Una peste alta, a fost o finala cu de toate si cu un rezultat previzibil, dar nu una de care sa-mi amintesc si miine.
Lasă un răspuns